Sculptoriță, model, scenograf, scriitor și stilist, designer și performer. În două cuvinte – Pasha Setrova.
Unică în felul ei, artista reflectă în păpușile pe care le face, realitatea timpului în care trăim. Multe dintre acestea parcă seamănă cu ea. Vă invit să aflați mai multe despre această femeie talentată, în interviul ce urmează.
Ce ne poți spune despre tine? Cum ai început să faci păpuși?
Nici nu știu ce să vă spun: cred că am să încep cu faptul că am lucrat de la vârsta de 15 ani în calitate de model, cu maeștri cum sunt Versace și Armani. Apoi brusc am încetat această carieră, și m-am înscris la Institutul de Literatură, Facultatea de proză. Printr-o întâmplare fericită, lucrarea mea de admitere a fost publicată într-un jurnal literar bine cunoscut „Roman-Gazeta„.
Ca hobby eram fascinată de păpuși , dar în scurt timp acestea au înlocuit toate celelalte activități și le-au împins pe planul doi. Acum sînt și model, și scriu, dar am devenit populară în mai multe țări datorită Păpușilor. Deși eu numesc lucrările mele Sculpturi, deoarece din punct de vedere tehnic acestea sunt sculpturi.
Cum ai ajuns să faci astfel de păpuși?
Nici nu vă puteți imagina câte forme văd în mintea mea atunci cînd închid ochii, atît de multe încât nu reușesc să le memorizez până la capăt, și ce să mai spun despre executarea acestora. Doar pentru o lucrare simplă este nevoie nu mai puțin de două săptămâni, pentru una mai complicată pot să pierd o lună, dar sunt și lucrări (cum ar fi colecția „The most devastating hurricanes„) – unde 5 lucrări mi-au luat un an.
Cum arăta prima păpușă pe care ai facut-o?
Prima mea păpușă a fost un Paganini din parafină – acesta a fost destul de neprofesionist și repede s-a deteriorat .
De unde vin imaginile? Cum decizi ce păpușă începi să modelezi?
Eu mă gândesc foarte mult la caractere, nu încetez să mă gândesc la acestea, când privesc filme, tablouri sau chiar publicitate, nu încetez să mă gândesc la păpuși când sunt pe stradă și în magazine, încerc să extrag forme noi din tot ceea ce văd – aceasta poate fi un nasture mic sau un copac cu o formă deosebită – orice poate provoca asocieri.
Care este procesul de lucru?
Acesta depinde de lucrare și ce materiale folosesc. Pentru a face o frumusețe din porțelan: trebuie mai întâi de toate să sculptez modelul din plastilină (mâinile, picioarele, capul, corpul) apoi să scot matrița din ghips de pe plastilină (schița), cel mai greu e să faci degetele, mai ales dacă acestea prezintă gesturi complicate, apoi în aceste matrite din ghips, unse cu vaselină, se toarnă ghipsul amestecat, și obțin un model din ghips – pe care îl prelucrez cu hârtie abrazivă, îl spăl și curăț, după care scot forma de finisare. După ce se usucă – aceasta este umplută cu porțelan lichid amestecat de o zi, apoi îl vărs, peste ceva timp scot din formă porțelanul jilav și-l las să se usuce, îl prelucrez din nou, și-l ard într-un cuptor special la temperatura de 1200 grade celsius – o zi. Și iată că obțin părțile păpușii din porțelan. Apoi le adun într-un tot întreg, le dau o poziție, le pictez, le lipesc părul șuviță cu șuviță, le las să se usuce încă o zi – le fac coafura, și câte și mai câte.
Ce este mai interesant de făcut – corpul, mimicile faciale, poziția, sau elementele ce o înconjoară și îmbrăcămintea?
Cel mai interesant este să desenezi la sculptură ochii – e ca și cum aceasta în acest moment îi deschide și te privește – tu ții în mâini acest căpșor, iar acesta aproape viu, se uită binevoitor sau dimpotrivă aspru :). Acesta este cel mai interesant moment.
Ce materiale folosești de obicei?
De la porțelan la ghips, și chiar am lucrări din faberglas. La momentul actual experimentez cu rășină epoxidică, deasemenea am de gând să fac sculpturi din bronz. Dar este un proces foarte costisitor, necesită cheltuieli semnificative – achiziționarea bronzului, salarizarea turnătorului.
Știu că ai organizat două expoziții „The Harvest” în Lituania și Letonia în anul 2010 și o altă expoziție – „Beaten Glamour”, la Moscova în decembrie 2010. Povestești-ne puțin despre acestea. Care era tema, ideea acestora? Cum au primit publicul, aceste expoziții?
Despre „The Harvest” pot să spun că în acel an a lovit criza și eu am văzut panică în ochii oamenilor, am auzit avertizări înfricoșătoare și am decis să fac ceva abundent, luxuriant, cu scopul de a încuraja oamenii. Astfel s-au născut fetele acoperite cu mere și prune.
