Distribuie articolul:

Toți avem nevoie de povești, de o lume de basm în care să evadăm câteodată, de lucruri frumoase care să ne facă să zâmbim mai mult, mai larg… mai darnic. Creatoare a unei astfel de lumi, Alexandra Florea, studentă la Facultatea de Arhitectură, ne invită să descoperim FoamBubbles prin ochii săi în interviul pe care l-am realizat pentru Revista Atelierul.

Rux:  De curând proiectul FoamBubbles a sărbătorit trei ani de existență. Mulți înainte!  Scriai atunci pe blog “Aici eu sunt Alice, iar FoamBubbles e Wonderland-ul meu.” Cine este de fapt Alice din lumea minunată FoamBubbles ?

Alexandra: Mulțumesc! Sper să fie cât mai mulți! Alice sunt eu- Alexandra, o studentă ce termină anul acesta facultatea de arhitectură, iar FoamBubbles e lumea magică în care pot crea orice lucruri fantastice îmi imaginez. Nu există reguli, nu există timp limită, sunt doar posibilități infinite de a crea lucruri frumoase. Deși, uneori am impresia că anumite idei sunt deja în Wonderland și mă așteaptă doar să le descopăr.

Rux:  Cum a apărut FoamBubbles și de ce ai ales acest nume pentru proiectul tau ?

Alexandra: Numele a apărut după ce am citit un articol dintr-o revistă de arhitectură. Ideea era că cea mai bună imagine a lumii în care trăim e reprezentată de spumă (foam). Nu trăim într-o lume unitară,  suntem diferiți și trăim în bulele noastre miraculoase, dar fragile, efemere, în atingere cu celelalte microsfere private. Suntem diferiți și totuși împreună, legați prin misterioase forțe de coeziune.

Rux:  Creațiile tale sunt caracterizate prin diversitate (material și tehnică) și unite prin teme – de exemplu cea mai recenta colectie cu ‘Maci’ pe care ai pregătit-o pentru luna martie. Ne poți spune câteva cuvinte despre cum iți pregătești colecțiile – eventual făcând referire la colecția preferată, sau dacă nu în general?

Alexandra: Colectia la care lucrez în momentul respectiv e întotdeauna colecţia preferată. Nu lucrez decât atunci când simt că nu pot altfel; când am o idee care nu mă lasă nici să dorm, nici să fac altceva până n-o pun în practică sau măcar o schițez. De fapt, îmi este destul de greu să lucrez la o colecţie coerentă, pentru că am idei atât de diferite între ele. Chiar şi acum, deşi în curs de realizare e o colecţie cu fluturi, gândul îmi zboară la pernuţe decorative sub forma unor animale fantastice şi la niste genţi mai speciale, pe care le am în plan de multă vreme.

Rux:  La început a fost “turma” de oițe din argilă polimerică – acum sunt dreadurile din lână! Cum ți-a venit ideea să creezi dread-uri?

Alexandra:  Acum câţiva ani am vrut o schimbare radicală de look- fie să-mi rad părul, fie să-mi fac dreaduri permanente (să zicem că treceam printr-o perioadă mai rebelă), dar am tot amânat momentul decisiv. Pentru că lucram deja cu lână, mi-am făcut câteva dreaduri colorate, doar ca să văd cum mi-ar sta. Dar rezultatul mi-a plăcut atât de mult, încât am renunţat complet la ideea unor dreaduri permanente. Şi se pare că n-am fost singura încântată de idee, primind multe mesaje după – „Vreau şi eu dreaduri ca ale tale!”.  Şi de aici am început comercializarea lor, perfecționând în timp tehnica și creând noi modele, la sugestiile unor clienţi.

Rux:  Ne poți spune pe scurt câteva cuvinte despre dread-uri – ce sunt, cum sunt folosite, dacă pot fi personalizate și mai ales cât dureaza și ce implică procesul de creație?

Alexandra:  Dreadurile făcute de mine sunt temporare (şi nu false cum spuneau unii). Marele avantaj e că pot fi purtate de la câteva ore până la câteva săptămâni/luni/ani. Cum te plictiseşti de ele, le dai jos şi ai revenit la părul tău, pe când la dreadurile permanente poţi renunţa doar cu foarfecele. Sunt foarte uşor de instalat- oricine ştie să împletească o codiţă în 3 (sau are o prietenă care ştie să facă asta) poate să le instaleze în doar 5 minute. Dreadurile pot fi personalizate după preferințele clientului: culoare, lungime, grosime, accesorii. Discutăm mult înainte de a începe o comandă, ca să înțeleg ce își dorește fiecare și apoi trimit poze cu rezultatul, pentru că vreau clienți mulțumiţi.

Rux:  Ți-am admirat semnele de carte realizate din hârtie. Crezi ca lumea cunoaște suficient de bine ce presupune principiul 3R: reciclează, refolosește, redu? Este acesta un principiu sănătos de viață, benefic pentru oameni, animale și mediu în general?

Alexandra:  Mulţumim. Ideea cu hârtia reciclată nu îmi aparţine în totalitate. Mai exact, prietenul meu (care e implicat în mai multe etape ale nebuniei mele handmade) face hârtia, iar eu o pictez. Fiind amândoi studenţi la arhitectură, am adunat în timp multă maculatură pe care nu ne înduram să o aruncăm şi am găsit astfel o modalitate de a o recicla. Cred că lumea începe să conștientizeze importanța acestui principiu. Mulți au fost chiar încântați când le-am povestit cum facem hârtia sau cum au luat naștere alte accesorii din materiale reciclate. Oamenii sunt entuziasmați de ideea că accesoriile lor au avut o altă poveste înainte și împreună le-am salvat de la uitare. Sper să fie cât mai mulți cei care vor adopta aceste principii și… sper să conteze.

