Teoria cromatică a lui Alberti (1404-1472)
În cartea sa prezintă pictura ca un domeniu interdisciplinar, al matematicii, folosit pentru redarea exactă a proporţiilor, al fizicii, ce prezintă influenţa luminii, al chimiei, prin modul de amestecare, alăturarea a culorilor, dar nu în ultimul rând şi al artisticului. Cele patru culori intuite de el ca fiind fundamentale: roşu, verde, albastru, cenuşiu, sunt în relaţie directă cu lumina, fără a avea o sursă de iluminare aceste culori nu pot exista. Alberti este primul teoretician al artei care observă diferenţa între ton şi nuanţă, pentru el tonul se foloseşte pentru culorile asemenea, iar nuanţa pentru culorile distincte alăturate. Compoziţia pentru Alberti trebuia iniţial să fie selectată din natură, apoi prelucrată de către imaginaţia şi talentul artistului şi ulterior realizată.
Nuanţa, cuvânt de provenienţă franceză, nuance- diferenţă fină, este rezultatul unui amestec fizic dintre două culori vecine în spectru, procedeu care păstrează saturaţia, luminozitatea celei folosite în cantitate cea mai mare. Nuanţa se referă la totalitatea culorilor şi combinaţiilor posibile între ele, în timp de tonul este definiţia dată amestecului fizic al culorilor la care se adaugă albul şi/sau negrul.
Un ton poate fi modificat prin adăugarea de culori:
1. cu negru va scădea luminozitatea şi saturaţia culorii;
2. cu alb culoarea va fi mai luminoasă, saturaţia va scădea tinzând spre o culoare din grupa celor reci;
3. cu gri neutru rezultat în urma amestecului a două complementare perfecte, saturaţia culorii va scădea, iar luminozitatea ei va rămâne constantă;
4. cu complementara se va obţine un ton tern ;
5. prin amestec optic, peste o tentă opacă se adaugă linii, haşuri, puncte, intervenţie ce este remarcată doar de apropierea de compoziţie.
Produsele sunt create de către: Kalistenna, Le bijou joyeux, Eolliana,Emilie Vereş, Arabela, Shining-June, BohemianSin, Jinxaccessories.
NO COMMENT