Distribuie articolul:

După cum ştiţi, luna aceasta Revista Atelierul sărbătoreşte unul din cele mai importante evenimente din viaţa noastră – nunta. Nunta are origini adânci şi obiceiuri care sunt păstrate din vechime. În general, eu şi acest eveniment – nunta – nu suntem tocmai „cele mai bune prietene”, însă de când mă ştiu am avut o atracţie pentru legendă, ritual, tradiţie, vechi.Din acest motiv, astăzi vă voi povesti despre o tradiţie veche românească, dar şi legenda sa. O tradiţie, despre care personal am auzit de multe ori la TV, dar a căror origini şi legende nu le ştiam şi mă bucur că le-am căutat.

Este vorba despre Târgul de fete de pe muntele Găina, ce are loc anual în preajma sărbătorii Sfântului Ilie. Zeci de mii de oameni se întâlnesc la hotarele a patru judeţe (Hunedoara, Arad, Alba şi Bihor) şi petrec noaptea în jurul focurilor. Pregătirea pentru această sărbatoare poate să dureze ani de zile pentru fetele care aduc şi zestrea primită de la părinţi şi rude împachetată în frumoase lăzi de zestre sculptate cu diferite motive florale.

Legende

Căutând în lumea infinită a internetului, am descoperit multe legende pentru acest obicei şi ritual românesc, unele având chiar interpretări diferite. Există multe legende, unele referindu-se la modul de a petrece după plătirea unor dări, sau chiar a modului stabilit de întâlnire între feciori şi fetele de măritat din acele zone, datorită distanţelor mari aflate între sate.

Cea mai interesantă legendă are şi două interpretări. Pentru că legendele sunt în general poveşti care au străbătut spaţiul timpului prin viu grai, dar au suferit şi schimbări în acest proces, nu ştiu care este cea originală. Prin urmare, vă voi povesti despre amândouă. Nu pot spune că mă pricep la poveşti, dar în schimb voi încerca să rezum aceste legende, care aşa cum bine ştiţi, în general, sunt foarte lungi.

***  Cea mai cunoscută variantă a legendei spune că era odată, sus în Munţii Apuseni, o găină care făcea ouă de aur. Aceasta era venerată şi ocrotită de către moţi, iar o dată pe an, când ei obişnuiau să se întâlnească pentru ca copiii lor să se întâlnească, găina cobora din cuibul ei. Cobora cam până la Crucea Iancului, bătea o dată din aripi și se transforma într-o zâna fermecătoare. Se apropia de tinerii căsătoriţi ţinând un ou de aur în palme şi îl oferea acestora pentru fericire şi viaţă lungă. Dar cum nu toţi oamenii sunt la fel și după cum sunteţi obişnuiţi din copilărie, ca fiecare poveste să aibă şi personaje negative, iată că şi în legenda aceasta există câţiva vizitatori, care într-un an în timp ce găina era coborâtă din cuib, ajutaţi de diavol, i-au furat ouăle din cuib. Când s-a întors şi a văzut, găina a zburat pe alt munte… se spune că acel munte este Roşia Montana. De atunci, moţii se întâlnesc în fiecare an de Sfântu Ilie pe muntele Găina cu speranţa că odată şi odată zâna fermecată va apărea din nou.

***  Într-o altă versiune a acestei legende, zâna fermecată şi găina care făcea ouă de aur sunt două entităţi separate. Se spune că zâna trăia în vârful muntelui şi că avea o găina care făcea zilnic ouă de aur. O dată pe an, zâna dăruia câte un ou unei fete sărace şi cuminţi. Şi în această variantă apar personajele negative. Hoţii sunt identificaţi fiind cinci tineri din Vidra, care îmbrăcaţi în haine femeieşti, s-au furişat la zâna muntelui şi au furat atât găina, cât şi ouăle de aur. Fugind, unul dintre hoţi a scăpat coşul pe jos, ouăle rostogolindu-se până-n apele învolburate ale Arieşului. Au ascuns apoi găina în munţii Abrudului care, cum se ştie, adăposteşte multă bogăţie înlăuntrul lor. Supărata, „crăiasa băilor de aur” a părăsit pentru veşnicie acele tărâmuri, plecând spre alte zări mai îndepărtate. De atunci, tinerii s-au învăţat să urce, în a treia duminică a lui iulie, pe culmea platoului Găina (1486 m), nădăjduind că poate într-o zi o vor mai întâlni.

Pe vremuri

Pe vremuri, ritualul începea sâmbata seara, când se adunau feciorii. Peste noapte, tinerii cântau şi beau ţuică. În zori, apăreau fetele şi nevestele, şi toată petrecerea se muta pe creasta Găina. Dansul era obligatoriu, ca flăcaii să vadă că fata nu șchiopăta. Se înfiripa şi negoţul: după locul de obârşie, negustorii vindeau fie cireşe şi miere, fie rachiu, fie ciubere sau oale smălţuite. Momentul cel mai important îl reprezenta „târguirea” fetelor. Părinţii puneau pe masă plăcintă, găini fripte, palincă, iar tatăl baiatului se înfăţişa şi începeau „negocierile”. Dacă părinţii cădeau la înţelegere, fata era invitată la joc şi apoi cântărita pe o scândură în balans, la capătul căreia era pusă zestrea.

În prezent

În prezent, Târgul de fete se desfăşoară în localitatea Avram Iancu şi într-o poiană de pe platoul muntos situat la 1.486 de metri altitudine, la întretăierea judeţelor Alba, Arad, Cluj şi Hunedoara.
El s-a transformat într-o mare sărbătoare folclorică, la care participă în special locuitorii din zona Munţilor Apuseni sau din judeţele apropiate, însă la eveniment pot lua parte şi turiştii veniţi din toate colţurile ţării.
Pregătirile pentru sărbătoare se realizează cu câteva zile înainte, iar plecarea spre munţi are loc în jurul orei patru dimineaţa. Deschiderea evenimentului se face de către vestitele tulnicărese de la Avram Iancu, urmând apoi programul artistic al participanţilor.

Desi această manifestare etno-culturală a fost atestată documentar în anul 1816, ea are probabil o vechime mult mai mare.
Târgul de pe Muntele Găina a fost înregistrat de Consiliul Judeţean Alba ca marcă la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci şi reprezintă un pol al turismului folcloric pentru judeţul Alba şi centrul Transilvaniei.

Surse: 1, 2, 3