Distribuie articolul:

Am descoperit recent o tehnică interesantă care poartă numele materialului cu care se lucrează, şi anume firul/şnurul soutache. La origini acest şnur tip panglică îngustă era folosit pentru uniformele militare, pentru a indica rangul. De asemenea acest şnur are o largă utilizare pentru marginile draperiilor, pentru uniforme sportive sau chiar la legarea cărţilor. Şnurul soutache avea în componenţă un amestec de mătase şi lână, precum şi fire metalice. În secolul 20 şnurul soutache a început să fie ţesut şi din fire sintetice.

Cum poate acest şnur poate fi folosit pentru a crea bijuterii deosebite de o frumuseţe rară am aflat vorbind cu Andreea Zelenak, cunoscută în lumea handmade drept AndreeaZ, precum şi pentru creaţiile sale impecabile din lut polimeric. Andreea a descoperit recent această tehnică şi a fost foarte amabilă să împărtăşească cu noi această experienţă, pentru că ce poate fi mai util când vrei sa începi ceva nou decât un set de sfaturi de la experţi?!!

1. Bună Andreea, toţi ţi-am admirat creaţiile tale făcute din lut polimeric şi le cunoaştem foarte bine, spune-ne cum şi de ce ai încercat această tehnică „soutache”?

Cred că la un moment dat mulţi ajung să experimenteze şi alte tehnici decât cele cu care lucrează în mod obişnuit, aşa am fost şi eu. Îmi place să ştiu cât mai multe tehnici, poate la un moment dat voi avea nevoie de idei. Am încercat şi zale, şi bead emboidery dar nu am fost extraordinar de încântată, şi pentru că în ultimul timp am văzut din ce în ce mai multe bijuterii făcute cu această tehnică, m-am decis să încerc şi eu. Mi-am achiziţionat câteva fire, aveam ceva mărgeluţe pe acasă, şi m-am apucat de lucru. În mod normal un om cu capul pe umeri începe cu ceva simplu, dar pentru că eu tot timpul mă cred mai cu moţ, am sărit cu capul înainte la ceva mai dificil. Prima mea lucrare în această tehnică a fost brățara-ceas. A fost dragoste la prima vedere!

2. Ce te-a atras cel mai mult la această tehnică?

Foarte grea intrebarea… nici nu ştiu sincer. Cred că de fapt îmi place că este extraordinar de migălos, că din câteva şnururi şi mărgeluţe pot ieşi nişte lucrări spectaculoase. Deşi, totodată poate fi şi frustrant pentru că paleta de culori este limitată, nu e ca şi la polimer, când îmi fac singură culorile şi nuanţele. Există pe piaţă şnururi de slabă calitate care fac foarte dificilă munca mea şi şnururile nu cooperează tot timpul cu mine. Cred că şi asta îmi place, că trebuie să mă descurc cu un număr limitat de culori şi trebuie să fac şnurul să coopereze.

 

3. Cât de dificil este să coşi acele fâşiuţe micuţe? Pare o muncă titanică şi migăloasă, mă înşel?

Dacă stau să mă gândesc bine toate tehnicile sunt dificile pentru cei care nu lucrează cu aşa ceva, dar o dată familiarizată cu tehnica e “floare la ureche”. E foarte migăloasă, dar nu mai migaloasă decât bead embroidery-ul, filigree-ul din lut polimeric sau wire wrapping-ul. Firele alunecă, nu tot timpul stau aşa cum mi-am imaginat eu, dar până la urmă cu puţin antrenament şi răbdare colaborăm bine.

   

4. Spune-ne ce ar trebui să ştim înainte să ne apucăm de această tehnică?

Din punctul meu de vedere există doar două cerinţe mari, dacă acestea există nu e greu deloc. Primul ar fi răbdarea titanică, iar al doilea atenţia la detalii. Ar mai fi îndemânarea şi fantezia dar asta se formează pe parcurs. Nu ar strica şi ceva tehnici de bază pentru mărgele, pe care eu nu le-am folosit până acum şi va trebui să le învăţ dar se poate şi fără acestea.

                       

5. Tu foloseşti aţă invizibilă sau aţă normală?

Am început cu aţa nymo, pentru că nu am avut altceva, deşi are multe avantaje. De exemplu este rezistentă şi se lucrează uşor, dar are şi multe dezavantaje, de exemplu culoarea aţei trebuie să fie aceeaşi cu culoarea şnurului. Am încercat şi cu aţă invizibilă, dar nu îmi place neapărat de ea, se încâlceşte foarte uşor, nu e atât de rezistentă, se taie mai uşor de mărgele. Acum le folosesc pe amândouă. Dacă am aţă nymo care se potriveşte cu şnurul o folosesc, dacă nu trec pe cea invizibilă.

 

6. Personal am admirat şi privit îndelung la aceste creaţii minunate ce ies din mâinile tale. Spune-ne nişte secrete descoperite în timpul lucrului şi de asemenea spune-ne niste greşeli ce pot fi evitate.

Nu lucrez cu această tehnică decât din decembrie, adică de vreo 3 luni. Încă mă consider începătoare şi mai sunt foarte multe secrete pe care trebuie să le descopăr.

Aş recomanda aţa nymo, e mult mai uşor de cusut cu ea (pentru mine), un ac nici foarte subţire, nici foarte gros. Iniţial am cusut cu acul subţire dar după ce am rupt câteva şi am rămas fără ace am încercat şi cu ac “normal” şi merge cu mult mai bine. Şnururile alunecă foarte tare, sunt greu de fixat cu mâna, eu iniţial le fixez cu un ac cu gămălie după care scap repede de el pentru că se încâlceşte tot timpul aţa de el.

A… să nu uit, e foarte important, atenţie mare la mânuitul şnurului, dacă se îndoaie în acelaşi loc de mai multe ori iese la iveală partea interioară a şnurului, nu se mai poate folosi şi nu se mai poate face nimic pentru a remedia situaţia. Mai multe secrete nu vă spun, nu că ar fi foarte multe, dar este aşa de frumos când iţi dai seama de ele singur în timp ce lucrezi!

Un lucru este sigur trebuie multă muncă şi mult antrenament, mult studiu, multă atenţie, dar asta este valabil la absolut orice fel de tehnică.

Îi mulţumim mult Andreei pentru interviul acordat, pentru sfaturi şi pentru că a împărtăşit cu noi lucrările sale realizate cu această tehnică. Eu am rămăs profund impresionată de cât a putut să realizeze doar în câteva luni şi cred că poate reprezenta un model de ambiţie şi conştiinciozitate pentru noi toţi.