GAlina „… sunt părticele din sufletul meu”

Distribuie articolul:

Ştiţi deja (şi dacă nu, aflaţi cu această ocazie) că mie îmi plac foarte mult poveştile. V-am pregătit un interviu savuros cu o creatoare de poveşti care prind viaţă sub diverse forme şi din materiale diferite. Vă invit să îl citiţi şi să faceţi cunoştinţă cu GAlina şi creaţiile sale:

Rux : Cine se află în spatele proiectului « Pasiunea în culori » ? Spune-ne câteva cuvinte despre tine.

GAlina: Vă salut mai întâi de toate, pe toţi cei ce fac parte din echipa revistei „Atelierul”, pe toţi cititorii acesteia şi pe toată lumea iubitoare a tot ce este frumos! Mulţumesc din suflet pentru invitaţia la interviu şi vreau să vă spun că mă simt onorată pentru aceasta. Este o mare surpriză să mă aflu şi eu în „Atelierul” vostru.
Câteva vorbe despre mine, nici nu ştiu ce fel de vorbe să vă zic, vorbe bune sau mai puţin bune?! 🙂 Glumesc. Este un prim interviu şi din acest motiv persistă multe emoţii în sufletul meu. Dar, să încep cu începutul. În această lume am apărut acum 32 de ani, iar părinţii au decis să mă numească GAlina. M-am născut în minunatul oraş Chişinău.
De câţiva ani sunt stabilită în capitala bucureşteană, locul unde de fapt a prins contur şi a început toată povestea hobby-ului meu. Cred că sunt o fire deschisă, sensibilă, veselă, copilăroasă uneori, uneori extravertită, alteori introvertită, fiinţă visătoare, creativă şi artistică.
Îmi plac norii, muzica şi dulciurile. Îmi plac multe-multe lucruri dar nu voi vorbi despre ele acum, altfel riscăm să nu mai ducem la bun sfârşit acest interviu:).
Deşi am absolvit o facultate în domeniul juridic, destinul mi-a dat de înţeles că rostul meu este de fapt altul pe acest pământ – cel de a aduce bucurie prin lucrările manuale ce le realizez. La începutul acestui an, am devenit membru al Uniunii Meşterilor Populari din Republica Moldova, fapt ce mă onorează şi îmi dă încredere şi curaj în a merge mai departe. Sunt şi mămica a două fetiţe minunate: Giulietta şi Gretta. Cea mai mare are 11 ani, iar cea mititică 3 ani, astfel că întotdeauna am în preajmă bateria încărcată care mă ţine în activitate. 🙂

Rux : Cum şi când ai descoperit pasiunea pentru lucrul de mână ?

GAlina: Dragul lucrului de mână pot spune că porneşte încă din copilărie. De acolo cred că ni se trag toate cele bune şi frumoase. Îmi aduc aminte când străbunica, cu multă răbdare, îmi arăta cum se coase o simplă rochiţă pentru păpuşele, iar bunica mă învăţa să tricotez şi croşetez. Apoi şi în grădiniță, orele de desen, modelare din plastilină, pictarea figurinelor din lut au contribuit la realizarea dorinţei de a crea ceva din suflet şi cu mult drag. Probabil această îndeletnicire stătea ascunsă undeva în adâncul sufletului meu şi „mocnea” acolo. Mult timp a mai stat, s-a lăsat aşteptată şi descoperită într-un final. E comoara mea acest dar. Da, îl consider un dar al sorţii şi sunt fericită că l-am descoperit şi l-am lăsat să „iasă la iveală”. Este ca şi cum ai avea încă o lume, încă un Univers, în care în orice clipă poţi „evada” când simţi nevoia sau dorinţa de a face acest lucru, lume în care poţi făuri orice îţi doreşti! Iar acum, când m-a cucerit în totalitate acest meşteşug, este indispensabil vieţii mele şi nu îmi imaginez cum ar fi viaţa fără de el.

Rux : Care este povestea proiectului tău, « Pasiunea în culori » ?

