Distribuie articolul:

Bună! Dacă zăpada a revenit şi în sobe „trosnesc” iar lemne, vă propun să vă aşezaţi comod şi să citiţi ceva mai mult decât un interviu – o poveste!! Una adevărată, captivantă, care pe mine, în timp ce pregăteam articolul şi o reciteam, mă purta printre creaţiile invitatei noastre. Iar acum, la final, mă simt mai bogată sufleteşte, mai înţeleaptă, mai îndrăgostită de lucrul de mână şi tot ce implică acesta, mai fericită, liniştită şi în acelaşi timp gata de a descoperi noi frontiere în această lume atât de minunată cuprinsă într-un singur cuvânt, împrumutat ce e drept: handmade. Pot spune că Angi are acel dar peţios de a povesti şi sper să savuraţi şi voi acest interviu. În plus, uitându-mă pe geam, parcă şi primăvara a îneceput să îşi reintre în drepturi :).

Rux: Angi, ne-ai fermecat săptămâna trecută cu un coş realizat din „nuiele reciclate„. Am vrea să ştim cine este artizanul din spatele tutorialului, cine este Angi Iordan?

Angi: Cine să fie Angi? O persoană foarte tânără… sufleteşte. Inginer chimist, fost profesor de discipline tehnologice la Grup Şcolar “Oltchim”, Rm. Vâlcea. Mi-a plăcut mult să lucrez cu copiii. Fiind elevi de liceu, copii mari, în același timp au fost şi prietenii mei. M-am bucurat că în ultimii ani am avut ocazia să le predau şi o disciplină mai nouă – Valorificarea materialelor recuperabile, pe care o îndrăgea majoritatea şi sper că am reuşit să-i atrag şi să-i fac, măcar pe câţiva din ei, handmade-işti.
Acum am timp mai mult să mă ocup de hobby-urile mele: florile, grădinaritul, plimbările cu bicicleta, călătoriile şi bineînţeles, handmade-ul.

Rux: Ce înseamnă pentru tine lucrul de mână şi cum l-ai descoperit? Îţi mai aminteşti care a fost prima ta creaţie ?

Angi: Lucrul de mână este principalul hobby al meu. Lucrez de când mă ştiu. Am învăţat de la mama, care lucra superb croitorie, lasetă, cusături, împletituri, croşeta mult, torcea şi eu i-am semănat. Nu eram încă la şcoală când mama, văzând cum “ mă prostesc”, cosând lucruri pentru păpuşi, ne-a cumpărat, mie şi sorei mele, un metraj ieftin şi m-a lăsat la maşina de cusut. Am făcut 2 rochii sac ( fără tăietură în talie), pe care le-am şi purtat. Îmi aduc bine aminte: erau roşii, cu floricele mici.

Rux: Povesteşte-ne despre proiectul tău handmade – cum se numeşte, când a apărut, câteva detalii despre începuturile sale şi evoluţia sa pe percurs.

Angi: Înainte de a începe şcoala am învăţat şi să tricotez şi să croşetez. Mă şi văd cum mă chinuiam, cum strângeam lucrul, încât mama, ca să nu o mai fac, mi-a cumpărat o croşetă mai mare pentru o aţă mai subţire. Mi-am făcut o banderolă, pe care am purtat-o cu mult drag şi de la ea s-a născut o pasiune. Am tricotat şi am croşetat mulţi, mulţi ani. A fost o perioadă în care s-au purtat fustele plisate şi costumele tricotate. Eram “as” ! Ia uitaţi-vă! Sunt costume făcute acum 30 de ani, pe care le port cu mare plăcere şi acum.

De pictat ştiam că pot încă din şcoală, unde “Păpuşica”, profesoara noastră de desen,  îmi dădea speranţe că pot să urmez o pregătire în domeniu. Nu am făcut-o, dar pasiunea a rămas. Am început să pictez pe un ambalaj din sticlă, o sticlă frumoasă de lichior, pe care i-am făcut-o cadou unei colege, de ziua ei. De atunci am “ recidivat “ de câte ori am avut o sticlă frumoasă şi am început să pictez şi vaze, lustre, veioze, orice făcut din sticlă.

Bijuterii am început să lucrez mai mult în joacă, împreună cu o prietenă, folosind ce aveam prin casă şi mărgele quilling. Mi-a plăcut ce a ieşit şi când am prins tehnicile de începător am început să repar şi să lucrez bijuterii mai complicate. Aici trebuie să mai insist. Mai am foarte multe de învăţat, dar e important că-mi place şi revin periodic la mărgelit.
Deschiderea blogului (în mai face 1 an) mi-a deschis noi orizonturi. Am aflat de decoupage, mosaic, împletituri din hârtie, tatting, amigurumi… Frumos hobby! Nu mă plictisesc niciodată.

Rux: Am observat că îţi place să încerci diferite tehnici şi să „jonglezi” cu materiale diferite și uneori chiar inedite. Ai totuşi o preferinţă pentru un material sau o tehnică anume? Sau un top 3, să spunem.

