Distribuie articolul:

Gândindu-mă la serile romantice pe care fiecare cuplu le trăiește diferit am creat aceste lumânări decorative.

Un strop de creativitate, un vis, o idee și lumânările și-au pus haine de sărbătoare; haine confecționate din voal și hârtie, lipite pe lumânare cu un adeziv care după uscare devine transparent. Decorarea lor nu necesită mult timp, însă rezultatul final va impresiona orice suflet romantic și visător.

Culorile folosite pot fi atât calde (portocaliu, roșu și galben sau combinații ale acestora), culori care te duc cu gândul la lumina soarelui sau la căldură, cât și culori reci (albastru, verde și violet deschis) care au abilitatea de a calma sau alina, amintindu-ne de apă și cer. Pentru a crea o atmosferă intima pot predomina culorile calde, dar poți adăuga și elemente care să conțină culori reci și invers.

Vă las acum să admirați în voie lumânările decorate la mine acasă, în timp ce eu vă pregătesc câteva rânduri despre istoria lumânărilor.

„Până în secolul XIX lumânările s-au produs folosind grăsime. Astăzi, majoritatea lor sunt produse din ceară de parafină, dar ele se pot crea folosind și alte substanțe precum gel, soia sau ceara de albine. Producătorul lumânărilor se numeste lumânărar.

În Roma Antică, în jurul secolului întâi, lumânările erau făcute din substanțele unei plante. Egiptenii și Cretanii le preparau din ceară de albine, încă din anul 3000 i.e.n. Primele lumânări erau produse din diferite forme de grăsime naturală, ceară și seu. Parafina a fost distilată prima dată în 1830 și a revoluționat confecționarea lumânărilor, deoarece era un material necostisitor ce producea o lumânăre inodoră de calitate. Industria a fost ulterior devastată o dată cu distilarea kerosenului (numit și ulei de parafină sau simplu parafină, ceea ce ducea la confuzii). Recent, lumânările pe bază de rășină, care sunt transparente, au fost dezvoltate și se afirmă că ar dura mai mult decât cele tradiționale, din parafină.

Întrebuințarea lumânărilor

Înainte de apariția electricității, lumânările și lămpile de ulei erau folosite ca modalități de iluminare. Până în secolul XIX, lumânările erau folosite mai des în estul Europei. În vestul Europei și în zona mediterană predominau lămpile de ulei.

În Europa medievală, lumânarea s-a folosit și pentru măsurarea timpului. Această lumânare orară este o invenție atribuită lui Alfred cel Mare, rege al Angliei între anii 849-889. Pentru a-i reaminti suveranului orele când trebuia să–și facă rugăciunile el folosea lumânări gradate, care dădeau reprezentare scurgerii timpului.

Cu ocazia Expoziției Universale din Franța, din 1878, Sala Oglinzilor din Palatul Versailles a fost iluminată folosind 8.000 de lumânări.

Astăzi, lumânările sunt folosite cu rol estetic și parfumat pentru a crea o ambianță caldă sau romantică sau pentru iluminare de urgență în cazul unui scurt-circuit. Lumânările parfumate sunt folosite la aromaterapie.”

Sursa de inspirație: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lum%C3%A2nare

Fotograf: Florin Gherghina