Distribuie articolul:

Pe produsele marca PetraBijoux  le-am remarcat în cadrul concursului aniversar Atelierul. M-am gândit că un interviu ar fi binevenit pentru a afla mai multe despre modul în care realizează brăţările, colierele, seturile de bijuterii.

PS Este un interviu lung, dar adorabil.
1. Eşti printre singurii designeri de bijuterii care încurajează şi critica constructivă, spune-ne care fost cel mai bun sfat de la vizitatori cumpărători şi cum te-a ajutat?

Nu ştiu dacă sunt sau nu singura, dar mi se pare corect să primeşti şi critici, nu numai laude; în mod sigur o critică constructivă te ajută să reflectezi asupra a ceea ce ai realizat, să analizezi cu atenţie şi să vezi dacă îţi poţi îmbunătăţi stilul, tehnica. Din păcate nu am primit critici constructive, în general mi-au fost laudate lucrările – probabil că cei carora nu le-au plăcut s-au abţinut în a-şi exprima părerea.

2. Să o luăm în ordinea corespunzătoare, cine este Petra, şi cine este artizanul Petra? Vrem să aflăm de la studii până la cum ai început să devii artizan.

Numele a fost ales dintr-o încercare de a face un joc de cuvinte – iniţial gândit ca ” La pietra di Petra” ( Tania_Petra fiind numele fetiţei mele), transformat apoi în “PetraBijoux”. Petra – pentru că rimează cu pietrele de care sunt fascinată şi pe care le folosesc cu drag în compoziţiile mele.

De creat câte ceva – am făcut-o dintotdeauna: desene, tricotaje, croitorie. Desenul era favoritul meu, fără a mă remarca în mod deosebit în acest domeniu, dar situându-mă undeva peste medie, să zicem. Umpleam pagini întregi de schiţe pe lângă temele pentru a doua zi la şcoală, mă distrez şi acum când mă gândesc cum arătau caietele mele în perioada în care învăţam geometria în spatiu: ipoteza – I:, concluzia – C:, apoi demonstraţia – D:, dar în loc de demonstraţie de geometrie urma una plină de figuri şi siluete umane în cele mai contorsionate poziţii, îmi plăcea să desenez mâinile, cu articulaţiile evidenţiate – mă fascinau! Parinţii mi-au spus că ar fi bine să urmez o facultate serioasă, să am o diplomă cu greutate în buzunar, după care n-aveam decât să desenez ce vreau şi pe unde vreau – aşa am ajuns să urmez Institutul de Arhitectura Ion Mincu din Bucureşti.

Bijuteriile mi-au plăcut întotdeauna, ca oricărei fete şi femei, dar fără a avea vreo atracţie deosebită pentru cele handmade. Căutând să fac niste cumpărături pe un site de licitaţii, am descoperit câteva bijuterii lucrate manual care m-au încântat foarte tare, apoi am găsit site-ul creatoarei, şi apoi alte şi alte site-uri şi o lume întreagă plină de migală şi rafinament, care-mi umplea sufletul de bucurie şi de frumos.

Studiind fotografiile, am simţit cum mă mănâncă degetele şi vreau să încerc şi eu să realizez ceva asemănător. A urmat o perioada de studiu, de căutari de tutoriale şi lecţii pe internet, de încercări mai mult sau mai puţin reuşite, până când am definitivat primul obiect cu care nu-mi era ruşine să ies în lume, să-l arăt şi celorlalţi.

3. Pe lângă ideile proprii, cât de multe creaţii sunt realizate înpreună cu cumpărătoarele? Care a fost cea mai insolită creaţie realizată într-o astfel de colaborare?

Există multe cliente care-mi dau mână liberă să fac ce cred eu că li s-ar potrivi cel mai bine – contrar părerii generale, nu mi se pare deloc simplu, tocmai pentru că îmi doresc din suflet să realizez ceva care să le placa cu adevărat, să simtă că le complimentează, că le completează personalitatea. Le pun o mulţime de întrebări înainte de a mă apuca de lucru.
Există altele care sunt foarte hotărâte, ştiu exact ce vor şi vor ca eu să fac întocmai, să execut şi nu să creez – pe acestea le refuz pentru că dacă aş da la o parte creaţia, simpla execuţie nu-mi oferă nici o satisfacţie şi consider că nu merită efortul şi nici banii.

Le prefer pe cele de mijloc – cele care-mi dau un punct de pornire, îmi spun cam ce le-ar placea, ce stil, ce culori – o bază pe care eu să pot construi. O lucrare interesantă de acest tip a fost setul „Soarele şi Luna” compus din cercei şi brăţară-pandantiv.

4. Care este kitul tău de supravieţuire ca artizan? Prin kit de supravieţuire mă refer de la sârma de toate dimensiunile, pănâ la cleştisori, cuttere.

