Distribuie articolul:

Am descoperit acest magazin virtual tot prin intermediul concursului aniversar Atelierul. M-au fascinat mai întâi cuferele pictate, şi după aceea colecţia Tea Time. Cu tortiţe sau fără tortiţe, cu farfuriuţe sau nu, această colecţie din punctul meu de vedere este în top 10 cele mai frumoase colecţii de porţelan pictat.

1. Cine este artizanul/sunt artizanii din spatele magazinului virtual Mezoart care este meseria ta de bază?

În spatele magazinului virtual este Monika Campianu. Am terminat Facultatea de Arte Plastice din Timişoara, secţia Arte Textile. Îmi place să spun despre mine că sunt artist plastic.

2. Ce este  “Mezoart”? De ce “Mezoart” şi nu un alt nume?

Mezoart este firma noastă, a mea si a prietenului meu Răzvan. Și de ce Mezoart? Am avut o listă lungă cu denumiri pentru firma pe care am înfiinţat-o în 2008, dar majoritatea care au avut vreo semnificaţie pentru noi au fost deja ocupate. În final Răzvan a venit cu ideea să fie “mezoart”.

3. Cum ai început să pictezi? De ce ai ales cufere, cutii de lemn şi seturi de cescuţe?

De pictat am început de mică, îmi plăcea să desenez, să pictez, să mă joc cu plastilina. Dar cui nu i-a plăcut? În clasa a VIII-a am hotărât să urmez Liceul de Arte Plastice din Miercurea-Ciuc, eu fiind născută în Topliţa. Dupa care a urmat facultatea de aceeaşi profil. În timpul facultăţii am lucrat la o firmă unde am pictat păpuşi, dupa care m-am angajat la o firmă unde am pictat pe sticlă. Și astfel a început dragostea pentru obiectele decorative.

4. Ai un anume produs care consideri că te reprezintă, dacă da, care ar fi acela şi de ce ?

De obicei nu îmi aleg neaparat un obiect, de multe ori găsesc obiectul (cufere, cutiuţe, seturi de cescuţe, vaze) pe care pot să lucrez. Nu mă gândesc la un obiect anume pe care vreau să-l decorez, ci invers. Găsesc un obiect pe care mi-l achiziţionez şi dupa aceea îmi vine inspiraţia, ideea cum să-l pictez.Deja de şapte ani pictez obiecte decorative de tot felul şi textile. Începând de la pahare, căni, vaze, cutii de bijuterii, tricouri, eşarfe până la mobilă. De foarte multe ori m-am ataşat de obiecte, din cauza formei, din cauza decorului. Ar fi multe de inşirat.  Dar ultimele obiecte de care m-am ataşat şi cred că mă reprezintă cel mai mult sunt piesele de mobilă pe care le-am pictat şi dau suflet locuinţei noaste. Aici este vorba de două dulapuri şi un cuier. Urmează oglinda. 🙂
5. Unde vom putea admira produsele realizate de către tine în viitor?

Produsele mele pot fi admirate pe siteul nostru www.art-souvenir.ro şi pe breslo. Si în realitate în Timişoara ori la târgurile la care participam. Pe site întotdeauna scriem şi unde ne puteţi găsi offline.

Sfatul meu pentru tinerii artizani este să se ţină de treabă, rezultate ai numai după foarte multe ore de muncă, să participe la cât mai multe târguri şi întotdeauna să arate ceva nou.

7. De unde îţi preiei subiectele? Au anumite surse de inspiraţie sau ideile vin pe moment?

Ideile de decor câteodata îmi vin spontan, câteodata după multe studii, schiţe. Și sunt cazuri când îmi aleg o temă, o studiez şi numai după ajung la un rezultat final.

8. Cum arată atelierul tău de lucru?

Atelierul meu este deocamdată acasă. La început era numai bucătăria. Acum tot apartamentul este atelier/depozit. Punctul de lucru este bucătăria, acolo avem şi cuptorul unde termofixăm obiectele din sticlă. Atelierul este spaţios, zugrăvit frumos alb să fie lumină, pentru că altfel ne ţin umbră câţiva copaci mari şi soarele nu este prea generos cu noi, apartamentul fiind poziţionat la nord. Aici putem să admirăm şi mobila noastră pictată frumos. Pe lângă,  din două părţi sunt clădite stive de cutii, fie cu sticlă fie cu vopsele. În mijloc am o masă mare octogonală pe care mă desfăşor. În rest o bucătărie cu toate „alea albe”. Și normal radioul pornit (guerilla), altfel nu se poate.

9. Sunt fascinată de colecţia “Tea Time”, poveşteste-ne puţin despre ea. Cum este primită de public?

Colecţia “Tea Time” este un real succes. Mi-a plăcut foarte mult ceainicul, are o formă foarte frumoasă şi cescuţele sunt drăguţe, chiar dacă nu au toarte şi farfurii. Am avut destul de multe seturi, le-am pictat diferite. Însă cel mai mult mi-au plăcut cele cu maci.
De public a fost primit cu drag, mulţi s-au ataşat din prima clipă şi le-au cumpărat şi alţii au găsit tot feluri de scuze ( de ce nu au toartă, de ce nu au farfurie). Pentru mine a fost o plăcere să le pictez.