Distribuie articolul:

Astăzi am decis să discutăm puţin despre cele mai cunoscute 7 contraste. Sunt sigură că vă place foarte mult să lucraţi cu aceste contraste şi de aceea am să vă prezint mai jos câteva noţiuni.

1. Contrastul culorii în sine: apare prin alăturarea unor culori curate. De exemplu Roşu lângă Albastru. Acest contrast exprimă bucurie, optimism, viaţă.

2. Contrastul deschis-închis: se obţine prin alăturarea unor culori cu luminozităţi diferite. Sugerează şi unele efecte impresive – de aproape, de greu – de culori închise; de departe, uşor – de culori deschise.

3. Contrastul de cantitate: rezultă din alăturarea unor culori strălucitoare (saturate) şi culori tulburi (stinse) dar saturate. Contrastul este evident în funcţie de gradul egal de saturaţie. Ca şi contrastul de clar – obscur el este de fapt un efect al luminozităţii diferite a culorilor.

4. Contrastul de calitate: se obţine prin alăturarea unor culori care acoperă suprafeţe de mărimi diferite. Prin noţiunea de calitate a unei culori se înţelege gradul ei de saturaţie (de puritate). Contrast de calitate numim raportul dintre culorile saturate, strălucitoare, faţă de culorile mate şi tulburi.

5. Contrastul complementar: rezultă din alăturarea culorilor complementare perechi. Numim culori complementare două culori care prin amestec fizic dau un gri închis perfect(o nuanţă murdară, maro-ul). Condiţia este ca una dintre ele să fie primară (roşu, galben, albastru), iar cealaltă secundară (oranj, verde, violet).

6. Contrastul cald – rece: apare atunci când se alătură culorile calde cu cele reci; efectul lui este maxim, de şoc. Culorile calde sunt roşu, oranj, galben, iar culorile reci: violet, albastru, verde. Oranj este cea mai caldă culoare pentru că este rezultatul amestecului între două culori calde: Roşu şi Galben.

7. Contrastul simultan şi succesiv: se manifestă atunci când o culoare curată reclamă fiziologic culoarea ei complementară. Aceasta se bazează pe legea complementarităţii. Fiecare culoare pură solicită complementara ei; dacă aceasta lipseşte, atunci ochiul nostru produce, ca o compensaţie, senzaţia de culoare complementară.