Distribuie articolul:

Când am văzut prima dată lucrările Ioanei Nae am rămas privindu-le fascinată minute întregi. Am călătorit în timpuri străvechi și cel mai mult mi-a plăcut să le asociez ”episodului medieval”, dar unul neaoș – adică de pe meleagurile noastre. Am fost foarte încântată de ideea de a-i lua un interviu și pentru că  l-am citit cu plăcere pe cel scris de Gabi (Chainmaille – comoara din Trăistuţă) anul trecut, mi-am zis că ar fi interesant să vedem ce a mai făcut Ioana între timp, așa că vă invit să citiți ce a ieșit și să admirați minunății din zale.

Rux: De când am văzut prima dată creațiile tale mi-am imaginat o „domniță” ca în vremurile de demult, povești cu armuri și cavaleri în zale și o călătorie într-o cetate medievală dincolo de timp și spațiu. Sunt sigură ca cititorii noștri când vor vedea creațiile tale de poveste vor dori să știe cine este creatoarea lor – așa că am să te rog să ne spui câteva cuvinte despre tine.

Ioana Nae: ”Domnița” se numește Ioana Nae, de profesie biolog. S-a născut într-un mic oraș prahovean, a studiat la Ploiești și apoi în capitală. Lucrează într-un institut de cercetare, în mare măsură făcând exact ceea ce își dorea încă din studenție. Este bucuroasă că a descoperit acel ceva care face ca timpul să nu treacă degeaba, și mai bucuroasă să descopere că poate realiza ceva cu propriile sale mâini. Este căsătorită cu cel mai bun povestitor din lume și împreună încearcă să își facă zilele mai senine. Este încântată că apropiații îi spun ”Domniță”, dar meșteșugul pe care îl învață are rădăcini antice și nu medievale, chiar dacă atunci a devenit mai popular. Își dorește mai degrabă o casă de hobbit decât un castel, iar prințul ei are un ”armăsar pe 2 roți” și alură de barbar.

Rux: Ioana, haide să ne reamintim cum a apărut Trăistuța cu Zale și de ce ai ales acest nume pentru proiectul tău handmade!

Ioana Nae: Trăistuța cu Zale a apărut acum 2 ani după lungi căutări. Ideea a venit cumva natural, urmărindu-mi soțul care lucrează cămăși din zale. Am decis să încerc să învăț să lucrez bijuterii din zale, în primul rând datorită faptului că acest tip de bijuterie este foarte puțin cunoscut la noi în țară, iar artizanii sunt și mai puțini. A fost un început timid, cu multe greșeli pe care încerc să le îndrept și acum, dar sunt foarte bucuroasă și mândră că am reușit să stăpânesc câteva îmbinări, dar și pentru că gradul dificultății realizării anumitor piese este ridicat. Încă învăț, încerc materiale, le combin, descopăr. Pentru că aceasta este partea cea mai frumoasă a lucrului de mână, descoperirea acelor ”chițibușuri” care duc la rezultate de excepție și care sunt foarte personale. Numele l-am ales destul de greu. Am vrut ceva tradițional, românesc, cât mai legat de trecut. Am ales trăistuța pentru că este unul din cele mai purtate accesorii alăturate costumului tradițional românesc, este un obiect lucrat de mână, din materiale naturale, mai colorată sau neutră, mai bogat ornamentată, sau foarte simplă m-a atras ca obiect mereu. Și trebuia să fie cu zale, doar ele sunt baza bijuteriilor mele. Apoi și originea cuvântului este veche, ca și meșteșugul zalelor.

Rux: Povestește-ne despre lucrul cu zalele – cum iau naștere, de unde te inspiri, câteva cuvinte despre tehnicile de îmbinare pe care le folosești.

