Distribuie articolul:

Pe Oana Pruneș (Red Kara) nu o poți încadra ușor într-o categorie artistică: o regăsești în ipostaza de cântăreață rock, make-up artist, pictoriță, graficiană, și acum artizană. Oana nu este faimoasă dar dă un exemplu de pasiune și de entuziasm, în stare să lucreze în continuu, pictând, cântând, modelând până la ore mici în noapte, mereu cu zâmbetul pe buze și chef de joacă. Portofoliul ei online se găsește aici. I-am cerut să dezvăluie câte ceva din secretele ei, cu speranța că se va dovedi contagioasă. Am început să vorbim despre bijuteriile din fimo.

Fimo în 3 ipostaze

R.F. Cum ai început sa lucrezi cu fimo?

O.P. Mi-a plăcut mereu să modelez – în şcoală noi aveam plastilina…de ceva vreme au apărut în magazine o mulţime de produse de modelat şi când am auzit de ele de la o prietenă pe care o cunoşti 😉 , am mers repede să-mi cumpăr. Din nou am experimentat, am şi ars câteva până mi-am dat seama cum se comportă la temperatura din aragazul meu. După ce am rezolvat problema temperaturii am început să realizez multe modele de pandantive şi seturi de cercei cu pandantive, obiecte micuţe de décor. Unele au ieşit de-a dreptul dezagreabile : )) iar altele foarte drăguţe.

R.F. Care este tehnica ta preferată?

O.P. Există tehnici??? : ))  Hmm…tehnica mea este să modelez şi să aranjez cu degetele şi cu ajutorul unui ac sau scobitori elementele decorative fine…uneori, mă folosesc de diferite ustensile pentru a crea un model deasupra…habar nu am, nu ştiu să-ţi zic nimic la întrebarea asta : )).

Fimo jucăuș

R.F. De unde te inspiri?

O.P. Nu m-am inspirat de nicăieri şi ştii de ce? Pentru că am vrut să văd ce iese din mintea mea. Şi după ce am creat vreo 6-7 modele sau poate mai multe, m-am uitat pe internet să văd ce se lucrează…am rămas surprinsă că nimeni nu a expus nimic asemănător cu ale mele…şi multe persone (care aveau magazine cu aşa ceva) mi-au spus că nu au mai văzut modele ca ale mele. Nu ştiu sigur dacă e un lucru bun sau nu…

Fimo abstract

R.F. Care este feedbackul primit de tine până acum?
O.P. Mai multe:
Multă admiraţie dar lipsă de curaj pentru a purta.
Lipsă de obiecte vestimentare potrivite stilurilor create de mine, sau pură invenţie (a se citi lipsă de sinceritate – puteau spune clar că nu sunt pe gustul lor  : )) )…
Nu erau pe gustul lor (am apreciat sinceritatea)
Multă admiraţie şi achiziţionarea cu entuziasm.
Lipsă totală de interes.
Promisiunea de a achiziţiona…
Mai spun?

R.F. Mai spune-mi ce te motivează să continui?

O.P. Pasiunea mea mă motivează. Îmi place să modelez. Mă bucur când pot face un cadou  drăguţ unei persone dragi (îmi place să las pe fiecare să aleagă ce îi place şi să păstreze) . Mă bucur şi mai tare dacă văd că poartă. Am şi vândut din ele dar nu cât mi-aş fi dorit.

Vintage like fimo

R.F. Pentru tine, care este diferența principală între un obiect artizanal și o operă de artă?

O.P. Pentru mine un obiect artizanal înseamnă tot artă, creaţie, indiferent dacă acel obiect este unicat sau lucrat în serie. Însă el are o anumită simplitate (a nu se înţelege banalitate) care poate fi imitată, copiată, sau cine ştie, în timp se poate demoda. În schimb o operă de artă, înseamnă artă la un alt nivel, un nivel care nu poate fi atins sau egalat cu uşurinţă, care nu se vinde la duzină şi nu se demodează niciodată.

(va urma)
Fotografii: Oana Prunes
Interviu: Raluca Faur