Distribuie articolul:

Dupã cum am promis iatã primul interviu din seria celor luate artizanilor de la evenimentul Atelierul din Timişoara. Am aflat atât mici detalii artizãneşti live, dar acum le-am completat cu un interviu serios în care încerc sã dezvãlui secretele unui grafician reprofilat pe “heartmade”.

1. Cine este Andreea Bololoi ? Și mai ales cum a ajuns Andreea Bololoi sã practice meseria de artizan în “heartmade”?

Andreea Bololoi sau pe scurt, Deea este o fericitã absolventã de facultate de arte, şi mândrã masterandã. 😛 Este o fire artisticã şi sensibilã (acestea fiind de fapt sinonime una cu cealaltã) care nu are mari speranţe cã va putea trãi din Graficã, în viitor. Aşa cã, trecând la persoana I, mã bucur enorm cã am gãsit handmade-ul şi mã minunez şi eu cât de norocoasã sunt cã fac ceva ce-mi place nespus de mult, şi ca munca mâinilor mele place la rândul ei, oamenilor.

Mã bucur ca ai folosit cuvântul “meserie” pentru cã în asta încerc sã-mi transform mica “afacere”. Ea a început, bineînţeles, ca un simplu hobby sau mai mult o provocare de a vedea dacã reuşesc sã îndoi sârma frumos. Vãzusem nişte poze într-o galerie online, de-ale unei fete din Portugalia, care fãcea niste minunãţii colorate din sârmã. Creaţiile ei au fost o descoperire importantã pentru mine, pentru cã nu mai vãzusem pânã atunci bijuterii din sârmã. Eram mai mult curioasã de cum se fac, şi am vrut sa experiementez singurã. Dupã primele modele stângace şi simple de cercei, a urmat şi blogul, care a ajuns rapid cunoscut, şi încã n-am habar cum, apoi primele comenzi şi s-a dezvoltat aproape singurã într-o micã “afacere”.

2. De ce “heartmade” şi nu handmade?

Pentru cã bijuteriile mele sunt create mai mult cu sufletul, decât cu mâna. 🙂 Pentru ca “heartmade” conţine şi cuvântul “art”,  pe care încerc sã-l fac sã se regãseascã în fiecare creaţie realizatã. Pentru ca aşa sunt eu, şi aşa sunt şi ele. Sunt o persoanã mai sufletistã, şi fiecare bijuterie este o micã parte din mine. Mulţumirea mea sufleteascã a fost când am primit mesaje în care mi se spunea cã se simte cã sunt fãcute cu mult drag… şi sunt fericitã cand lumea observã lucrul acesta.

3. Am observat pe blogul tãu cã dai instrucţiuni clare de  folosire şi de  întreţinere a produselor realizate de tine, de unde ţi-a venit aceastã idee ingenioasã atât de practicã?

Cred cã ideea mi-a venit când am avut şansa sã-mi vând bijuteriile unor doamne distinse, de naţionalitãţi diferite, şi am realizat primele etichete cu instrucţiuni în limba englezã. Dupã un timp, m-am gândit cã aşa ceva ar fi util şi pentru restul clientelor, din România, şi de atunci fiecare colet conţine câte o etichetã cu sfaturi pentru întreţinerea bijuteriilor. Acestea le-am transpus şi pe blog, unde sunt descrise mai pe larg.

Am vrut sã scriu aceste instrucţiuni şi pentru a învãţa clientele cum sã se poarte cu o bijuterie handmade, din sârmã, dacã nu au mai purtat aşa ceva. Ele nu ar trebui sã se aştepte sã dureze o veşnicie, pentru cã nu sunt bijuterii turnate, din argint, şi posibile deteriorãri pot apãrea în viitor. Dar aceste deteriorari pot fi evitate cât mai mult dacã au grijã de ele corespunzãtor.

4. De unde a pornit ideea numelui sitelui tãu?

De la respingerea altor nume pentru blog de cãtre Blogger. 😛 Când l-am ales, mã gandeam cã trebuie sã fie ceva care sã spunã scurt şi la subiect cu ce “mã joc” eu: cu Beads şi Wire. Și fiindcã era prea lung titlul, am ales doar iniţialele. Atunci nu mã gândeam cã va ajunge un fel de “brand” şi nu mi-am bãtut prea mult capul cu asta. Acum, parcã mi se pare destul de greu de pronunţat sau de  ţinut minte, dar mã bazez pe memoria vizualã a oamenilor şi sper cã vor reţine mai uşor aceastã alãturare de semne şi iniţiale.

5. De ce a ales acest sistem de comenzi şi creaţie? Poveşte-ne despre el.

Mã voi repeta puţin, zicând ce am scris pe blog. Am considerat necesar acest sistem pentru cã sper cã îmi va fluidiza munca mai bine şi mã va ajuta sã combin mai armonios cele douã parţi importante ale activitãţii mele: conceperea produselor noi şi realizarea produselor la comandã. Fiecare e la fel de importantã pentru mine, şi cred pentru orice artizan, pentru cã în prima fazã, îţi dezvolţi creativitatea, creezi de plãcere, cauţi inspiraţia în orice te înconjoarã pentru a da forma unei idei timide, care aşteaptã sã fie materializatã. Iar a doua etapã, e acea legaturã pe care o stabileşti cu clientul, e dovada ca i-ai câştigat încrederea încât îţi dã mânã liberã la creat sau îţi sugereazã el o idee, e stabilirea unei relaţii mai apropiate. Nu se poate una, fãrã cealaltã. Dar si daca una din faze imi ocupa mai mult timp decat cealalta, se produce un dezechilibru.

