Distribuie articolul:

Aventura a început cu un email şi un telefon: „N-ai vrea să vii la Cluj să participi la o expoziţie cu vânzare de bijuterie contemporană?”.  Invitaţia a fost total neaşteptată şi m-am simţit onorată. În plus, informaţiile cum că „se asigură transportul şi cazarea, iar expoziţia-târg nu avea nici un fel de taxă asociată” mi s-au părut de bun augur, având în vedere că în ultimii 2 ani, nu-mi amintesc vreun eveniment la care să mi se ofere pe tavă cele de mai sus.

Expoziţia urma să aibă loc la Polus Center. Asta m-a intrigat puţin, pentru că ştiam cam ce se intamplă in Bucureşti cu târgurile organizate în mall-uri, care nu sunt cele mai bune evenimente la care poţi să iei parte. Pe de alta parte, Bucureştiul nu e Cluj, oamenii nu-s aceiaşi, iar evenimentele asociate erau altele. Apoi am aflat care era ideea de bază, cu organizarea de evenimente complementare în tot Clujul, plus faptul că locul respectiv însemna şi flux permanent de vizitatori şi mai mult timp de expunere. Aşa că m-am apucat de treabă, ştiind foarte bine pentru ce plec de acasă. Mai precis, un eveniment conex celor care aveau să fie cu adevărat în lumina reflectoarelor: prezentările de modă.

Ulterior, aveam să descopăr că lucrurile bune pot fi şi mai bune, pentru că pe lista expozanţilor era şi o prietena cu care m-am cuplat la transport separat, cu maşină „mică”, renunţând la drumul cu autocarul asigurat din oficiu.

Day 1

Aşa că JOI [15.04. 2009] dimineaţa, am împachetat şi am plecat spre oraşul cu catwalk. Drum lung, râsete, apa, energizante, ronţăială continuă, drumuri proaste, ca la noi, şi la final Clujul. Urmează nişte telefoane şi aflăm şi numele hotelului, ne-menţionat până la acel moment. Hotelul ni se arată, după ce întrebăm diverşi oameni dacă ştiu exact unde e. Suntem un pic obosiţi, oamenii vorbesc funny, aşezat, ca şi când nimic nu le-ar putea tulbura aura zen.

La ieşirea din Cluj, îl nimerim. E într-un complex rezidenţial [probabil  intenţiona să fie un soi de bloc-vilă cu apartamente] nou-nouţ, ceea ce explică de ce ne-am învârtit ceva până l-am găsit. Personal amabil, atmosferă cozy. Proaspăt mobilat. Impecabil. Miroase a curat si a mobila nouă.

Aflăm că la 2 paşi de hotel există o pizzerie cu preţuri absolut decente. O asaltăm. Se dovedeşte că preţurile reflectă calitatea mâncării. Decentă. La prezentările de modă nu mai ajungem, dar ne promitem că mâine nu le mai ratăm.

La 22.00 ar trebui să mergem să montăm instalaţiile de prezentare. Ulterior, se amână montajul pentru a 2-a zi la 8.00. Dorm prost, puţin şi agitat, deşi patul şi aşternuturile sunt ireproşabile.

DAY 2

A doua zi[VINERI- 16.04], ora 7.00, mic dejun la Panorama[nu, nu la Tiffany’s – asta e din alt film-], in aceeaşi cameră unde e şi recepţia.

Bufet suedez [ouă ochiuri, mezeluri, brânzeturi, cereale, suc, cafea, miere, dulceaţă, tot tacâmul], mese cu scaune tapiţate şi material în dungi, tapet cu trandafiri şi arabescuri maro, confort vizual şi digestiv. :))  După ce ne zgâim pe ProTV [sau Realitatea, nu mai ştiu -ora 7.00 e o ora complicata pentru mine- :P], mai verificăm o data portbagajul plin ochi de cutii şi componente metalice pentru instalaţii şi pornim să cucerim mallul.

Acolo, nimerim intrarea din 2 încercări. Aud că sunt nemulţumiri legate de cazare şi altele, în rândul celorlalţi. Ne vedem de ale noastre.

Reuşim să montăm instalaţiile, încep să mă uit în jur. Suntem exact sub cupola de la intrare, deci avem lumină şi expunere vizuală asigurată. Deşi venisem cu un scăunel, descopăr că ni se pun la dispoziţie şi scaune. Cineva s-a gandit şi la detalii.

Prima jumătate de zi trece repede, cu sporovăit şi energizante, nu prea multă lume, dar e vineri-prânz şi nu te aştepţi să fie agitaţie. Aud anunţuri pentru expoziţia noastră, dau şi de afişul expoziţiei.

Prânzul îl rezolvăm cu Pizza Hut, care nu mai e ce-a fost, dar îmi promit un chinese pentru a doua zi.

După-amiaza se scurge lent, ne ajunge din nou oboseala, dar asta nu mă împiedică să constat că sunt mult mai mulţi tineri frumoşi şi excentrici care intră pe uşile mallului, decât ar face-o vreodată cei din Bucureşti. Cea mai frumoasă puştoaică din categoria celor de mai sus,  cumpară o pereche de cercei cu funze de iederă trase în răşină. Me happy!

