Simona Andrei este din februarie 2012 organizator de evenimente al Revistei Atelierul. Ne găseşte cele mai cool locaţii, negociază cel mai bine un contract, ne trimite oferte, îi place la nebunie conceptul propus de Revista Atelierul şi în fiecare zi propune ceva nou. Da, ştiu laud toţi redactorii, editorii, organizatorii de evenimente ai Revistei Atelierul, dar suntem o echipa genială şi nu pot avea decât cuvinte faine la adresa lor.
1. Eşti una dintre noile membre ale Revistei Atelierul? Cum ai intrat în acest proiect şi ce apreciezi cel mai mult la el?
Mă număr printre mai noile membre ale Revistei Atelierul. Am descoperit revista căutând materiale şi tehnici pentru pasiunea mea, bijuteriile handmade. Citind articolele publicate am dat şi peste anunţul pentru voluntari. Şi pentru că mi-au plăcut articolele citite, structura revistei şi mai ales faptul că promovează handmade-ul am aplicat şi eu, sperând ca răspunsul să fie pozitiv. Şi, spre fericirea mea, aşa a şi fost. Puţin mai târziu mă găseam implicată într-un frumos eveniment al revistei: împlinirea a doi ani de existenţă. Ceea ce însă am apreciat sincer este promovarea calităţii şi a bunului gust fără de care handmade-ul ar fi doar un meşteşug oarecare.
2. Cum te definineşti în calitate de creator de produse unicat? Prin ce se caracterizează stilul propus de tine?
Este destul de complicat să te defineşti ca şi creator (iertat să-mi fie dacă e prea mult spus). Poţi cel mult să enumeri calităţile sau defectele care te reprezintă. Ale mele ar fi: visătoare incurabilă, împrăştiată în mai multe proiecte odată, pătimaşă în realizarea lucrărilor şi nerăbdătoare când este vorba despre punerea în practică a noilor idei. Cât despre stil, nu am pretenţia că este unic, are doar ceva aparte, sesizabil în detalii. Eu prefer un stil uşor nonconformist, cu asimetrii, mai bogat în detalii, puţin mai elaborat. Ideea principală este să creez bijuterii care să aibă acel „ceva” ce place de la prima vedere şi exprimă o anumită stare.
3. Numeşte 3 artişti în handmade pe care îi admiri, şi spune-ne cum te influenţează stilul lor?
Sunt mulţi artişti handmade pe care îi admir, în special pe cei ruşi. Dacă urmăreşti lucrările lor nu se poate să nu te cuprindă euforia. Din păcate nu reţin prea bine numele ruseşti aşa că nu pot numi decât pe unul dintre aceştia: Ekaterina Zverzhanskaya (noroc cu articolul din Atelierul !). Însă şi pe plaiuri mioritice avem artişti demni de admiraţie: Andreea (AndreeaZ Style) sau Ioana (Trăistuţa cu zale). N-aş putea spune că arta lor mă influenţează în sensul de obţinere a inspiraţiei, dar în mod sigur îmi alimentează entuziasmul. Încerc să-mi păstrez un stil personal, atât cât este el de stil, pentru că altfel lucrările mele n-ar mai avea nimic în comun cu mine, cu ce vreau să exprim, cu ce simt.
4. Cum ai început să handmade-uieşti? Vrem detalii, multe multe detalii
Ehei, povestea handmade-uitului! Clasică, des întâlnită, aproape banală, dar cu atât mai interesantă şi mai inedită pentru mine. Tot auzind despre handmade pe la prieteni şi rude am petrecut şi eu multe ore faţă în faţă cu internetul, căutând cadouri originale din acest domeniu. După ce le-am achiziţionat mi-au plăcut încă mai mult. Şi, din curiozitate, am căutat să văd cum sunt făcute, din ce materiale, cu ce tehnici. Încet, încet mi s-a înfiripat în minte ideea că aş putea meşteri şi eu ceva, gândind că îndemânarea deprinsă la croşetat, tricotat, ceva bijuterit cu piele şi mărgele prin adolescenţă trebuie să-mi fie de folos la ceva. Două luni mai tărziu aveam deja primele materiale: mărgeluţe de nisip, pietre semipreţioase, sârmă de cupru şi mult entuziasm. Am început să lucrez cu nerăbdare şi m-am minunat de rezultat. Deşi nu erau perfecte, acele obiecte erau făcute de mine. Pe măsură ce am lucrat tehnica a devenit mai uşor de stăpânit, materialele au prins forme din ce în ce mai variate iar imaginaţia mea s-a simţit în largul ei, liberă să zburde. Bijuteria handmade a devenit pasiunea mea, parte din viaţa mea şi am decis că nicum nu aş putea renunţa.
