Vorbim astăzi despre handmade ca despre un trend. Totuşi handmade-ul este de fapt lucrul de mână vechi de ani şi ani . Modelele au fost transmise prin generaţii de femei care îşi petreceau iernile cosând, țesând sau brodând însoţite bineînţeles de pisicile leneşe înghesuite lângă sobă.
De cele mai multe ori alăturau culorile în combinaţii inedite, fără reguli citite, doar după simţul şi gustul propriu, dând astfel naştere unor adevărate creaţii. Inspiraţia venea din interior, din dragostea cu care lucrau pentru cei dragi, din culorile care se revărsau în soarele dogoritor al verii, în grădina cu flori sau pe pajiştile înflorite.
Într-o astfel de casă ţărănească totul era lucrat de mână, de la covorul de pe perete la perdeaua brodată agăţată la fereastră.
Pe perioada copilăriei nu-mi stătea mintea la creaţie, lucrurile acestea erau acolo şi atât. Acum, după 20 de ani le observ ca pentru prima dată. Şi nu văd o carpetă ci o revărsare armonioasă de culori, nu văd covorul ci ţesătura, nu perdeaua ci broderia.
În pod am găsit stând stinghere şi împachetate cu grijă şi sârguinţă de păianjeni câteva oale din lut. Îmi spune bunica, cu o notă de îngrijorare în glas, că au peste o sută de ani . Păi nu ştia săraca ce comori are prin pod. Încântată de interesul meu mă conduce în “camera de curat” şi deschide vechea ladă, care se văita din toate încheieturile. După ce îmi revin de la mirosul puternic de naftalină zăresc, aşteptându-mă să le descopăr, câteva obiecte de port tradiţional rusesc brodate cu mărgele în culori vii şi totuşi perfecte. Întreb de unde lua acele modele complicate de cusături şi aflu că străbunica era mare artistă în acest domeniu. Totul era creat şi cusut de ea. Am luat acasă câteva piese şi am încercat să lucrez câteva modele. Şi încă mă străduiesc…
Totuşi oala de lut stă graţioasă în colţul din sufragerie, nu pentru că e pedepsită ci ca să mă laud eu cu ea, iar o parte din dantela de la draperie am folosit-o pentru a împodobi o geantă de care sunt foarte mandră. Un astfel de obiect conferă caldură şi dă o notă de familiaritate locuinţei. Ţesturile oferă o multitudine de posibilităţi dar şi piese mici de mobilier precum poliţe sau măsuţe pot deveni, cu puţină imaginaţie, centrul artistic al casei tale.
Când, cu greu, găseşti ceva autentic, dar poate prea scump de ce să nu valorifici ceea ce ai la îndemână, ceva ce e unic şi poate mai preţios pentru tine ?
Consider că inspiraţia trebuie căutată în noi sau pe lângă noi. Încearcă să te detaşezi de tehnici cu denumiri complicate cu care suntem invadate, handmade-ul trebuie să reflecte ceva ce e numai al tău. Dacă ţie iţi place, dacă te reprezintă ai încredere şi mergi pe acest drum. Niciodată nu vei fi pe placul tuturor, dar vei fi tu. Şi dacă totuşi nu îţi iese nimic, caută în pod sau în ladă, sigur vei găsi ceva preţios.
belleany
21 februarie
Va multumesc Codruta si Mihaela ( sper ca am nimerit) pentru randurile de mai sus. Si mai ales ma bucur cand dau peste astfel de persoane cu gust pentru „prafuit”. Eu ador tot ce e vechi si plin de poveste. Cate nu a ” gustat” o oala de lut in atatia amar de ani sau la cate evenimente nu a asistat perdeaua crosetata de a geam. Ar fi multe de povestit dar ma opresc aici. Multumesc inca o data .
micaela gh
20 februarie
Felicitari pentru un articol minunat.Si eu ador comorile din pod.Am avut norocul si am putut salva 3 lazi de zestre facute de strabunica mea pentru o matusa de-a mamei mele, multe oale de lut pe care acum le folosesc la florile mele,multe rame vechi de la parinti,bunici si matusi, si cateva dulapioare mici. Sper sa reusesc sa le readuc la viata pentru ca sunt intr-adevar comori 🙂
Codruta
17 februarie
Ce frumos scrii! Te-am citit pe nerasuflate si m-am regasit in povestea ta. Pana acum nu am vazut nici eu frumusetea lucrurilor vechi, imi pareau prafuite si demodate, iar acum mi se par interesante si pline de povesti. Caut hapsana cu ochii modele, combinatii de culori, idei.
Si-mi plac la nebunie si cartile ilustrate pentru copii de pe vremea mea, mama le-a pastrat cu multa grija si ii multumesc pentru aceasta.
Si inca un lucru de incheiere, obiectele acestea vechi chiar dau originalitate casei, asa cum spui si tu si prilej de a porni o conversatie interesanta. cat e de frumos sa afli ce e in spatele obiectului.
belleany
16 februarie
Multumesc din suflet !
Iulia Chirila
14 februarie
Foarte reusit articolul. Felicitari…….si cat adevar in el !!! Asa este, trebuie doar sa deschidem un picut ochii si sa ne bucuram de „nimicurile” din jur si realizam ca de fapt avem o comoara: ) Imi place foarte mult sfarsitul articolului. Mult succes!