Strângem „materialul”, grupăm instalaţiile şi plecăm spre Napoca, ne luăm badge-uri, ne intoarcem la hotel. Cina în acelaşi loc ca şi în seara precedentă şi înapoi la Napoca Hotel. Ajungem la limită, sala plină, reuşim să ne refugiem în partea stângă a podiumului.

Colecţiile defilează fără întrerupere. Cronica de spectacol de modă o las pentru alţii mai pricepuţi. Nu pot să nu remarc totuşi că încălţămintea mă dezamăgeşte cel mai mult şi că nu înţeleg ce e cu ultima colecţie a unui invitat coreean, care mă face să mă întorc mulţi ani în timp. Vika Gorenco are o colecţie de haine tricotate spumoase. Un vis.

DAY 3

SÂMBĂTĂ, [17.04], program mai relaxat, mic-dejun cu aceleaşi croissante bune.

La Polus, au dispărut 3 expozanţi. Cireaşa de pe tort e o „instalatie” din cutii de carton, abandonată la faţa locului de unul dintre expozanţii care nu au mai venit.

Fluxul de oameni e mai mare, câţiva mă întreabă dacă ştiu ce s-a întâmplat cu Festen, magazinul de bijuterii din Cluj. Mă bucură că sunt oameni care ştiu „cu ce se mănâncă” ce e expus sub cupolă. Vânzările nu sunt semnificative, dar imi dispar cărţi de vizită. 😉

Spre după-amiază, cineva face turul meselor anunţând că trebuie să strângem până la la ora 18.00 şi să mergem la Hotel Napoca, ca să expunem şi acolo. Perspectiva nu mă încântă, având în vedere ce înseamnă strânsul instalaţiei, a bijuteriilor şi remontarea lor, dar în final hotărâm că mergem, dacă aşa s-a stabilit. Aproape imediat după, apar nişte prieteni virtuali, cu care abia aşteptam să ne întâlnim „live”. Sunt uşor distrasă de la ce se întâmplă în jur.

Pe la 17.30 ne apucăm să strângem instalaţiile. Apar curatorii expoziţiei şi încep discuţii în contradictoriu. Pare că s-a cerut şi în numele meu mutarea expoziţiei din mall. Ceea ce mă infurie, in condiţiile în care nu-mi amintesc să fi cerut nici aşa ceva şi nici vreun fel de tratament preferenţial.  Incercăm să lamurim cât de cât lucrurile în ceea ce ne priveşte. Habar n-am cât am reuşit. Având în vedere contextul, ajungem la concluzia că nu există oricum timp fizic pentru re-montarea instalaţiilor noastre, care nu intră ne-demontate în maşină şi alegem să împachetăm şi să mergem la prezentări, nu inainte de a ne asigura că nu e nici o problema cu alegerea respectivă.

În holul Hotelului Napoca, undeva în stânga, au fost montate instalaţiile de prezentare a bijuteriilor şi accesoriilor. Mai precis, cele care au putut fi transportate/montate în timp util. E agitaţie acolo şi se pare că expoziţia a atras ceva din atenţia presei, spre bucuria celor care au venit să expună.

Am ajuns mai devreme decât în seara precedentă, aşa că apuc să mă uit cu mai multă atenţie la oameni. Un melanj de glamour veritabil si imitaţie ieftină, oameni „vii”, frumoşi, conectaţi la evenimente, dar şi personaje „de plastic”, vedetuţe cu aere demne de o cauză mai bună, rătăciţi prin cadru, jurnalişti, atât din cei titraţi cât şi din cei care încă îşi mai tocesc coatele pe băncile facultăţii, şi nu în ultimul rand, fotografi. O specie aparte fotografii ăştia: relaxaţi, zâmbitori, uneori excentrici, fără griji legate de postură sau îmbrăcăminte, specie cu care rezonez cel mai tare.

Ultima seară de prezentări are ceva încălţăminte excentrică, printre care şi din cele cu talpa platformă, bucuria adolescenţei mele. Mai remarc şi faptul că fondul sonor nu-i rău deloc.

Totul se termină cu tunuri de confeti, după care lumea iese în valuri. Rămânem câteva minute în plus, cât să se rarefieze oamenii şi plecăm şi noi.

Concluzia? A fost un festival muncit, cu greşeli inerente, pe care mulţi se vor fi grabit să le semnaleze, un festival prin care am trecut in viteză şi pe care l-am perceput pe bucăţele, dar pe care aş vrea să-l văd crescând şi impunându-se. Cât priveşte expoziţia  Complementary Esthetics, cu siguranţă e loc de mai bine, dar nu mă indoiesc de faptul că mai binele va fi cautat in ediţiile viitoare.

Alte opinii pe aceeasi tema:

http://acarete.blogspot.com/2010/04/cluj-fashionweek.html