5. Inafară de redactor Atelierul, creator de produse handmade care este meseria ta de bază?
Meseria mea de bază este cea de inspector resurse umane. Cu alte cuvinte lucrez într-un domeniu ce cuprinde activitatea unei persoane de la angajare până la pensionare. Cu trecere prin salarizare, desigur.
6. Din experienţa ta ce trebuie să facă/ să nu facă un artizan la început de drum? Ce sfaturi îi oferi?
Fiecare început de drum este altfel pentru fiecare dintre noi. Poţi să-ţi pui întebările şi să găseşti răspunsurile potrivite dacă te-ai lămurit care este scopul. Dacă domeniul ăsta ţi se potriveşte pentru că eşti creativ, ai abilităţile şi răbdarea necesare şi-ţi place să vezi cum dragostea ta se transformă în mici minuni atunci drumul îţi va părea mult mai uşor. Îţi mai rămân de gestionat doar căutările, neliniştile, nesomnul şi imensa bucurie a lucrului împlinit. Dar dacă scopul tău este unul pur comercial drumul cu siguranţă va fi cu mult mai greu. Lipsa pasiunii, a energiei creatoare, se reflectă în fiecare lucruşor pe care-l faci şi, deşi pare incredibil, cei ce vor vedea lucrările tale (mai ales dacă sunt cunpscători într-ale handmade-ului) vor simţi imediat, aproape instinctiv, că nu s-a pus suflet în obiectul respectiv. Care va să zică: pasiune, muncă, răbdare, muncă, inspiraţie, muncă……
7. Tu îti porţi creaţiile?
Da, îmi port creaţiile aproape tot timpul, din nefericire pentru celelalte bijuterii, cele clasice, pe care le-am uitat în cutiuţele lor. E plăcut să simţi aproape de tine tot ce ai investit în crearea lor.
8. De asemenea din punctul tău de vedere cât este inspiraţie, şi cât este pasiune în realizarea produselor handmade?
Aş spune că proporţiile sunt egale. Inspiraţia şi pasiunea sunt complementare. Inspiraţia asigură ideea iar pasiunea susţine intens efortul prin care ideea prinde viaţă. Pasiunea este cea care te îndeamnă să cauţi inspiraţie în tot ce întâlneşti în jur iar inspiraţia este cea care alimentează pasiunea.
9. Cea mai insolită comandă realizată? Sau o poveste proprie faină în calitatea ta de artist în handmade.
Comenzi insolite nu am avut, însă o poveste frumoasă da. Acum ceva timp am avut un concurs pe blog, primul de altfel. S-a desfăşurat, s-a încheiat şi s-a ales câştigătorul, de fapt câştigătoarea, aceasta fiind o dragă clientă. Cum premiul oferit era un set de bijuterii la alegere, de o anumită valoare, şi-a ales un set la care a visat de multă vreme. După câteva luni, revenind cu o altă comandă, îmi povesteşte cu nostalgie dar şi amuzată, cum a rămas ea fără premiu. Am întrebat-o îngrijorată dacă l-a pierdut. Nu, nu le pierduse ci le oferise, în urma rugăminţilor insistente, unei tinere domnişoare, rudă cu ea. Mi-a spus că abia acum înţelege ce simt eu când dăruiesc ceva ce mi-e foarte drag şi că abia acum apreciază just valoare sentimentală a bijuteriilor handmade. Frumos şi ironic în acelaşi timp, nu-i aşa? Ce neaşteptate lecţii ne dă viaţa !
10. Top 3 pentru tine cu cele mai interesante articole de pe Atelierul.
– interviul cu Ekaterina Zverzhanskaya
– articolul „Între inspiraţie şi plagiat”
– DIY: Haideţi să înălţăm un zmeu
2012 pentru Revista Atelierul! | Revista Atelierul
16 februarie
[…] ne sunt prieteni dragi acum, prieteni pe care ne putem baza oricând (mulţumim Rux, Elisa, Simona, Gaby Galamaga, Gabi Ghimpaşanu, Andreea Costaşi, Andreea Scarlat, Oana Voivotici, Cristina […]
Ioana
3 septembrie
Frumoasă serie de articole! Mă bucur să descopăr lucuri neştiute despre redactorii Atelierul!
Simona, mulţumesc!