Distribuie articolul:

Bine v-am regăsit cu un nou interviu! Cum probabil deja ştiţi am reuşit să-mi fac nişte prietene virtuale foarte talentate, pe care vreau să vi le prezint treptat şi vouă, pentru că merită şi pentru că Atelierul apreciază şi susţine frumosul şi creativitatea.

Anca Ursentea sau Handmade experience, o fată de treabă este puţin spus. Asta ca să mă exprim ca la şcoală. Iertat fie-mi exprimarea, dar mi s-a părut cea mai potrivită. Nu ştiu de ce, deoarece nu am cunoscut-o niciodată față în față, dar din modul de a scrie, răspunde, prin creaţiile ei mă face să cred că este o fată veselă, plină de viaţă şi sociabilă. Şi nu în ultimul rând foarte talentată. Ca şi mine, este îndragostită de handmade şi de lut polimeric în principal. Chiar mi-aş dori ca treptat să pot reuşi să schimb părerea oamenilor despre acest material. Acum vorbeşte visătoarea din mine 🙂

Până una alta, până vom ajunge acolo, vă invit să citiţi acest interviu şi să vă delectaţi ochii cu niște bijuterii din lut polimeric. Poate vă veţi îndrăgosti şi voi.

Bună şi bun venit în lumea Atelierul. Poţi să ne spui câteva lucruri despre tine?

Bună şi bine v-am găsit! Citesc de ceva vreme revista şi admir artiştii care sunt prezentaţi în ea. Nu mi-am imaginat vreodată că mă voi afla printre ei într-o bună zi. Numele meu este Anca Ursentea şi sunt din Baia Mare. Toată viaţa mea a fost ca o balanţă care s-a înclinat când spre latura artistică, creativă, când spre latura exactă, sobră şi calculată. Am terminat liceul la profilul de matematică-fizică, apoi am urmat Facultatea de litere, ca să ajung în prezent să lucrez în domeniul bancar.

Noi ne cunoaştem (virtual) de pe un forum şi iţi admir lucrările din lut polimeric, poţi să ne spui cum ai descoperit pasiunea ta pentru acest material?

Mulţumesc Ramona! Acum câţiva ani am intrat cu fiica mea într-un magazin nou deschis în oras, magazin cu articole pentru hobby. Doream să-i confecţionăm doamnei învăţătoare un mărţişor handmade, scârbite fiind de tinichelele de pe piaţă. Am ieşit cu câteva pacheţele de fimo şi câteva prime sfaturi primite de la doamna care avea magazinul. Am modelat mai întâi câteva mărţişoare pe care le-am dăruit atunci și câteva pandantive din materialele rămase să-mi accesorizeze ţinutele. Si deja eram îndrăgostită. Am citit mult despre tehnici de lucru cu lutul polimeric şi am descoperit un forum cu nişte fete minunate care mi-au îndrumat primii paşi în această lume.

Tot despre lut polimeric, spune-ne ce găseşti atractiv şi interesant la acest material? De ce ar trebui cumpărătorii să-l aprecieze?

Atractiv? Totul. Ador momentul în care iau o bucată de lut în mână, încep să o frământ şi îmi las mintea să se golească de orice altă grijă. Încet încet, lutul începe să prindă viaţă, să se combine în forme şi culori la care nu m-am gândit anterior. Îmi place că nu-ţi permite să imiţi. Chiar dacă vrei să copiezi un model, n-ai să reuşeşti. Lutul iţi permite să fii doar tu însăţi. Atractiv e şi faptul că pentru a lucra cu el nu ai nevoie de unelte sofisticate. Doar imaginaţie, lut polimeric şi cuptorul de acasă. Cumpărătorii ar trebui să-l aprecieze din acelaşi motiv pentru care ar trebui să adore orice lucru handmade. În afara unicităţii lui, reprezintă mult suflet, muncă, imaginaţie.

Care sunt produsele şi tehnica care te reprezintă cel mai bine?

Îmi place fiecare tehnică pe care am încercat-o (şi mai am de încercat destule). Fiecare duce la un rezultat uimitor, de multe ori neaşteptat. Fiecare piesă pe care am modelat-o mă reprezintă pentru că fiecare conţine o parte din mine.

Care sunt cele mai mari aşteptări/vise ale tale referitor la domeniul handmade?

Să ajungă toată lumea să aprecieze şi să poarte handmade. Să scăpăm de uniformizare, să avem cu toţii curajul să ne arătăm unicitatea.

Care este cea mai importantă calitate pe care ar trebui să o aibă un artizan handmade?

Imaginaţie, răbdare, curaj.

În ultima vreme, am tot scris articole de opinie, în care mi-am exprimat păreri pozitive şi negative legate de lumea handmade. Poţi să ne spui cum vezi tu această lume? Ce îi lipseşte, ce ar mai trebui?

Lumea handmade e mare şi împărţită în două părţi opuse, cred eu. O parte e a celor care au sesizat că începe să fie la modă “să faci handmade” şi au în faţa ochilor doar potenţialul câştig financiar. Aici pare să fie multă invidie. Partea aceasta a lumii handmade încerc să o ignor, chiar dacă uneori mă deranjează ce văd şi aud. Dar sunt convinsă că acest gen de “ artizani” (mi-e greu să le zic aşa), nu rezistă.  Cea de-a doua parte, adevărata lume handmade, aparţine celor ce visează ziua şi noaptea la un model ce le-a răsărit subit în minte, inspirat poate de o floare, o piatră, ploaia de afară sau de un zâmbet. Ei pierd timp, energie şi uneori bani să-şi realizeze visul, fără să le pese prea mult dacă o să-l cumpere cineva sau nu. Partea financiară vine abia după aceea pentru ei şi de cele mai multe ori e aproape o povară. Ar vrea să fie lăsaţi doar să creeze, de restul să se ocupe altcineva. Aceştia sunt adevăraţii artişti handmade, pe care îi iubesc, îi apreciez şi de la care învăţ câte ceva în fiecare zi.

Ce sfaturi poţi da unui începător într-ale bijuteritului, dar mai ales în legatură cu lutul polimeric?

Să experimenteze, să viseze şi să persevereze!

Iţi mulţumim mult pentru interviu, îţi dorim multă inspiraţie şi succes!

Eu vă mulţumesc pentru că existaţi, pentru că sunteţi mereu o sursă de informare şi inspiraţie.