Rux:  În timpul procesului creativ se întamplă lucruri… unele amuzante pe moment, altele devin amuzante în timp. Povestește-ne ceva haios din  atelierul tău.

Alexandra:  În primul rând, nu am un atelier stabil. Până acum m-am mutat de vreo 5-6 ori şi zecile de cutii şi cutiuţe din care e format atelierul m-au urmat (aproape) peste tot. Întâmplările următoare nu au fost haioase pe moment, dar acum mi le amintesc cu drag. În primul apartament, în care a început povestea FoamBubbles, era foarte frig, iar mâinile mele erau mereu reci, dar asta nu mă împiedica să lucrez cu argila polimerică și să modelez tot felul de oițe haioase. Îmi încălzeam mâinile și argila cu foenul și lucram câteva ore la o singură oiță, cu mult entuziasm, în ciuda condițiilor. Astăzi… un cred că aș mai putea lucra astfel.

În alt atelier, împărțeam camera cu o pisică (puțin sociopată, dar foarte simpatică). Într-o zi, tocmai mă întorsesem de la facultate și abia așteptam să fotografiez brățara din fetru pe care o lucrasem cu o seară înainte. Dar de cum am intrat în cameră și am găsit pisica ascunsă într-o pungă, mi-am dat seama că ceva nu e în regulă. Brățara, ascunsă și ea într-un colț, era cu mult mai pufoasă decât mi-o aminteam, ajutată de gheruțele pisicii. Am înțeles mesajul. N-am mai făcut de atunci brățări din lână. În cel din urmă atelier primim și comenzi mai mari de semne de carte, folosite drept mărturii pentru nunți, botezuri. Când facem hârtia o punem la uscat peste tot- pe mese, pe scaune, fotolii, pat, chiar și pe jos. Uneori, nu mai avem nici unde ne așeza, așa că ieșim la o plimbare și lăsăm hârtia să se usuce câteva ore.

Rux:   Artiștii se atasează mai mult de anumite creații. Care este lucrarea ta de suflet și povestea ei?

Alexandra:  Tot ce fac lucrez din pasiune, aşa că pun mult suflet în toate creaţiile. Fiecare bijuterie e ca un copil pentru mine şi nimic nu mă face mai fericită decât să ştiu că a ajuns la cineva care o apreciează şi o poartă cu plăcere. Dar cred că, de-a lungul timpului, cele mai dragi mi-au rămas oițele mele cu atitudine- vesele, nervoase, relaxate, militante pentru diferite cauze. Inițial am făcut o oiță pentru o prietenă, apoi pentru prietena-prietenei, apoi pentru prietena-prietenei-priete… și tot așa. Am idei noi pentru ele, dar nu am încă timp să le pun în practică.

Rux:   Am înțeles că pregătești o colecție nouă – despre ce este vorba și când va apărea?

Alexandra: Colecţia nouă e o explozie de fluturi- colorați, de toate formele și mărimile, din piele, metal și alte materiale. Până acum am finalizat un singur colier pe care l-am făcut cadou unei cliente, cu ocazia aniversării FoamBubbles (nici n-am postat produsul pe blogul personal, așteptând mai întâi să ajungă fluturii la destinație). Deși aş fi vrut să scot în lume colecția în luna martie, nu am timp pentru ea deocamdată. Peste doar câteva zile îmi voi susține proiectul de pre-diplomă și disertația, așa că fluturii vor trebui să aștepte luna aprilie. Poate vine și primăvara până atunci și nu le vor mai îngheța aripile.

Rux:  În concluzie.. ce înseamnă pentru tine lucru manual și care este tehnica pe care o ai cel mai aproape de suflet?

Alexandra: Lucrul manual e aproape un mod de viață. Chiar nu mă văd trăind fără a meșteri câte ceva și sper să am timp de asta și după ce voi termina facultatea. Nu am o tehnică favorită, experimentez mereu. Deocamdată lucrez mult cu lână (deși tehnica împâslirii cu apă îmi cam distruge mâinile). De curând mi-am cumpărat o mașină de cusut și abia aștept să o pun la treabă. Tot recent, după îndelungi căutări, am reușit să găsesc rășină epoxi și vreau să  încerc lucruri noi cu ea. Aș mai vrea să fac niște ilustrații pe care să le imprim pe textile și apoi să fac niște genți și câte n-aș mai vrea eu încă…

Rux:  Îți mulțumim pentru interviu și iți dorim mult spor la creat în continuare! În incheiere ai avea un sfat, sau o sugestie pentru cei care își doresc sa pășească în lumea handmade dar, poate nu au destul curaj?

Alexandra:Mulțumesc și eu. Mi-a făcut mare plăcere!

Nu prea am sfaturi, pentru că eu mă consider mereu la început- mereu o iau de la capăt cu o tehnică nouă. Poate doar să lucreze cu plăcere, gândindu-se mai mult la satisfacția sufletească, decât la cea materială. Mulţi începători m-au întrebat dacă se câştigă bine din asta, deci dacă merită. Cine își pune în primul rând întrebarea aceasta, ar trebui să caute alt domeniu pentru a face bani.

În schimb, dacă aveți idei care nu vă lasă în pace nici în somn, handmade-ul e de voi. Poate nu veți trăi (toți) din asta, dar veți avea multe alte satisfacții.

Puteți intra și voi în lumea creată de Alexandra vizitând blogul FoamBubbles.

Fotografiile prezente in acest interviu apartin Alexandrei și au fost publicate cu acordul ei.