Distribuie articolul:

După o perioadă lungă de inactivitate am decis să reiau seria Cutia cu unelte, iar pentru începutul acestui an m-am oprit asupra uneltelor de şlefuit, evident, lutul polimeric.

Nu doresc să fac reclamă unui anume brand, dar vă voi prezenta una din cele mai răspândite şi cunoscute unelte de acest gen, pe care de asemenea o posed.

Este vorba despre Dremel. Sunt convinsă că aţi auzit de el – este un brand pentru unelte rotative, pe care de multe ori, mulţi îl confundă cu tipul însuşi de unealtă. Există o paletă largă de produse şi accesorii, care mai de care, din păcate nu foarte accesibile ca şi preţ.

La o simplă căutare pe internet veţi găsi multe informaţii, poze, clipuleţe, tutoriale. Toată lumea ştie sau spune câte ceva despre acest produs. Sper ca ceea ce vă voi povesti să vă ajute dacă sunteţi indecisi să-l cumpăraţi, să aflaţi şi unele aspecte secundare care nu sunt prezentate peste tot pe care trebuie să le luaţi în calcul, ce tehnici şi modele puteţi realiza cu el, precum şi unele experienţe personale avute cu această unealtă.

În primul rând: ce poţi face cu această unealtă? Datorită accesoriilor sale se poate folosi pentru diverse operaţiuni: şlefuire, găurire, tăiere, gravare sau diverse operaţiuni în lucrul cu lemnul (în mod special). Unealta vine cu un set minim de accesorii. Adiţional vă puteţi procura un alt set mai mare de accesorii de găurit, tăiat, frezat, şlefuit. Eu o folosesc pentru şlefuirea şi găurirea piesele mele din lut polimeric.

Voi începe prin a spune ca am primit Dremel-ul cadou, mi l-am dorit foarte tare şi a venit. Acum, analizând de câte ori l-am folosit, preţul, dar şi alte aspecte, pot spune cu sinceritate că m-aş gândi foarte bine înainte de a-l cumpăra.

La început nici nu ştiam să-l folosesc. Am citit şi căutat pe CD-ul primit, dar degeaba. În cele din urmă am descoperit butonul albastru din apropierea capătului. Dacă îl ţii apăsat poţi defileta şi schimba capetele. Poate părea amuzant pentru cei experimentaţi, dar până i-am dat de cap acestei unelte a durat ceva.

Accesoriile sunt diversificate, conţin capete de prindere care se introduc în elementul rotativ, precum şi tije de prindere (vezi în imagine).

Vă voi prezenta câteva din procesele ce se pot realiza şi adapta pentru lut polimeric, procese încercate de mine, deci asezonate cu păreri şi experienţe personale.

Găurirea se realizează foarte uşor. Alegeţi dimensiunea pentru burghiu în funcţie de cât de mare doriţi să fie gaura, întroduceţi în elementul de prindere şi apoi în capătul rotativ al uneltei. Trebuie sa aveţi mare grijă când găuriţi. Unealta este destul de puternică şi are mai multe viteze. Vă puteţi răni foarte uşor, astfel recomand să lucraţi cu ea la masă, într-o cameră luminoasă, departe de întreruperi care vă pot distrage atenția ușor.

Este de recomandat prinderea într-un dispozitiv tip menghină a piesei de găurit. Eu nu am aşa ceva, de aceea am mare grijă cum ţin piesa în mână, iar în cealaltă dremelul. Datorită puterii sale uneori unealta este destul de dificil de ţinut în mână. Există un accesoriu, tip prelungitor, care se ataşează de unealta principală – are un cordon lung și capătul mult mai mic şi stabil (ca un stilou mai gros). Dacă nu aveţi aşa ceva, repet, mare grijă!

Şlefuirea nu este un proces ce poate cauza răni. Evident, eu de câte ori şlefuiesc piese de dimensiuni mici, reuşesc să-mi distrug unghiile. Pe de altă parte şlefuirea cu această unealtă produce mult praf, de aceea este bine să şlefuiţi pe o masă, acoperită eventual cu o pânză. Când şlefuiesc mai multe piese, reuşesc să mă umplu toată de praf, în special pe faţă. Este unul din dezavantajele principale ale Dremel-ului şi aspectul pe care eu îl displac cel mai mult. Puteţi purta un halat, sau ceva deasupra hainelor pentru evitarea prafului. Pentru ochi se pot folosi ochelari transparenţi.

Şlefuirea este, în schimb, mult mai rapidă atunci când realizaţi un model gen filigree mokume gane (acea tehnică asociată în care modelul se descoperă prin şlefuire intensă). În acest caz veţi economisi timp şi răbdare.

Partea cea mai dificilă a procesului mi se pare întotdeauna finisarea. Aşa cum vedeţi în imaginea de mai sus şlefuirea brută o realizaţi cu acele tubuleţe cu şmirghel. După o şlefuire cu aceste tubuleţe produsul este departe de a fi terminat, deoarece suprafaţa va fi foarte zgâriată. Lustruirea se realizează cu acele capete tip bureţel sau cu discuri de pâslă. Se insistă bine până când zgârieturile dispar. Din păcate am avut şi piese la care nu ai dispărut în totalitate. Pentru o eficienţă mai bună folosiţi şi bureţelele şi capetele de pâslă.

Mare grijă la şlefuire! Înafară de capetele din pâslă, absolut toate accesoriile de şlefuit „mănâncă” din material. Am folosit acest termen plastic pentru a se înţelege uşor. De aceea trebuie să aveţi piese destul de groase pentru a nu se rupe sau pentru a nu rămâne prea subţiri la final. De asemenea trebuie să şlefuiţi uniform, să nu apăsaţi mai mult într-o zonă, altfel vor apărea unele valuri.

Tot din cauza puterii sale, Dremelul vibrează foarte tare. De multe ori după ce termin simt terminaţiile degetelor foarte amorţite. Pentru a evita acest lucru şi pentru o mânuire mai uşoară şi eficientă este util acel accesoriu de care vorbeam mai sus, care se ataşează uneltei principale, un fel de prelungitor.

Poate sună dificil, dar cu timpul veţi deveni mai priceput în mânuirea acestei unelte.

Dacă doriţi doar o finisare perfectă a pieselor din lut polimeric (se poate folosi şi pentru alte suprafeţe de metal, lemn, etc) vă recomand discurile de pâslă. Procesul durează mai mult, însă rezultatul este pe măsură.

Aplicaţiile acestei unelte rotative sunt mult mai multe, eu m-am oprit doar asupra lucrului cu lut polimeric şi asupra propriilor experienţe. Sper că explicaţiile mele au fost utile şi dacă aveţi şi alte experienţe cu această unealtă puteţi să ne povestiţi într-un comentariu la acest articol.