Distribuie articolul:

Voi aveţi mici comori păstrate cu sfinţenie? Eu da! Am o lingură veche și micuţă – abia se mai vede inscripţionat pe ea „Poeniţa”. Am şi un set linguriţă şi furculiţă decorativ, amintire din excursia cu familia prin Moldova. Tot din lemn este şi un băţ lung, pe nume sucitor, cu ajutorul căruia fac cele mai bune plăcinte cu brânză. Este amintire de la bunicul meu şi este nepreţuit. O mică parte din comoara mea din lemn.Lucruri de lemn cu suflet, lucruri de care te ataşezi, care spun poveşti aşa tăcute cum sunt. Despre astfel de comori am vorbit cu Dan David al cărui proiect, Gândul de lemn, l-am descoperit cu bucurie și fascinaţie.

Rux : Bineînţeles voi începe cu întrebarea: Cine se află în spatele proiectului Gândul de lemn?

Gândul de lemn – Dan David : Bună să vă fie inima! Sunt un om cu drag de pădure şi de lemn. Mă numesc Ilie Daniel DAVID şi sunt născut în Piteşti în anul 1984. Am absolvit Şcoala Populară de Arte Tudor Jarda din Cluj-Napoca, secţia sculptură. Locuiesc şi meşteşugăresc în Cluj-Napoca. În anul 2008 am început proiectul Gândul de lemn.

Rux : Care este povestea din spatele proiectului tău – cum a apărut, de ce ai ales acest nume pentru el ?

Gândul de lemn – Dan David : Povestea este simplă, însă s-a complicat pe parcurs :). Mi-am dorit să investesc mai mult timp în pasiunea mea pentru meşteşug şi tot gândindu-mă la acest lucru am început să văd această dorinţă ca o alternativă la job-ul de zi cu zi. In 2008 am renunţat la job şi am început să creez. Este un gând de lemn viu, nu doar o metaforă, îl lucrez şi astfel se transformă.

Rux : Ce înseamnă pentru tine lucrul de mână, meşteşugul? Îţi mai aminteşti care a fost prima ta creaţie?

Gândul de lemn – Dan David: Când vorbim de meşteşug, în adevăratul sens, el nu poate fi învăţat decât prin practicarea directă. Poţi să ai un meşter care te învaţă şi devii ucenic sau prin multă muncă, de unul singur; dar asta este o cale mai grea – nu poţi preveni greşelile (uneori mari) şi trebuie să ai mare râvnă ca să continui.
Prima lucrare în lemn a fost o cutie, dat fiind că în trecut am lucrat cu piele, am decorat această cutie cu piele 🙂

Rux: Ce materiale şi tehnici de lucru îţi plac mai mult şi de ce?

Gândul de lemn – Dan David : Lemnul, în primul rând, în variate forme şi esenţe. Îmi place căldura lui şi felul în care îşi dezvăluie frumuseţea. Alte materiale folosite în lucrări şi care îmi plac sunt: fierul, cuprul şi pielea. Când vine vorba de tehnică, înclin spre manualitate, chiar dacă uneori folosesc şi scule electrice. Am observat că multe operaţii se fac mult mai bine lucrate de mână, chiar dacă efortul este mai mare.

Rux:  Ce anume te inspiră atunci când creezi şi cum îţi alegi temele pentru lucrări?

Gândul de lemn – Dan David: Forma unei bucăţi de lemn poate fi un început. Asocierea de diferite esenţe şi forme de lemn mă face să văd o lucrare. Temele sunt simple. Dacă este lingură, pornesc de la forma lemnului, îi trasez în linii mari conturul şi las lemnul să vorbească – de fiecare dată prinde o formă unică, o unduire naturală a lemnului. Dacă este cutie, îmi stabilesc în linii mari piesele principale şi povestea ei se creează pe parcurs, pentru că fiecare cutie are o poveste.

Rux:  Dacă ar fi să faci un top, trei propuneri de creaţii de inspiraţie tradiţională pentru cititorii revistei, cum ar arăta acesta?

Gândul de lemn – Dan David: Ideea de top nu mă reprezintă, nu pot să îmi compar lucrările, însă vă prezint trei lucrari:

Rux: Am observat în lucrările tale şi în articolele de prezentare că iubeşti natura şi materialele pe care aceasta ţi le oferă pentru creaţii. Ne poţi spune pe scurt povestea uneia dintre lucrările tale preferate?

Gândul de lemn – Dan David: Cutiile le lucrez în partea „grea” a atelierului, însă lingurile le meşteresc manual, de multe ori la pădure. Fac linguri pentru a fi folosite, însă unele ajung ca decor. Povestea unei linguri pentru mine începe în sens invers. Adică nu cred că aş face linguri dacă nu aş ştii senzaţia de a mânca cu o lingură de lemn, este ca o întoarcere către pământ, către viu, către firesc. Povestea unei linguri începe la pădure unde fac semifabricatul din topor şi cuţit. Apoi din alt cuţit şi scoaba de linguri (un cuţit îndoit) îi dau forma către finit. O şlefuiesc cu hârtie abrazivă de diferite granulaţii şi la final o decorez cu simboluri inspirate din ornamentica ţăranilor români.

Rux:  Ai realizat o gamă variată de obiecte din lemn: linguriţe, cufere, mic mobilier, nasturi şi chiar jurnale! Ce ţi-ai dori se realizezi în mod special în perioada următoare?

Gândul de lemn – Dan David: Acum lucrez cutii de lemn, urmează lingurile ce stau în aşteptare, iar ca surpriză cred că vor apărea bijuteriile din lemn;  încă se „coc” :).

Rux : Povesteşte-ne o întâmplare amuzantă sau interesantă petrecută în atelierul tău de lucru.

Gândul de lemn – Dan David: În atelierul cu multe unelte, lucrurile sunt destul de serioase. Sunt multe unelte tăietoare şi cabluri, însă la pădure, „celălalt atelier” Gândul de lemn, se mai întâmplă şi lucruri amuzante. În timp ce ciopleam cu sârg pe o buturugă în pădure ceva linguri, s-au apropiat fără să-i aud, doi câini ciobăneşti de la o stână din apropiere şi se uitau destul de interesaţi de munca mea :). În momentul când i-am zărit şi-au adus aminte şi ei de munca lor şi au lătrat o vreme; probabil că s-au supărat ca i-am oprit din „furatul meşteşugului”.

Rux :  Ai avea un sfat sau un gând pentru cei aflaţi la început de drum în lumea lucrului de mână?

Gândul de lemn – Dan David: Cărţile gen „The book of…” sunt o poveste simpatică, dar care te ajută puţin; calea spre învăţarea unui meşteşug trece prin credinţă, muncă şi rânduială. În rest spor în toate şi Doamne, ajută!

 Îi mulțumesc lui Dan pentru că a răspuns invitației noastre şi vă invit să îi descoperiţi blogul,  Gândul de lemn.

Fotografiile publicate în acest articol aparțin lui  Dan David, fiind publicate cu acordul lui.