Kit de supravieţuire…hm, complicat. Ca şi unelte – am o cutie cu un cleşte cu vârf ascuţit (chain pliers), unul cu vârf curbat (bent pliers), 2 cleşti pentru bucle de dimensiuni diferite, unul cu „fălci” de silicon (nylon jaw pliers) şi cleştele pentru tăiat, apoi o pilă, un marker, un metru de croitorie şi un snur cu care măsor „arabescurile” de pe desen, pentru a estima lungimea sârmei necesare (în special când lucrez cu argint). În ce priveşte materialele – sunt atât de multe că nici nu ştiu de unde să încep – 3 cutii de sârme de tot felul – argint 925, placată argint, placată aur, alamă, cupru natur inoxidabil, cupru natur oxidabil, cupru emailat; 6 cutii mari de pietre semipreţioase; 3 cutii de seedbeads; 4 cutii de accesorii metalice; 8 cutii de sidef, mărgele sticlă, perle şi cristale. Si încă am noroc că nu lucrez şi cu alte materiale înafară de sârmă şi mărgele.

5. Întrebare ca la primul interviu, cum te vezi peste 2 ani, crezi că vei continua să creezi produse handmade sau te vezi cu un job full-time?

Aceasta e o întrebare pe care o urăsc, pentru că mi-e greu să mă hazardez , sunt genul destul de prudent în ceea ce spune şi face – de unde să stiu ce va fi peste 2 ani când nu ştiu nici peste o luna ce poate interveni şi să-mi schimbe cursul râului în care înot? Si-aşa pendulez eu destul de tare, ca o balanţă ce sunt, între a mă întoarce la arhitectură şi a mă ocupa exclusiv de design de bijuterii? Raţiunea îmi spune una, sufletul alta – pe cine să ascult? Mă încăpăţânez să-mi spun că aceasta minune care-mi aduce atâta bucurie nu a apărut întâmplător în calea mea, şi că dacă mi-o fi scris să fac altceva, probabil că se va ivi un eveniment care să mă dirijeze în direcţia respectivă. De vina sunt şi clientele, cu siguranţă – când le văd atât de fericite la primirea bijuteriei mă gândesc că n-am văzut niciodată pe cineva atât de fericit când i-am facut un proiect de casă!

6. Ai atelierul tău de lucru sau întregul apartament este un mare atelier?
Nu am un atelier,  dar mă străduiesc să nu ma extind în tot apartamentul. Am mania locului potrivit pentru fiecare lucru şi nu suport să mai am şi eu lucrurile împrăştiate, pe lângă jocurile, cărţile, creioanele, plastilina şi toate „accesoriile” fetiţei mele, a căror invazie nu reuşesc s-o ţin în frâu!

7. Ai primit vreo comadă pentru inel de logodnă? Te întreb asta deoarece designerii care au realizat un astfel de inele tot timpul au o poveste frumoasă de prezentat.
Înca nu am primit o comandă pentru inel de logodnă, doar câteva seturi pentru mirese. Ciudat este că unele au preferat să-mi spună dupa aceea că seturile erau destinate unui eveniment atât de special – probabil s-au gândit că le-aş putea umfla nota de plată din cauza asta? Chiar nu înţeleg de ce, ar fi avut doar de câştigat, aş fi căutat să le fac ceva mai deosebit, mai special.

8. Prin ce se diferenţiază brandul Petra Bijoux de ceilalţi designeri de bijuterii?
La acest punct aş fi curioasă să aud părerea altora, a celor care mă aleg pe mine şi nu pe „ceilalţi”. Mi se spune că bijuteriile mele sunt rafinate, elegante şi feminine, că degajă echilibru şi sunt realizate impecabil. Îmi place să cred că aşa şi este.

9. Muzica, cinematografia şi literatura citită spune multe despre personalitatea fiecăruia, asă că te întreb care este formaţia ta preferată? Filmul preferat? Şi cartea bineînţeles.
Sunt mai multe în fiecare categorie – ca de obicei, pendulez 🙂 Din păcate, în ultima perioada n-am mai avut timp de nici unele – copilul, casa şi bijuteriile sunt prioritare, şi după ce mă ocup de fiecare nu-mi mai rămâne nici o fărâmă de timp liber.

– interpreţi şi formaţii: Cezaria Evora, Buena Vista Social Club, Dulce Pontes.
– filme: „La vita e bella” – este “the best”, am râs şi-am plâns deopotrivă, şi o fac de câte ori îl revăd;  “Leon” – l-am văzut de mult şi am încercat aceleaşi sentimente amestecate, cu un Jean Reno dur şi totusi sensibil, o Natalie Portman absolut adorabilă şi un Gary Oldman de o nebunie şi frenezie diabolică şi totuşi fascinantă; “Chicago” – un film şi o muzica despre şi pentru femei puternice.

– cărţi: “Ultimul suspin al maurului” – Salman Rushdie, “Magicianul” – John Fowles, “Numele trandafirului” – Umberto Eco, “Idiotul” – Dostoievsky.
10. Revista Atelierul se va publica pe hârtie în curând, cu puţin noroc, spune-mi despre ce ai vrea să citeşti în ea?

Cred că e bine gândită şi structurată în format virtual – probabil că şi pe hârtie va păstra articole şi interviuri interesante, rubrici gen DIY, lifestyle şi sfaturi de marketing.