Angi: Da, mă incită utilizarea oricărui material şi am un pod mare, unde pot găsi rapid orice: hârtie şi cartoane, textile, cutii, sticle, PET-uri, aţe şi şnururi, panglici, nasturi, deşeuri de tapet, piele, flori şi frunze presate. Dintre toate materialele, până acum, cel mai mult am lucrat cu aţa. Am tricotat, am croşetat, am cusut. Apoi cu metrajele. Îmi place mult croitoria. Am învăţat mai mult singură, la început cu tipare, apoi am croit direct. Ani de zile mi-am lucrat fuste, sarafane superbe, bluze, gulere, manşete deosebite. Acum pot spune că am şi o preferinţă. Cel mai mult îmi place să pictez pe sticlă sau să combin alte tehnici cu pictura. Vopselele rămân permanent pe masa mea de lucru indiferent la ce proiect lucrez.

Rux: Cum ai caracteriza stilul creaţiilor tale ? Ai o creaţie care consideri că te reprezintă cel mai bine?

Angi: Mi-e greu să stabilesc cu precizie un stil pentru creaţiile mele. Cred că acest lucru îl poate face numai cineva care şi-a făcut o meserie din artă. Poate în pictură, în care am lucrat mai mult, mi-am stabilit un stil propriu, acela de a lucra cu degradeurile unei singure culori. Cred că o piesă pictată cu un motiv floral mă reprezintă cel mai bine şi cine mă cunoaşte şi vede la un moment dat, de exemplu, o vază pictată de mine poate spune: ”Da, ştiu! E făcută de Angi.”

Rux: Tema lunii martie în Revista Atelierul este reciclare. Care ar fi trei creaţii pe care ni le propui pe această temă ?

Angi: E o temă generoasă şi mie îmi place să reciclez. Folosesc ambalaje din sticlă de mult timp. Îmi place să ornez sticle frumoase. O lungă perioadă de timp m-a incitat reciclarea cheilor de doze din care am făcut bijuterii. Şi folosirea cojilor de ou pentru realizarea mozaicurilor mi se pare extrem de interesantă.

Rux: Pentru că am discutat despre tema lunară, ţi-ar plăcea să realizezi o colecţie tematică? Care ar fi subiectul acesteia şi de ce te-ai oprit la această alegere?

Angi: M-am gândit la o colecţie tematică. Am multe deşeuri din piele naturală, toate culorile şi m-am gândit ca pe viitor să realizez o colecţie. Am să-i zic “ Degradeuri” şi va conţine diverse accesorii. Am în cap lucruri deosebite. Am şi propus în Clubul designerilor de bijuterii o temă legată de piele. Ca să mă pot apuca de lucru.

Rux: Cel mai mult îmi place să mă furişez „virtual” în atelierul artiştilor şi să aflu o întâmplare amuzantă sau deosebită. Tu ce ne povesteşti?

Angi: Întâmplări amuzante sau deosebite se ivesc la tot pasul când lucrezi. Acum mi-a venit în minte o întâmplare care mi-a îmbogăţit ideile de lucru. Tocmai terminasem de pictat o vază. Când m-am ridicat de la masă, din neatenţie, am mişcat-o şi vaza, după ce s-a clătinat serios (eu mă uitam înlemnită la ea, că nu puteam pune mâna) s-a “culcat”, spre disperarea mea. Am ridicat-o ușor, cu strângere de inimă şi m-am uitat ce s-a întamplat cu pictura proaspătă. Am rămas stupefiată. Vaza căzuse pe o brânduşă presată, ce scăpase dintr-o revistă cu care umblasem anterior şi floarea se încadrase atât de frumos în motivul floral încat am lăsat-o şi, în plus, am mai adăugat câteva flori. Întâmplarea mi-a dat şi o idee interesantă: să folosesc flori şi frunze presate şi lăcuite la ornarea sticlelor şi realizarea felicitărilor.

Rux: Se poate face artă prin reciclare – am văzut deja acest lucru. Şi se pot combina armonios materiale noi de creaţie cu materiale refolosite. Totuşi există o oarecare rezervă şi mulţi creatori preferă să evite să menţioneze faptul că au reciclat un cd, sau o sticlă, o cutie, o tastatură etc. Care este părerea ta vis-a-vis de acest lucru?

Angi: Există rezerve. La noi, ca la nimeni – se spune. Şi nu înteleg de ce. E plină mass-media de subiecte în legătură cu necesitatea salvării planetei şi principiile 3R. Eu întotdeauna am menţionat cu mândrie când am folosit materiale reciclate. În fond, aproape tot ce se poate recicla şi pe care handmade-iştii le folosesc în lucrările lor sunt făcute din materiale foarte bune, pe care de multe ori nu le găseşti în magazine. Şi nici nu te costă. Nu e păcat?

Eu atât am de zis:  Cine are vreo problemă în a cumpara un obiect lucrat din materiale recuperabile să rămână la plasticul eloxat, pe bani buni. (Aici sunt puţin răutăcioasă, unii nu cumpără obiecte din materiale reciclate pentru că poartă numai lucruri de ”colecţie”)

Rux: Ce sfat crezi că i-ar fi de folos unui artizan aflat la început de drum ?

Angi: Un artizan la început de drum? Trebuie să înceapa cu … începutul. Să lucreze întâi după model, lucruri uşoare, pe care poate să le facă, întrucât un eventual eşec îl poate descuraja şi poate renunţa. Reuşita în acest prim pas îl va incita să realizeze lucruri mai complicate, pe care cu timpul le va îmbunătăţi, diversifica, definindu-şi un stil propriu.

Îi mulțumesc lui Angi pentru că a răspuns invitației noastre şi vă invit să îi vizitați creaţiile aici, pe BLOG.

Fotografiile publicate în acest articol aparțin  lui Angi Iordan și au fost publicate cu acordul ei.