„Beaten Glamour” – a fost un tribut adus stilului plictisitor numit glamour, pe care literalmente l-am „bătut”. Eu am înzestrat sculpturile cu vânătăi și zgârâituri pictate, plus Yulya Osina – Fridman și eu am filmat un videoart, unde pe corpul meu fugea o zgârâitură care lăsa în urma ei vânătăi și zgârâituri. Și am făcut fotografii în tematica expoziției.
Publicul a primit aceste expoziții minunat. Și toate celelalte expoziții pe care nu le-ați specificat – au fost răspândite pe larg de presă – iar pentru mine aceasta înseamnă foarte mult, totuși presa este oglinda publicului.
Cine astăzi cumpără păpușile de autor?
Colecționarii sunt aceeași oameni interesați de artă, care nu se tem să-și asume riscuri (deoarece nu toți sunt familiarizați cu acest gen de artă, și a cumpăra o păpușă – nu e la fel cum ai cumpăra Picaso, pe care cu siguranță îl poți re-vinde). Dar de fapt, cum și la general, un colecționar de artă contemporană – este o persoană care riscă, deșteaptă, pasionată și puțin nebună.
Este adevărat că viața de artist este singuratică?
Nu am auzit niciodată. Cel puțin eu nu sânt deloc singuratică, eu am mulți oameni care gândesc la fel ca și mine și mă susțin. Desigur e greu să fii deschizător de drumuri și dacă în Moscova eu deja am realizat ceva, atunci în America trebuie s-o iau de la început – dar poate asta sunt eu – fac totul cu orice preț, nu la fel ca toți.
Ce îți place și displace în lumea artei?
Îmi place că ultima vreme, datorită internetului, foarte mulți oameni s-au atașat de artă. Și ne sunt disponibile diferite genuri de artă pe care singuri le putem încerca. O prietenă de-a mea a zis că eu sunt un artist multidisciplinar, adică un artist care lucrează în mai multe sfere – și eu sunt absolut de acord cu ea. Spre exemplu, recent, am creat un gen de fotografie pe care l-am numit Afishny: este un afiș de film fără filmul în sine. Eu alcătuiesc subiectul, fotografia – și o semnez cu o Denumire. E ca și cum ar fi titlul unui film. Reiese că povestea este revelată datorită acestei denumiri, și se poate vedea subiectul propriu prin această fotografie, acel subiect – pe care imaginația voastră vă permite să-l vedeți.
Care este scopul tău în domeniul profesional?
Scopul – de a crea, de a face cât se poate mai mult și mai bine, ca oamenii să vadă cât de multe am eu să spun, să înfrumusețez lumea.
Ce proiect faci la momentul de față? Ne poți spune și nouă ceva despre acesta?
La momentul de față lucrez la o colecție de Loli – pop – art – este o colecție despre păcatele adolescentine și există o referință la Andy Warhol, dat fiind ca în acest an el este jubiliar, astfel de personalitate ca el m-a inspirat. Sper să finisez această colecție peste 4 luni.
Într-un final, poți da câteva sfaturi pentru sculptori începători care se întreabă cum și de unde să înceapă?
Să înceapă cu realismul, nu trebuie să născociți forme și idei complexe – faceți pur și simplu păpuși clasice, cu aspect și calitate decente, iar restul vor veni ușor – toate de la sine.
Îți mulțumesc mult pentru aceste interviu și-ți doresc mult succes și multă inspirație.
Și eu mulțumesc – răspund cu plăcere și la alte întrebări pe viitor.
Interviu realizat de Gaby Galamaga
BeeFree
1 februarie
Invidiez cu admiratie 🙂 o persoana care se dedica creatiei si isi pune toata lumea ei in ceea ce face, invidiez (pozitiv) meticulozitatea si delicatetea, munca enorma de finisare si imaginatia nelegata de prejudecati.
eugenia
20 septembrie
magnifice!
Gabi Galamaga redactor Atelierul cu normă întreagă – Revista Atelierul
8 august
[…] Setrova este o altă artistă care m-a impresionat. Am scris și un interviu cu ea pentru Revista Atelierul. Pe lângă faptul ca a fost model de talie internațională, ea a învățat singură să […]
Diana
1 mai
Un interviu cu şi despre valori… Mi se pare geniali atât subiectul cât şi autoarea acestor adevărate piese de artă!!! Dar nu în ultimul rând sunt mândră de cea care a realizat acest interviu: Gabi. Bravo!!! Ţine-o tot aşa! Evoluţia în bine îţi face bine… 🙂 ,)
coryamor
1 mai
am sa va urmaresc de-acum incolo. azi am aflat ca cineva face papusi-sculpturi, unicate! arta e nelimitata, din fericire! multumesc!
Gaby
30 aprilie
Mersi pentru apreciere coryamor 🙂 Orice comentariu pozitiv motivează la mai mult și la mai bine 🙂
coryamor
30 aprilie
interesante papusile, bun interviul!