Și aşa m-am gândit sã îmi aloc câteva sãptãmâni DOAR pentru a crea, şi alte câteva DOAR pentru realizarea comenzilor. Alte motive pentru care am ales aceastã variantã sunt şi încercarea mea de a transforma cât mai multe accesorii în “produse unicat”, evitarea de a reproduce produsele vechi în mai multe exemplare, şi posibilitatea de a-mi crea un stoc constant de bijuterii. Din pãcate, eu nu am reuşit sã-mi respect propriile reguli. 🙂 Nu ştiu dacã acum era momentul potrivit pentru adoptarea unui astfel de sistem, dupã o perioadã mai lungã şi mai lejerã în ceea ce priveşte comenzile, dar nu voi renunţa la el. Poate îl voi pune din nou în funcţiune într-o perioadã mai aglomeratã.

6. Ce sfat îi dai unei persoane ce vrea acum sã devinã artizan în handmade ? De ce consideri cã are nevoie pentru a reuşi în acest domeniu?

« Acum » e foarte bine zis. I-aş zice sã fie cât mai original. Pentru cã “acum” e greu sã vii cu ceva complet nou, dar trebuie sã aibã o amprentã proprie, un stil distinctiv sau sa “îmblânzeascã” materiale mai puţin folosite. Vãd cã în ultima vreme, cel puţin de când sunt  şi eu conştientã de acest curent handmade, lumea a început sã experimenteze mai mult.  Încearcã sârmã, fimo, materialele textile şi  reciclabile, lemnul, raşina şi este foarte bine cã vor sã facã ceva diferit.

Asta i-aş sfãtui şi pe cei care îşi cautã acum un drum: sã gãseascã unul mai puţin bãtãtorit, pe placul şi îndemânarea lui şi sã experimenteze cât mai mult. Sã facã lucruri de calitate şi atent finisate. Iar pentru a reuşi în acest domeniu, cu siguranţã va avea nevoie de noroc şi voinţã – poate nu neapãrat în ordinea aceasta sau în procente diferite, dar sunt necesare.

7. Care produs  consideri cã te reprezintã?

Ce întrebare grea mi-ai pus ! M-am tot gândit, dar nu am gãsit unul singur care sa conţinã, dupã pãrerea mea, tot ce mã caracterizeazã. Pentru migalã, pandantivul Peacock Painting (poate nu a ieşit exact cum îmi doream, dar ştiu cã am muncit o groazã la el!) http://bandwshop.blogspot.com/2010/03/day-10-pandantiv-peacock-painting.html , pentru atenţia la detalii, Pandantivul Grey Cameo http://bandwshop.blogspot.com/2010/06/pandantiv-grey-cameo-rezervat.html, pentru simplitatea design-ului şi totuşi unul de efect, Brãţara Rose Buds Bloom http://bandwshop.blogspot.com/2010/03/day-23-bratara.html şi aş mai zice pentru combinaţia de culori, Broşa Vitraliu http://bandwshop.blogspot.com/2010/03/day-3-brosa-vitraliu.html.

8. Sunt anumite persoane ce asociazã muzica unei anumite stãri, unor anumitor activitãţi, în momentul în care realizezi produse handmade asculţi muzicã, te uiţi la filme? Dacã da, care sunt sursele de inspiraţie muzicalã?

Filme nu, cã atunci aş sta numai cu ochii în ecran şi nu mi-ar mai merge mâinile. 😛 Muzicã, da, câteodatã, dar nu o consider o sursa de inspiraţie. Pentru cã am doar TV în camera unde lucrez, merge incontinuu. De aceea, din pãcate, am ajuns sã fiu la curent cu toate bârfele mondene, crimele şi scãderile de salariu. 😛

9. Îţi place sã realizezi şi produse la comandã?

Produsele la comandã sunt destul de cerute, atât de cliente vechi, care ştiu cum lucrez, dar şi de cele noi, care s-au lãsat convinse doar de pozele de pe blog. Îmi place sã le realizez, dar atâta timp cât nu sunt prea constrânsã de indicatii şi mi se oferã o mai mare libertate. În asta constã încrederea pe care reuşesc sã le-o câştig unor persoane. Atunci când mi se dã ideea pe tava, parcã nu mai e chiar aşa de mare plãcerea, mai ales dacã nu am  dispoziţia potrivitã pentru bijuteria respectivã. Dacã ar fi de ales, aş prefera oricând un mecena, în locul unui comanditar.

10. Ce impresie ţi-a lãsat evenimentul marca Atelierul din iulie în Timişoara ?

Fiind primul eveniment de acest gen la care am participat (înafara unui târg de marţişor, pe care nu l-aş prea pune la socotealã) aş zice cã a decurs foarte bine şi a fost unul reuşit! Nu am plecat cu ideea de a vinde, ci speram mãcar sã cunosc câţiva colegi de breaslã la prima mea ieşire în lume, ceea ce s-a şi întâmplat. 🙂 A fost bine gândit, a avut o tematicã mai mult decât drãguţã, organizatoare mai mult decât draguţe 🙂 , ne-am delectat cu îngheţata, perfectã pe caldura de atunci, publicitate online serioasã şi atmosfera destinsã şi prietenoasã. Ca un picnic în aer liber. Nu a lipsit nimic din peisaj. 🙂