GAlina: Totul a început pe neaşteptate, acum vreo 2-3 ani cred, nici nu mai ştiu exact, pentru că totul a căzut ca o avalanşă peste mine :). O prietenă mi-a recomandat o revistă în care erau diverse idei creative pentru mămici şi copii. Răsfoind-o, pe una din pagini am zărit un mini-articol despre argila polimerică şi câteva marionete modelate din aceasta. Am mai căutat pe internet diverse articole şi tutoriale cu această materie primă şi aici „mi s-au aprins călcâiele”, la ideea că pot să încerc să fac o mulţime de lucruri. Simţeam din interiorul meu o siguranţă şi o forţă creativă uimitoare. Eram exaltată şi cu capul plin de idei, care mai de care. Îmi doream să fac de toate! Am început cu mici obiecte ca: broşe, cercei, inele, pictat pe sticle, decorarea diverselor obiecte. Încercam şi puneam în practică tot ce îmi apărea prin minte şi gând. Apoi, practic am devenit „dependentă” de pasiunea mea. Stăteam până noaptea târziu ca să „aduc la viaţă” ce era în fantezia mea, nu aveam răbdare să finisez lucrarea. Aveam în minte atâtea adunate încât începeam ceva, abandonam şi începeam altceva, de „frică” să nu pierd gandul. Micile mele lucruşoare erau apreciate de cei din jurul meu şi prietenii mi-au sugerat să nu mă opresc aici. Şi, dacă ai dorinţa ca lumea să se apropie de tine şi să te cunoască mai îndeaproape, dar şi lucrările tale, e practic necesară crearea unui blog sau site. Aşa am decis crearea blogului „Pasiunea în Culori” – o lume mică unde poate veni oricine, oricând şi mereu va fi binevenit.

Rux : Am observat pe blogul tău că îţi place să lucrezi tehnici diverse şi foloseşti o gamă diversificată de materie primă. Dacă ar fi totuşi să alegi, care ar fi topul preferinţelor în ceea ce priveşte tehnicile si materialele folosite ?

GAlina: Da, aşa este, ai dreptate. E ca un amalgam. Încerc tot ce se poate şi diverse tehnici. Îmi place să combin diverse materiale şi tehnici între ele, să iasă până la urmă ceva care să mă mulţumească. În aşa-numitul meu atelier poți găsi de toaaateeee! E o nebunie nu altceva în el. 🙂 Am tot ce e necesar şi ce nu e necesar. De la mărgeluţe, lut, argilă polimerică, răşină, culori acrilice, cutiuţe, textile, aţe, andrele, până la cuie şi vechituri. Cumpăr şi adun ca o coţofană multe furnituri şi materii prime sau pur şi simplu pun deoparte un lucru vechi, căruia să-i „dărui viaţă” din nou, atunci când îi va veni timpul. Ştiu că la un moment dat acest obiect va ajunge la locuşorul potrivit şi se va integra perfect. În general nu lucrez dupa vreo anumită tehnică şi nici nu am preferinţe la materialele folosite. Toate îmi sunt plăcute şi dragi, în funcţie de dispoziţia ce mă copleşeşte şi de ideea care se doreşte a fi pusă în practică. Nu am o limită în a experimenta diverse noutăţi pentru mine. Toate sunt atât de ademenitoare şi interesante încât nu iţi ajunge o singură viaţă să le practici pe toate aşa cum ţi-ai dori. 🙂

Rux : Creezi mici personaje de basm, unele au şi caleaşcă sau mobilă ! Care este povestea lor?

GAlina: Fiecare personaj ascunde o poveste aparte, precum şi destinul fiecarui om-unic şi irepetabil. Odată cu apariţia lor apare o stare deosebită pe care vreau să o transmit mai departe. Ştii cum se întamplă? Uneori povestea se ţese în gândul meu înainte de apariţia personajului, iar alteori apare pe parcurs, și nu întotdeauna cei din jur vor putea afla tot scenariul poveştirii. E un mic secret, între tine şi personaj, pe care îl cunoaşteţi doar voi doi. Cel mai interesant este că după ce personajul îşi găseşte o „casă nouă” mă gândesc deseori, oare ce o mai fi făcând, cum o mai duce, dacă este bine şi se simte comfortabil acolo unde este… şi chiar mi-e dor de ele. 🙂 Pentru că fac parte din lumea mea magică şi sunt părticele din sufletul meu.

Rux : Ne poţi spune care ar fi traseul parcurs de personaje de la idee, la obiect finit ?

GAlina: E un drum luuung şi anevoios. 🙂 Mă chinuie până le fac aşa cum vor ele. Unele sunt foarte capricioase şi îmi încearcă răbdarea. Dar până la urmă ne înţelegem noi şi rămâne toată lumea împlinită şi fericită de rezultat. Iar de multe ori ideea iniţială şi rezultatul final nu coincid deloc, uneori sunt chiar absolut diferite.

