Distribuie articolul:

Eu m-am îndrăgostit de ultima colecţie marca Happy Colours. Vă las şi pe voi să descoperiţi Sabor de Frida pe blogul: http://www.happycolours.net/2010/05/18/sabor-de-frida/

Dupa ce am admirat produsele, m-am gândit să o contactez pentru un interviu şi iată ce am aflat:

1. Ce te-a determinat sã devii artizan  în handmade ?

Nu a fost o decizie luatã conştient, de genul ” de mâine am sã fiu artizan”, nici nu ştiu dacã mi se poate atribui acest termen. Eu fac doar ceea ce îmi place, fãrã a cere vreo recunoaştere. Ceea ce m-a îndemnat sã fac asta a fost emoţia pe care am trãit-o la primul festival la care am participat de la Sighişoara. Atâtea idei frumoase acolo, atâţia oameni faini. Imi plãcea sã fiu acolo printre ei, printre creaţiile lor, se simţea un sentiment frumos, cu totul nou, care îmi spunea cumva cã şi eu fac parte din acea lume. Si de acolo a început joaca; joaca cu forme, texturi şi mai ales culori. Cãci fiecare culoare îmi dã o altã stare, iar în functie de combinaţia pe care o folosesc transmit altceva.

2. De ce continui sã te duci la târguri de handmade, când acum toatã lumea se crede « artizan » ? Ce este un târg de handmade pentru tine?

Nu sunt în mãsurã pentru a critica creaţiile celorlati; fiecare se exprimă cum vrea şi cum poate. Bineînteles cã sunt persoane mai înzestrate şi altele mai puţin, dar asta nu înseamnã cã nu existã implicare în ceea ce au fãcut. Mie îmi place sã vãd cum lumea a început sa dea frâu liber imaginaţiei şi cã au curajul sã se exprime în atâtea moduri, iar handmade-ul a devenit un mod de exprimare, chiar un mod de viata. Cu siguranţã este loc pentru toata lumea, iar fiecare are categoria lui de clienţi care sã le cumpere cu drag creaţiile. Târgul reprezintã modalitatea de a cunoaşte oameni care împărtăşesc aceeaşi pasiune pentru frumos ca şi tine, oameni dornici să cunoască şi să încerce altfel de accesorii,  care vor să fie diferiţi. Este o platformă  de a cunoaşte oameni minunaţi şi a crea o legătura între tine şi ei tocmai prin creaţiile tale.

3.  De ce ai ales-o pe Frida Kahlo pentru noua colecţie?

De foarte mulţi ani nutresc o pasiune pentru picturile şi felul ei de a trăi, m-au impresionat şi m-au mişcat complet, prin culorile intense, prin emoţie şi dramatism. Am citit multe despre Frida, am ascultat documentare, am văzut filmul  şi toate cred că s-au amestecat frumos şi m-au dus într-un final la ea. Ideea acestei colecţii mi-a venit când eram în Coyoacan, Mexic, în Casa Azul , casa în care ea a crescut, a trăit şi în care au prins viaţă atâtea picturi . Frida reprezintă pe deplin cultura mexicană, prin culoare, tradiţie, autenticitate, vibraţie, prin stilul ei original şi unic.

4.Care va fi subiectul următoarei colecţii?

După fiecare colecţie creată, am nevoie de un timp, un timp al meu în care să se sedimenteze toate acele trăiri transpuse în accesorii, să mă umplu până la refuz de acel sentiment care m-a inspirat şi apoi să îl las liber. Atunci îi va face loc altuia, care va avea timpul şi locul lui, de aceea încă nu vă pot da un răspuns.

5.     Care sunt materialele preferate cu care lucrezi ? M-am uitat pe blogul tãu şi am vãzut că îţi place sã lucrezi atât în fimo, cu mãrgele cât şi în textile. In funcţie de ce îţi alegi materialul potrivit pentru produse?

Îmi place să încerc diferite tehnici, materiale, pentru a găsi cel mai bun mod de a mă exprima. Îmi plac provocările şi îmi place să mă joc, de aceea nu am rămas la un singur material, pentru că sunt într-o continuă căutare şi caut moduri cât mai neobişnuite de a combina texturi şi forme, pentru a trece totul la un alt nivel. Materialul nu îl caut, el vine la mine, depinde în ce stare mă găsesc în ziua respectivă şi ce anume mă inspiră, şi ce caut să exprim. De aceea sunt mai mulţi factori care contribuie atunci când îmi aleg un material, însă în toate combinaţiile pe care le-am folosit am rămas fidelă lutului, care ia ce formă vreau eu şi se lasă frumos pictat.

6.   Ce sfat îi dai unei persoane ce vrea acum sã devinã artizan în handmade ? De ce are nevoie pentru a reuşi?

E un pas înspre a te cunoaşte mai bine . E frumos să vezi ce iese la iveală din mâinile tale şi mai ales din sufletul tău. Te va surprinde. Cel mai bine este să iţi urmezi acea chemare interioară, care vrea să prindă viaţă şi fără de care nu poate trece nici o zi. Nu trebuie să se găndească la asta ca la o meserie, ci ca la un mod de a fi. De ce are nevoie cineva pentru a reusi? De sinceritate… faţă de el însuşi, şi dacă el este convins că asta trebuie să facă, atunci nu mai are nevoie de nimic altceva.

7.   Ce calitãţi trebuie sã aibã un artizan în handmade din punctul tãu de vedere?

Să  iubească frumosul, poezia din jurul lui, felul în care se adună norii pe cer, florile de pe câmp, cum se aude dimineaţa, cum se simte vântul, cum vinde bătrânica brânză la piaţă, cum interacţioneaza oamenii. E fascinant..totul. Iar dacă au ochii larg deschişi pentru a vedea toate acestea, cu siguranţă dispun de sensibilitatea necesară pentru a crea.

8.     Crezi cã handmade-ul a devenit simplu comerţ sau este încã pasiune?

Nu ştiu ce reprezintă pentru alţii, eu ştiu ce este pentru mine. Poate trăiesc în balonul meu de săpun, dar imi place şi nu vreau să se spargă.

9.  Care a fost senzaţia primei comenzi? Dar mai ales ce ai simţit când ai vãzut o persoanã complet necunoscutã purtând cu mândrie un produs realizat de cãtre tine?

Prima comandă am avut-o acum 5 ani şi îmi aduc aminte că imi batea inima tare-tare; este un fel de recunoaştere, chiar dacă ţie iti place foarte mult ceea ce faci, este emoţionant să vezi că sunt şi alţii care împărtaşesc acelaşi sentiment. A fost greu să mă despart de prima pereche de cercei, cercei din sfoara pentru calorifer. Am văzut multe fete pe strada purtându-mi accesoriile. Este intens, este o clipă pe care ai vrea să o prelungeşti, este un întreg proces în capul tău, tot felul de întrebări care se derulează în câteva secunde, e un scurt moment fără aer, e frumos şi unic.

10.     De ce crezi că s-a ajuns la kitsch în handmade?

Pentru că au trecut de la pasiune la comerţ, de la o zona plină de multă implicare la o realitate pragmatică, şi pentru că s-au saturat să caute şi vor răspunsuri mai simple, mai accesibile.