Distribuie articolul:

Am fost pasionată mereu de pictură , dar după şcoala generală nu am mai pus accent pe acest aspect, ocupată mai mereu cu examene şi planuri de viitor. După ce toate s-au liniştit am regăsit vechea atracţie din ce în ce mai puternică şi aşa m-am hotărât să o iau mai în serios. Dar fără pic de experienţă în domeniu nu ştiam care sunt priorităţile, de unde şi cu ce să încep. Aşadar, pentru cei aflaţi în această situaţi , să începem cu începutul.Cele mai utilizate culori pentru pictură sunt tempera, guache, acril sau ulei, culori speciale pentru sticlă sau ceramică. Mă refer aici la orice tip de pictură , nu strict la cea pe pânză, gata de expus în galerii.

Sursa

Tempera se găseşte la tub sau borcănaş şi se foloseşte doar pentru desen sau pictură. Este o culoare pe bază de apă şi este cam acelaşi lucru cu acuarela din şcoala generală, dar sună mai profesionist. Aceeaşi utilizare are şi culoarea gouache, pe care o găsim la magazine lângă tempera. Diferenţa constă în faptul că este mai păstoasă şi mai opacă.

În handmade eu am utilizat-o pentru a picta un semn de carte, o felicitare sau  o pereche de cercei . Pentru un plus de efect  îmi place să subliniez anumite linii cu stilou sau tuş. După ce produsul este uscat aş recomanda folosirea unui lac pentru a proteja desenul şi a-i conferi rezistenţă la utilizare.

Sursa

Cea mai utilizată variantă de vopsea  am observat că este acrilul. Îl găsim în comerţ sub formă de pastă la tuburi de diferite dimensiuni  Majoritatea artizanilor îl folosesc pentru pictura pe lemn, pentru diferite forme cum ar fi cutiile pentru bijuterii, pandantive, brăţări. Se utilizeaza de asemenea şi în pictura pe pânză, placaj, carton, sau în combinaţie cu tehnica şerveţelului. Personal folosesc acril şi pentru pictura pe perete. Are avantajul că nu are miros, se dizolvă pe bază de apă şi se usucă în câteva minute.

Personal nu recomand folosirea acrilului pentru pictura pe pânză . Se usucă prea repede şi de aceea nu oferă posibilitatea revenirii asupra unei porţiuni. Nu se combină cu nuanţa iniţială, ci o acoperă.

Culoarea în ulei în schimb este exact opusul în ceea ce priveşte durata de uscare. În funcţie de grosimea stratului aplicat aceasta poate varia între o zi şi o săptămână.  Dar în comparaţie cu acrilul, uleiul este mult mai păstos, cu nuanţe  mai intense după uscare, luminoase, puternice . Îl găsim în comerţ  tot la tub, dar pe lângă culoarea în sine vom mai avea nevoie de terebentină şi ulei de in  pentru a putea dizolva culoarea.

Dizolvând culoare cu ulei de in, pictura va fi mai lucioasă decât dacă o dizolvăm cu terebentină. Trebuie să ţinem cont că atunci când pictăm în ulei vom reveni mai multe zile asupra unei singure lucrări. Din această cauză pictura va avea unele porţiuni mai mate, unele mai lucioase  şi vom avea nevoie de un verniş, atât pentru a uniformiza diferenţele cât şi pentru a proteja lucrarea . După cum se observă, pictura în ulei este mai costisitoare. În ceea ce priveşte efortul, rezultatul va fi pe măsura, de aceea uleiul este şi preferatul meu.

Pentru a face puţină economie puteţi cumpăra doar ulei de in, este puţin mai ieftin  decât terebentina, iar pentru a curăţa pensulele folosiţi detergent de rufe pudră. De asemenea eu folosesc doar cele trei culori de baza : rosu, galben şi albastru  şi alb şi negru sau umbră arsă ( în loc de negru). Studiaţi  şi exersaţi combinaţii de culori pentru rezultate pe măsură şi pentru a nu irosi banii pe nuanţe diferite şi mereu insuficiente.

Să nu uit să menţionez că atunci când folosim culori în ulei mirosul este destul de puternic şi ar fi indicată  o încăpere aerisită. Dar să nu vă obosesc astăzi, voi reveni în articolul următor cu informaţii şi experienţe în alte tipuri de culori utilizate în pictură şi handmade.

Sursa featured image