Rux : Tema lunii decembrie în Revista Atelierul este Sărbătoarea Crăciunului. Care ar fi cele trei creaţii pe care ni le-ai recomanda pe această temă ?

GAlina: Aşa cum luna decembrie este o lună ce abundă de o atmosferă deosebită, plină de magie, de dragoste, cadouri, aşteptări, împliniri a dorinţelor, cel mai aproape de Crăciun simt creaţia „Love is in the air”. În această povestioară eroina principală este o domniţă sfioasă, delicată, romantică şi cochetă. Este în aşteptarea dragostei. Ştie şi simte că este undeva foarte aproape iar acum, în ajun de Crăciun, dorinţa ei este pe cale să se îndeplinească.

La fel mi se pare potrivită şi „Zâna Gri în mașinuta ei de vis”. 🙂 Roşcata zână, visul căreia deja a devenit realitate, se simte fericită sus pe maşinuţa pe care şi-a dorit-o mereu! Și-a dorit să meargă odată şi deasupra maşinii, aşa ca vântul să îi bată în plete cu putere iar sentimentul suprem de împlinire să o cuprindă şi să strige de fericire cu ochii inchişi! Deşi aparent este modestă şi cuminte are un suflet rebel.

Ei, şi cum nu există Crăciun fără Pomul tradiţional, evident că cerceluşii în formă de braduţi nu pot lipsi din peisaj. Sunt veseli şi jucăuşi. Iar pe crenguţe am adăugat şi câte o mică inimioară în care încape toată lumea cu tot cu dorinţele lor 🙂

Rux : În atelierul de creaţie se întâmplă de multe ori lucruri amuzante sau care devin amuzante cu trecerea timpului. Ne poţi povesti o astfel de întâmplare ?

GAlina: În general nu prea mi s-au întâmplat momente haioase în atelier. De câteva ori au fost situaţii când din prea mare zăpăceală sau concentrare uitam să adaug vreo piesă care trebuia să facă parte din lucrare şi îmi dădeam seama de lipsa acesteia dar când deja era prea târziu şi iremediabil. Însă, dacă se află în preajma mea şi Gretta atunci sigur fac vreo boacană. 🙂

Rux : Cum îţi alegi temele? Ai o temă preferată pe care îţi place să lucrezi?

GAlina: De multe ori m-am gândit la aceasta şi îmi dădeam seama că spre regret, sau poate nu, nu am o singură tendinţă, temă sau linie, în care aş putea să lucrez sau ar trebui. Sunt împrăştiată la capitolul „temă” şi nu pot să mă determin şi să mă stabilesc bine doar la un singur capitol. Probabil ar trebui să am una „bătută în cuie” dar cred că mai e nevoie de timp şi de cizelarea mea interioară. 🙂 Mă inspiră aproape tot ce mă înconjoară, iar gândurile despre ce aş dori să meşteşugesc îmi sunt uneori atât de amestecate între ele, de nu mai ştiu pe care să-l consider prioritar. Şi mai mereu, uite aşa, în interiorul meu se duce o asemenea „luptă”.

Rux : La ce lucrezi în prezent ?

GAlina: Aşa cum îţi spuneam, eu repejor trec de la o extremă la alta. 🙂 Chiar aseară m-am apucat de cusut o jucărie-păpuşică. Părul îl va avea galben şi creţ iar corpul albastru deschis, ca o bombonică. Deocamdată îmi place cum arată în imaginaţia mea, dar să vedem ce va ieşi până la urmă. Apoi, mă mai aşteaptă de ceva vreme câteva obiecte ce se vor a fi decorate: un şemineu, un ceas şi o căsuţă – toate în miniatură. Am cu ce mă „juca” în timpul apropiat! Of, doar timp de aş avea ,doar pentru aceasta!

Rux: Ai un sfat sau o încurajare pentru cei care vor să pătrundă în lumea minunată a lucrului de mână, dar nu găsesc curajul ?

GAlina: Dacă îţi doreşti din toată inima să faci ceva şi ştii că aceasta te va face sa te simti un om împlinit, atunci nimic şi nimeni nu te poate împiedica! Perseverează şi înaintează cu tot curajul şi încrederea! E doar un singur pas şi trebuie să-l faci!