Ioana Nae: Zalele le lucrez chiar eu. Într-adevăr ar fi mai simplu doar să le îmbin, dar am ajuns să le fac tot eu din economie. Când am început pe piața de furnituri din România nu se găseau decât anumite măsuri și grosimi, de cele mai multe ori nepotrivite pentru ce doream să fac sau să învăț să lucrez. Trebuia să le comand din străinătate și nu mi-am permis. Așa că am început să le fac eu. Zalele le modelez pe fusuri cu diametre diferite. Rezultă o rolă de lungime variabilă pe care o tai cu ferăstrăul. La început tăiam fiecare za cu un clește, apoi o pileam la dremmel pentru ca ale ei capete să fie cât mai plate. De când am achiziționat ferăstrăul zalele sunt de mai bună calitate datorită faptului că fiecare capăt glisează aproape perfect unul peste celălalt. Bineînțeles că între capetele unei zale va exista mereu un spațiu micrometric, dar cu cât capetele sunt mai drepte și tăietura mai fină, cu atât zaua respectivă este mai rezistentă, nu se deformează și nu agață. După tăiere urmează deschiderea sau închiderea fiecărei zale, în funcție de îmbinarea pe care vreau să o obțin. Treaba aceasta o fac cu 2 clești sau cu un clește și un ”ring opener”, unealta cea mai banală din lume, dar care îmi înjumătățește practic timpul folosit în mod normal pentru această operațiune. Apoi urmează îmbinarea propriu-zisă a zalelor și finisarea bijuteriilor.

Ca inspirație pentru îmbinări folosesc internetul. Toate îmbinările le-am învățat din tutoriale găsite online. Sunt și anumite modele de bijuterii care îmi plac în mod deosebit și pe care încerc să le reproduc. Dar nu sunt identice, pentru că schimb fie pietrele din componența lor, fie materialele sau culorile. Lucrez și liber, adică am uneori momente în care modelez o anumită bijuterie în minte și o reproduc din zale. Mă orientez și după forma anumitor pietre, sau mă inspiră anumite melodii pe care le ascult, anumite filme pe care le văd sau cărți pe care le citesc. Momentan lucrez după scheme prestabilite dintr-o carte numită ”Chain Mail Jewelry – Contemporary Designs from Classic Techniques”, dar și aici mai schimb pietre, mai schimb culori. Și fiecare piesă apare pe blog cu trimitere către autorul designului original. Recunosc că la început nu am mers cu trimiterile către piesele de la care m-am inspirat, dar corectez acest aspect.

Rux: Cu ce alte materiale îți mai place să lucrezi bijuterii și obiecte artizanale, și ce alte tehnici ai dori să mai încerci?

Ioana Nae: Îmi place foarte mult sârma împletită prin tehnica wire wrapping. Am cochetat cu această tehnică și o să mai încerc și pe viitor să mai lucrez piese astfel. Îmi plac dantelăriile complicate din sârmă, dar încă nu stăpânesc modelatul foarte bine. Am lucrat și niște opincuțe din piele împreună cu soțul meu, dar și aici mai am destule de învățat. O tehnică pe care mi-ar place să o încerc este metal smithing-ul.

Rux: Ne poți povesti o întâmplare amuzantă din timpul lucrului?

Ioana Nae: Încă mă mai amuză faptul că eu și soțul meu începem europeanul în mod diferit. Iar eu niciodată nu îl pot începe ca el. Partea hazlie în timpul lucrului o aduce pisica mea cea mică, care este foarte atrasă de sârme și pietre și le ”fură” de câte ori are ocazia, întinzându-le prin toată casa. Mai și roade mânere de clești când nu sunt atentă, îmi scoate pungile cu zale din cutia cu unelte și tot așa.

Rux: Ce sfat ai da cuiva aflat la început de drum în minunata călătorie pe care lucru manual ne-o oferă?

Ioana Nae: Să aibă răbdare. Multă răbdare. Să fie atent la detalii, să încerce mereu să învețe ceva nou din tehnica pe care o folosește și să nu plece de la ideea că lucrul de mână se face pentru bani. O afacere se construiește cam greu la noi în țară, mai ales în acest domeniu. Și să prețuiască fiecare piesă care îi iese din mână. Să nu se vândă ieftin.

