Din cele mai vechi vremuri, Carnavalul veneţian a fost o sărbătoare magică ce s-a răspandit asupra întregului oraş.
Încă de atunci veneţienii îşi făceau singuri măştile şi costumele pe care le purtau la paradă şi la petreceri. Carnavalul veneţian a debutat în secolul al XI-lea, dar tradiţia purtării măştilor şi a costumelor s-a stabilizat abia în 1436.
Momentele de vârf, cele mai aşteptate şi apreciate de către turişti sunt festivităţile de deschidere şi cele de închidere ale festivalului. Atmosfera de petrecere este prezentă la tot pasul: prinţi şi prinţese, soldaţi medievali, bufoni, trubaduri şi artişti de circ vor invada la propriu pieţele veneţiene şi celebra piaţă San Marco din centrul oraşului.
Veneţia – Regina Adriaticii, Oraşul Apelor, Oraşul Podurilor şi chiar Oraşul Luminilor este amplasată în laguna sărată a Mării Adriatice pe 5 kilometri de pământ, pe 110 insuliţe dintre care cele mai importante sunt: Murano, Torcello, Burano şi Lido. Veneţia e oraşul care nu oboseşte şi nu doarme niciodată. Un oraş răsărit din apă, supranumit Regina Adriaticii. Un oraş european al cerului şi al apei, un oraş al iubirii supreme, un oraş al celor mai crude trădări în dragoste. O plimbare cu gondola pe Canalul Grande printre operele arhitectonice ce par să ascundă un secret, să spună o poveste, acompaniat de un gondolier care cântă . Şi cu persoana iubită alături totul poate fi perfect.
Oraşul este străbătut de 177 canale ce îl împart în şase cartiere. Dacă stai să numeri, descoperi nu mai puţin de 350 de poduri. Calea principală este Canal Grande ce împarte oraşul în două plecând din piaţa San Marco spre marginea oraşului. Unii spun că este foarte lung, însă oricât ar fi el de lung nu te plictiseşti: poţi admira unele dintre cele mai frumoase palate din Europa. În februarie Veneţia îmbracă haine de gală: îşi pune mască medievală şi prezintă lumii o scenă pentru parade, spectacole, concerte, piese de teatru în aer liber, cortegii, confeti, lumini şi mister. Carnavalul de la Veneţia, la fel ca toate celelalte carnavaluri, este organizat în fiecare an în perioada de dinaintea începerii Postului Paştelui.
Deşi a cunoscut şi perioade în care a fost interzisă, sărbătoarea magică a măştilor a fost mereu păstrată şi reînnoită. Barierele legate de sex, statut social, religie se rup, ascunse fiind de măşti. Odată ajuns acolo ai senzatia că timpul s-a oprit. Procesiunile, spectacolele de commedia dell arte, petrecerile din hanurile venetiene, băile nocturne de mulţime şi muzica se intercalează cu elemente moderne, contemporane.
Istoria carnavalului începe in 1162. Primul document care îl atestă datează din 2 mai 1268 – când este menţionată utilizarea măştilor şi costumelor confectionate manual. Tradiţia purtării măştilor s-a stabilizat în 1436. Clericii bisericeşti au încercat să readucă carnavalul înapoi în limitele religioase însă acest lucru nu a putut fi realizat. Carnavalul a cunoscut cea mai mare amploare în secolul 17 când, odată cu scăderea influenţei politice a Veneţiei, tinerii bogaţi din Europa au dat frâu liber imaginaţiei şi s-au înfruptat din placerile oferite de această sărbătoare. În jurul anilor 1930 semnificaţia şi grandoarea evenimentului scade: Mussolini dă interdicţie acestei sărbători. Veneţienii nu s-au speriat. În 1979 ei au reuşit să reînvie tradiţia.
Masca a făcut din seducţie o armă incitantă. Ea a permis infidelitatea şi amestecul claselor sociale. În urmă cu sute de ani, măştile erau folosite de persoanele de vaza dar şi de localnici sau turişti ce soseau icognito pentru a petrece şi a se delecta cu plăcerile vieţii.
Moretta: este masca destinată în exclusivitate doamnelor. Se foloseşte în momentul în care vor să fie misterioase şi să intrige. Complet neagră aceasta este dificil de purtat – singurul punct de susţinere îl reprezintă un buton ţinut cu dinţii din faţă. Deci purtătoarea măştii nu poate vorbi deloc, tăcerea ei şi negrul măştii o face misterioasă şi interesantă.
Bauta: este masca complet albă purtată atât de femei cât şi de bărbaţi. Se poartă neapărat cu o pelerină neagră – tabarro. Era folosită în mod obligatoriu de către femeile căsătorite când mergeau la teatru. Tinerele aflate la vârsta măritişului nu aveau voie să poarte această mască.
Gnaga: Tinerii din Veneţia obişnuiau să folosească acest tip de mască ce acoperea în întregime nasul şi ochii. Masca este construită astfel încat să aibă trăsături feminine puternice, adesea exagerate, subliniază ridicolul. Era totodată specifică homosexualilor care se costumau în femei.
Dintre toate Bauta ramâne însă una dintre cele mai utilizate măşti.
În prezent, măştile poartă denumiri diferite: Colombina, Volto, Bauta, Gatto, Dama, Jolly, Dottore Peste, Zanni, Pulcinella, Pierrot, Pantalone, Il Dottore, Burattino, Brighella, Arlecchino, Capitan Scaramouche.
Carnavalul de la Veneţia începe în fiecare an cu – o veche tradiţie care adună de fiecare dată o mulţime impresionantă în Piaţa San Marco. Personajul care întruchipează un înger zboară de pe Turnul Campanile pe deasupra mulţimii adunate. Momentul este acompaniat de cortegiul de personaje istorice, în frunte cu Dogele şi soţia sa. Ziua distracţia este gratuită. Noaptea încep cinele festive în decorurile somptuoase ale palatelor veneţiene, valsurile şi cadrilurile, concertele Orchestrei de Cameră a Veneţiei şi alte spectacole de operetă, al cărui preţ este stabilit în functie de programul serii. În timpul acestui carnaval au loc 24 baluri oficiale. Cele mai reuşite sunt cele din palatele Zanardi şi Pisani Moretta.
Să înceapă carnavalul!
NO COMMENT