Distribuie articolul:

Recent a intrat în vocabularul nostru noțiunea de OMG (organism modificat genetic).

Din timp în timp apar știri prin care ni se aduce la cunoștință că organismele modificate genetic ar fi benefice și nu au alt scop decât să ne îmbunătățească viața, sau, din contră, că ele sunt nocive. Destul de năucitor pentru cineva care nu este cât de cât familiarizat cu științele biologice.

Cercetări privind primele organisme modificate genetic se desfășoară prin anii ’70, iar primul animal obținut astfel a fost un șoricel, prima plantă, tutunul, acesta fiind și primul introdus în mediul natural, în 1994. Toate acestea se întâmplau în Europa. La câteva luni apare și prima roșie modificată genetic, de data aceasta în SUA. Tot aici, la scurt timp, apare și soia modificată genetic. Aceste produse nu numai că apar ca organisme noi, dar ele sunt și introduse în culturile agricole, deci în mediul natural.

Despre aceste tipuri de organisme discutăm, pentru că există și o altă categorie de organisme modificate genetic în laboratoare, plante sau bacterii modificate genetic, cultivate în arii închise, care servesc la fabricarea medicamentelor, de exemplu a insulinei. Nu putem nega avantajele pe care aceste organisme le aduc. În cazul producerii de insulină, cantitatea produsă a crescut iar prețul acesteia a scăzut, aceasta fiind pentru persoanele insulino-dependente un lucru extraordinar.

Foarte simplu și pe scurt (dar a nu se incerca acasa!):  se ia un organism (plantă, animal, bacterie) să îi spunem ”normal” și cu ajutorul tehnicilor de inginerie genetică se fac modificări în genomul (cromozomi, gene) acestuia. De obicei se introduc fragmente dintr-o genă, sau chiar o anumită genă a altui organism, iar organismul purtător începe să facă lucruri pe care până atunci nu era în stare să le facă. De exemplu, anumite bacterii sunt determinate să producă insulină, care este un hormon specific animalelor superioare. Astfel se pot obţine medicamente, vaccinuri, ingrediente alimentare sau fibre. Nimic rău până aici…

Dar lucrurile stau altfel în cazul organismelor modificate genetic introduse în agricultură.

Sunt de netăgăduit concluziile la care s-a ajuns de timp îndelungat și anume:  că  substanțele chimice introduse în agricultura intensivă (pesticide, insecticide, ierbicide, îngrășăminte chimice, stimulatori de creștere etc.) sunt extrem de nocive pentru sănătatea oamenilor, animalelor și chiar a mediului natural. Ca urmare, tot mai multe voci s-au ridicat împotriva folosirii acestora, ceea ce a dus la măsuri legislative din ce în ce mai restrictive privind utilizarea lor. Multe dintre aceste produse sunt fabricate de companii chimice, farmaceutice de renume, și o întreagă industrie se bazează pe producerea și comercializarea lor. Datorită riscului dovedit pe care îl prezintă, legislația impune ca un pesticid, de exemplu, să fie testat 2 ani înaintea scoaterii lui pe piață, pentru a se vedea dacă apar efecte adverse la animalele de laborator, ceea ce înseamnă costuri mai ridicate pentru producători. În cazul acesta, ce rămânea de făcut?

Asul era deja în mânecă: OMG-ul!

În loc să se mai producă pesticide, se fac organisme care tolerează sau chiar produc pesticide. Acestea nu mai necesită 2 ani de testare în laboratoare, ci doar 3 luni, după care se pot comercializa, în privința lor legislația fiind mult mai lejeră. Oare de ce?!

Ni se spune că organismele transgenice, cum mai sunt denumite OMG-urile, ar fi rezistente la pesticide. Real este că 99,9% din OMG-urile din agricultură tolerează sau produc pesticide, pe care ulterior le consumăm. Nu este normală introducerea pe piață a acestor OMG susținându-se ca ele sunt sigure. Toată lumea va avea tendinta să creadă aceasta, mai ales când informația vine din surse oficiale sau din partea unor specialişti. Nu este firesc ca oamenii să fie folosiți drept cobai. Trebuie testate în laborator pe animale, trebuie analizați parametrii sângelui și ai organelor pentru cel puțin doi ani. Așa se face și în cazul pesticidelor și al medicamentelor.

Mai trebuie spus că aceste plante modificate au fost introduse pe piața din SUA ca fiind plante obișnuite, fără să aibă etichete care să arate că sunt OMG-uri. Problema etichetării este încă nerezolvată în multe țări și nici în România lucrurile nu stau prea bine. Este greșit să le considerăm plante obișnuite, pentru că ele au fost inventate nu pentru a evita pesticidele, ci pentru a supraviețui împreună cu ele și a rezista la cantitati mari ale acestora, cantități la care plantele obișnuite ar fi distruse. Acesta este motivul pentru care aceste plante au fost modificate.

Zoltan Bereczki a făcut pe blogul său un mic experiment pentru a afla în câte zile se strică o roșie de supermaket, iar fotografiile sale surprind evoluția plantei pe parcursul a 90 de zile:

Corect este să fim informați și să alegem în cunoștință de cauză atunci când achiziționăm orice produs, dar în mod special produse alimentare care ne pot afecta sănătatea. Nu doar plantele alimentare sunt supuse modificării genetice, produse și subproduse ale OMG-urilor se regăsesc în lactate, carne, ouă, vin, bere etc. pentru că ingineria genetica, sau biotehnologia poate acționa asupra oricarui tip de material genetic provenit de la microorganisme, plante sau animale.

Consumăm tot felul de chips-uri, snacks-uri, sticks-uri,  produse deshidratate, conservate, amestecate, congelate, mezeluri, prăjiturele… iar lista este mult prea lunga… Din ce materii prime și  ingrediente sunt fabricate este mai mult decât dificil de aflat, așa că, în final etichetările ajung să fie aproape inutile.

La orizont se întrevăd bananele care vor produce vaccinuri umane pentru boli precum hepatita B, pești care vor ajunge mai repede la maturitate, vaci rezistente la encefalopatia spongiformă, pomi care vor fructifica mai repede…

În 2006, statisticile spun, că circa 10,3 milioane de fermieri din 22 de țări plantau organisme modificate genetic pe suprafețe vaste. Dar dincolo de statistici realitatea arată că aceste plante transgenice s-au “infiltrat” și pe tarabele producătorilor mici, autohtoni, care uneori nici nu știu ce produc sau vând… oferindu-ne cu un surâs… “roșii crescute în gradină”… (dar modificate genetic!)

Atunci, nu ne rămâne decat să exclamăm… “Oh, My God!”…

Și totuși, există alternative mai ieftine, mai bune, mai sănătoase, dar care nu îmbogățesc marile companii, ci ajută oamenii obișnuiți să supraviețuiască decent, precum policultura sau aquaponica… dar despre asta vom povesti cu altă ocazie.