Rux: Creatorului îi este deobicei greu să aleagă între „copiii” lui un preferat, dar totuși dacă ar fi să alegi o creație de suflet cu semnificație aparte, care ar fi aceea – ne poți povesti câteva lucruri despre ea?

Ioana Nae: Recunosc că îmi este greu să aleg o preferată, mai ales de când am trecut la lucrul cu zale mici, dar, dacă ar fi să aleg acum aș spune ”My little byzantine”. Este primul micromaille pe care l-am încercat, am muncit mult la el, dar a ieșit nesperat de bine. Mic, dar rezistent. Iar îmbinarea bizantină este una din preferatele mele. Și mai mare a fost bucuria că a ajuns la gâtul cuiva care într-adevăr a apreciat munca din spatele realizării lui.

Rux: Cum a crescut Trăistuța cu Zale, proiectul tău, de la interviul pe care i l-ai acordat lui Gabi? Simți că s-au schimbat multe lucruri?

Ioana Nae: De la interviul cu Gabi nu s-au schimbat multe lucuri, doar s-au îmbunătăţit. Spuneam atunci că o să lucrez zale din sârmă colorată doar la comandă. Aşa am şi făcut. Ultimele creaţii sunt lucrate din sârmă argintată, sârmă gilt şi alamă. Alt lucru îmbunătăţit este reducerea mărimii zaleleor. Ultimele proiecte au cuprins zale cu diametre de 2 şi 3 mm, până la maxim 7 mm acolo unde a fost nevoie. Astfel, bijuteriile sunt mult mai fine şi mai elegante. Am lucrat şi la partea de fotografiere de produs. Mi-am achiziţionat nişte busturi şi suporturi pentru cercei sau brăţări, mi-am încropit un cort foto, care are nevoie de noi modificări pentru a putea renunţa la bliţ.
În rest, mă bucur că am reuşit să particip la târguri sau evenimente handmade cum au fost Noaptea Albă a creatorilor şi designerilor de produs, Green Fair şi Alba Jazz. Sper ca vara aceasta portofoiul de participare să se mărească şi să am ocazia să vizitez cât mai multe oraşe şi evenimente cu tematică handmade.

Rux: Ce ne mai pregătește Trăistuța ?

Ioana Nae: Trăistuța încearcă să devină mai vizibilă publicului larg. Încerc să o duc la cât mai multe târguri pentru o mai mare popularizare a acestei tehnici vechi. Are multe idei Trăistuța, dar doar timpul va spune dacă ele se vor concretiza sau vor rămâne la stadiul incipient.

Rux: Îți mulțumim că ai fost alături de Revista Atelierul la moment aniversar – sperăm că te-ai simtit foarte bine. Îți mulțumim și pentru acest interviu și te rugăm dacă ai un mesaj pentru revistă și cititorii săi, să il transmiți acum ! 🙂

Ioana Nae: Vă mulțumesc și eu pentru a doua ocazie de a-mi face cunoscută prezența în lumea lucrului de mână autohton. Aniversarea Atelierul a fost un eveniment foarte original, bine organizat și popularizat. Mă bucur că am fost selectată să particip. Vă doresc să vă dezvoltați la fel de frumos! Cititorilor Atelierul le mulțumesc pentru răbdarea de a parcurge acest interviu și le doresc mult succes și noroc, fie ei artizani cu experiență, începători sau simpli admiratori ai lucrului de mână.

Îi mulțumesc Ioanei pentru ca a răspuns invitației noastre! Mi-a făcut o deosebită plăcere și am aflat lucruri foarte interesante din lumea zalelor și nu numai! Puteți vizita blogul ei aici: Trăstuța cu Zale.

Fotografiile publicate în acest articol îi aparțin Ioanei Nae și au fost publicate cu acordul ei.