Distribuie articolul:

A venit vremea excursiilor, vacanțelor la munte, la mare sau simplelor plimbări pe o alee în parc. Suntem, în mod miraculos, trași afară dintre cei 4 pereți unde ne-am cuibărit toată iarna, la cald, de o mică rază de soare. Asfaltul orașelor nu lasă prea multe alternative altor culori în afara cenușiului prăfos… și totuși… timid, printre dale, în crăpături, rigole își face cu încăpătânare loc un strop de verde: firul de iarbă.

Daca nu “s-a orientat” bine unde să răsară va fi repede strivit de pașii noștrii nepăsători.
Ideea este ca nu prea dăm atenție plantelor din flora spontană autohtonă. Ochii ne sunt repede atrași de minunățiile exotice cu forme spectaculoase și denumiri luxuriante din vitrine.
”Iarba verde de acasă” a fost înlocuită cu gazonul japonez, lalele olandeze, freziile și arbuștii ornamentali din locuri îndepărtate au scos din grădini ghioceii, viorelele, violetele, brândușele și măceșul.
Uităm, sau poate nici nu știm că în flora noastră spontană sunt peste 867 de specii utile , după cum menționează lucrările de etnobotanică (V.Butură, 1979) cunoscute în tradiția populară și multe așteaptă sa mai fie adăugate. . Aproape toate acestea au şi întrebuinţări medicinale, folosite ca preparate diferite, atât pentru afecţiunile externe cât şi pentru cele interne, în timp ce unele sunt întâlnite în diverse practici magice, atribuindu-li-se puteri protectoare contra relelor care se abăteau asupra oamenilor, gospodăriilor cât şi pentru remedierea acestora.
În patrimoniul vegetal din România se găsesc numeroase plante spontane și cultivate cu diverse utilizari și, în mare, se pot grupa astfel:
– plante alimentare – 106 specii;
– plante oleaginoase (utilizate pentru extragerea uleiurilor vegetale sau a substanţelor grase din seminţe sau fructe)– 24 specii;
– plante aromatice şi condimentare (folosite pentru aromatizarea sau condimentarea alimentelor, mâncărurilor, băuturilor etc., datorită uleiurilor volatile conţinute sau a altor substanţe ce le conferă o aromă sau gust specific) – 48 specii;
– plante tinctoriale (utilizate pentru vopsitul fibrelor textile vegetale sau a celor de origine animală, pentru colorarea unor alimente sau băuturi datorită pigmenţilor conţinuţi cu putere de colorare) – 48 specii
– plante tanante (folosite pentru tăbăcitul pieilor datorită substanţelor tanante conţinute)– 32 specii
– plante medicinale (folosite în industria farmaceutică pentru extragerea de substante necesare preparării medicamentelor sau utilizate în medicina populară datorită conţinutului lor în alcaloizi, glicozizi, hidraţi de carbon, acizi organici, uleiuri eterice, taninuri, substanţe mucilaginoase-emoliente, fitoncide şi alte principii active cu proprietăţi terapeutice) – 190 specii
– plante producătoare de lemn, celuloză, răşini, gutapercă (peste 54 specii),
– plante producătoare de fibre textile (peste 36 de specii),
– plante melifere, plante decorative ş.a.

Pe multe le găsim pe marginea drumului, în fața ferestrei noastre, în grădină, pe lângă marginile zidurilor…
Trebuie doar să întindem mâna și să le culegem pentru a le utiliza conform dorințelor noastre…
O salată de untișor ne așteaptă în cea mai apropiată pădurice, că tot e vremea lui. Ce ne trebuie? Bună dispoziție, chef de plimbare și o pungă din plastic…
Ne dorim ca bluza albă, care parcă nu mai e așa albă să capete un aspect proaspăt… dar parcă am schiba-o cu una mov? Așteptăm puțin ca dudul (Morus nigra) să se umple de fructe, adunăm una, două căni, le punem la fiert cu puțină sare o oră, strecurăm, înmuiem bluza cu pricina în apă caldă sau preferabil borș, o fierbem și pe ea o oră în culoarea obținută, iar a doua zi o scoatem din solutie, o clătim și o punem la uscat la umbră.
Cele mai năstrușnice culori, remediile cele mai neașteptate le găsim în plantele din preajma noastră.
Sunt chiar sub ochii noștrii.
Costă: nimic…și, cu toate acestea, sunt neprețuite.