Distribuie articolul:

Nu că aş fi eu cea mai potrivită persoană să scrie despre acest eveniment. Însă voi expune aici doar impresiile sincere şi cât mai obiective ale unui creator de handmade care a participat în premieră la un astfel de târg.

Puncte de vedere generale: În primul rând, ţin să menţionez faptul că vecinii mei de stand de la Timişoara, care participă de mult timp la astfel de târguri din toată ţara, aveau numai cuvinte de laudă faţă de Muzeul Olteniei, organizatorul acestui eveniment. Bine de ştiut. Eu, ca participant-novice, nu pot decât să susţin punctul lor de vedere.

Acum…Floriile, şi mai ales Paştele, fiind atât de aproape, la ce-i stă omului mintea? La pregătiri şi, mai exact, la ce să pună pe masă. La târgul acesta au fost prezente două standuri cu brânzeturi de la Sibiu, dintre care unul avea poziţie „strategică”, fiind în drumul tuturor vizitatorilor. Însă acelaşi lucru se putea spune şi despre standul meu, care participam cu felicitări şi creaţii scrapbook, precum şi al altor artizani de bijuterii, lumânări decorative, sticlărie şi obiecte decorative din lut, icoane, goblenuri etc. Timp de două zile, am asistat cu toţii la un moment „magic”: atracţia exercitată de standul cu brânzeturi asupra vizitatorilor era irezistibilă şi nu puteam să nu ne întrebăm ce s-ar fi întâmplat dacă standul nu era acolo. Voi ce credeţi: s-ar fi concentrat toată atenţia asupra produselor handmade? Aştept cu mare interes opiniile voastre ;).

Puncte de vedere personale:

Participam pentru prima oară la un târg handmade, iar creaţiile mele erau unicat şi în premieră, nu doar în Craiova, ci şi în ţară. Însă, în afară de faptul că trebuia să-mi fac cunoscută oferta, am considerat că participarea ar fi binevenită chiar şi numai din punctul de vedere al experienţei în sine.

Grupurile de vizitatori cele mai sensibile la partea non-alimentară a târgului au fost variate şi uneori neaşteptate. Am avut însă plăcerea să-mi întăresc convingerea că omul cu adevărat pasionat de artă şi de frumos va ştii întotdeauna să aprecieze efortul depus, unicitatea şi toate celelalte aspecte implicate în creaţia handmade. Ei rar ezită sau negociază atunci când le „cade cu tronc” un obiect făcut de mână.

Consider că orice eveniment de acest gen constituie o sursă de învăţătură, indiferent cum se termină pentru mine. Şi că nu trebuie să ne pese doar cum ne „merge” nouă, ci şi celor din jur.

Am decis să particip şi la următorul târg, de 1 Iunie. Va fi târgul florarilor, iar eu ador florile, aşa că abia aştept, prezenţa acestora fiind suficientă pentru a şti că mă voi simţi bine acolo.

Iată în continuare câteva fotografii, jumătate personale, jumătate din arhiva foto a Muzeului Olteniei: