Distribuie articolul:

A venit în sfarșit primăvara… Înainte se cunoștea venirea primăverii prin apariția ghioceilor (naturali) și printr-un aer general de veselie. Însă în condițiile unei crize de care se tânguie lumea întreagă, criza estetică și a bunului gust trece aproape neobservată. Și anul acesta, ca și in alți ani, s-a întors în forță invazia sezonieră de kitschuri. Cu toții ne plângem și deplângem situația actuală, însă -ca prin farmec – tarabele pline de mărunțișuri fără gust continuă să se golească în timp record.

Ce înseamnă până la urmă kitsch? Bunul simț ar trebui să reactioneze instinctiv în prezența lui, însă normalizarea kitsch-ului poate să inducă în eroare pe mulți. Așadar, este kitsch dacă poti bifa pe listă următoarele:

– Făcut de mântuială

– Ieftin și ca preț și ca execuție

– Împopoțonat- abundență de detalii țipătoare, menite să ia ochii

– Imitație de prost gust după un obiect frumos

– Lipsit de valoare artistică

– Omiterea sau executarea grosolană a unor detalii, în graba de a produce la normă, de dragul profitului

Cel mai des – este un produs în serie, dar și dacă este unicat, cu pretenții artistice – se dă de gol prin aspectul comercial, făcut să satisfacă o nevoie imediată. Dacă ar fi doar o problemă sezonieră, parcă aș mai închide ochii, însă nu există “doar”, ci pur și simplu ESTE o problemă. Punct. Dacă nu s-ar manifesta și în restul timpului- în limbaj, comportament, produse, servicii, stil de viață- nu ar apărea nici de dragobete, martișor, Paște, Crăciun etc.

Acolo unde se sărbătoreau tradiții, azi se improvizează tarabe în cel mai pur spirit comercial. Vrei să sărbătoresti dragostea? Îți coasem repede o pernă în formă de inimioară de pluș! E și practic și frumos. Nu ești convins ca o să placă? Pune-i un diminutiv și iubita va reacționa corespunzător: “pernuță”, “inimioară”, “papușică”, “ursuleț”, “puișor” etc. Avem brelocuri, zorzoane, aur și argint, tinichea- tot ce poftești! Unde se manifestă de fapt kitsch-ul? În capul nostru. În lipsa de cultură și de valori. Variantele superficiale propuse de tele-shopping nu constituie lectii de cultură.

Simțul frumosului- dacă nu este înnăscut- se poate educa. Prin lectură, prin muzică, prin spectacole, nu prin emisiuni tv, reality-show-uri și tabloide. Cu regret constat că în vocabularul și în viețile noastre cuvintele “a fușeri” și “fușăreală” nu sunt niște necunoscute. Le practicăm zi de zi. A măslui, a imita prost și a nega autenticul riscă să devină trăsături naționale. Cu toate astea, eu sunt optimistă. Pe de-o parte pentru că a început ofensiva tinerilor care prețuiesc originalitatea și fac lucruri artizanale destul de drăgute, cu mult potențial de a deveni chiar exemplare pe viitor. Pe de altă parte pentru că, primavara în sine, revarsată cu generozitate în fiecare frunză și floare, în cer și în soare, peste tot în jurul nostru, va fi un model de frumusețe adevarată pentru cei care doresc să îl accepte.