Distribuie articolul:

Bună! Când am făcut eu cunoştinţă cu croşetele (sau igliţele) bunicii mele mi s-au părut a fi foarte serioase, subţiri, metalice, gata să transforme firul în opere de artă, impunând respect. Acum ne distrăm copios dând frâu imaginaţiei, creând modele amigurumi, dar nu uităm începuturile şi din când în când mai apare câte un şnur, câte o dantelă şi spre marea mea bucurie câte un ghem preţios cu fir de pe vremuri.Mi-a făcut o reală plăcere să realizez acest interviu alături de Corina, să îmi reamintesc de obiectele decorative dantelate pe care le inventam pe vremuri [când scăpam de sub supraveghere şi lăsam şnurul deoparte ca să „stric” puţin din firele bunicii] şi, bineînţeles, să îi admir creaţiile.

Rux:  Cine este Corina Bratu, creatoarea din spatele proiectului Macramoi?

Corina Bratu – Macramoi:  Mi-s o fată simplă, din Brăila, acum am buletin de București :).  Am 26 de ani și lucrez de 4 ani în publicitate.

Rux:   Povesteşte-ne despre proiectul tău: cum a apărut, de ce ai ales numele acesta pentru el, ce aşteptări ai de la el.

Corina Bratu – Macramoi:  De croșetat eu făceam asta de când eram mică. Deci Macramoi cred că a început cu mult înainte să îmi dau seama, chiar de când am luat prima dată croşetul în mână în clasa a doua la ora de lucru manual ținută de doamna învățătoare. Ani la rândul a crescut în mine cu fiecare mileu din casa bunicii şi cele începute de mama şi neterminate, până când a vrut să iasă la suprafaţă, dar cu alt scop – să arăt lumii că macrameurile nu înseamnă doar mileuri şi broşe în formă de floricele şi gărgăriţe, ci pot fi mult mai mult de atât. Şi cum o iau ca o misiune personală, numele a venit firesc: macramé (din limba franceză) et moi – Macramoi.

Rux:  Cum ai descoperit pasiunea pentru lucrul de mână? Îţi mai aminteşti care a fost prima ta creaţie?

Macramoi:  Am avut-o mereu, mi-e greu să identific acum punctul zero când a pornit, cu bentițe și floricele și semne de carte, dar asta era când eram mică. M-am reapucat prin clasa a 9-a când vroiam un sutien de plajă mai hippy și mi l-am croșetat într-o zi.

Rux:  Ceea ce faci tu este o artă migăloasă. Pe lângă guleraşele retro chic, mileurile acelea atât de puse la colţ în ultimul timp cer foarte multă muncă şi răbdare şi pot fi folosite atât ca atare cât şi în combinaţii inedite. Ne poţi spune câteva lucruri despre această artă pentru cititorii Revistei?

Corina Bratu – Macramoii:  Deși este foarte migălos, pe mine mă relaxează, dar sunt conștientă că îmi obosesc ochii. Recunosc că nu știu extrem de multe informații despre istoricul croșetatului și originea sa, cred că a apărut cumva în mai multe zone din lume prin aceeași perioadă. Acum sunt în procesul de investigare și acumulare de informații, vreau să învăț modele și tehnici noi.

Rux:  Ai o temă preferată pentru lucrările tale? Ce ne poţi povesti despre modele pe care le lucrezi?

Corina Bratu – Macramoi:  Nu am doar o temă, iar fiind la început încă îmi place să mă joc. Gulerele au fost de exemplu primele obiecte croşetate, dar nu rămân aici. Am început cu ele pentru că mi se par că esenţializează cum văd eu Macramoi: modelele mai clasice, în acel crem-ivoriu, culoarea firului – mai vintage inspired, că tot e hype-ul acum. Apoi am mers în extrema cealaltă şi am lucrat cu negru şi cranii şi ţinte, un fel de evil twin. Apoi am vrut să văd cum ar fi pe un verde crud şi am făcut şi aşa, și albastru electric pentru o blondă frumoasă, iar acum trec prin perioada aurie şi tot ce fac are mai mult sau mai puţin auriu. Ce va urma, abia aştept şi eu să descopăr. Am în plan şi alte piese Macramoi în afară de accesorii, o să vedeți în curând.

Rux:  Ne poţi sugera trei creaţii personale care crezi  că se încadrează cel mai bine în tema „ inspirat din tradiţie” ?

Corina Bratu – Macramoi:  Mai degrabă tradiție reinterpretată. Gulerele, de exemplu, pe care multe tinere le asemuiau celor purtate la școală cu uniforma de pionier, dar pe care eu nu am mai prins-o. Mai sunt și manșetele, dar care iarăși, fiind cu ținte și cranii nu erau foarte tradiționale. Și mai este carcasa de iPad care are un mileu aplicat pe spate, mi-a plăcut mult să mă joc cu contrastul între vechi și nou.

Rux:   Guleraşele croşetate îmi amintesc foarte mult de şcoală – a fost o perioadă în care se purtau foarte mult ataşate la şorţuleţ. Pentru că luna iunie este dedicată copiilor mai mari sau mai mici mi-ar plăcea să văd un model mai copilăros. Ne poţi oferi o sugestie?

Corina Bratu – Macramoi:  Desigur, chiar două.. Ar fi unul din modelele mai firave, mai flu-flu cum le zic eu, care vin la baza gâtului și sunt lucrate subțirel, sau cel simetric mare, lat, care acoperă aproape umerii, mai cuminte așa.

Rux:   Ne-ar plăcea să pătrundem în atelierul tău – ne poţi povesti o întâmplare amuzantă sau interesantă ?

Corina Bratu – Macramoi:  Atelierul meu este acasă, în living, pentru că eu croșetez stând pe canapea. Cele mai amuzante întâmplări sunt cu mine sau iubitul meu când ne așezăm pe canapea seara și dacă nu este lumina aprinsă ne mai înțepăm în vreun croșet sau foarfecă. Trăim periculos, știu.

Rux:  Ce pregăteşte Macramoi pentru vară?

Corina Bratu – Macramoi:  Noi obiecte și accesorii, mai potrivite pentru vară, care lasă gâtul deschis. Am o fantezie și cu niște pantaloni scurți croșetați, sper să îi termin până în iulie. Idei sunt, timp să avem.

Rux:  Ce sfat le dai celor care îşi doresc să descopere lumea lucrului de mână dar nu găsesc curajul?

Corina Bratu – Macramoi:  Să își caute foarte bine piața, să își cunoască potențialii consumatori și să nu mai amâne. Nu va exista niciun moment bun să începi, trebuie să începi și gata. Și să își construiască o identitate, un brand care să spună o poveste frumoasă, dincolo de produsele în sine. Hand made este foarte mult și despre cine le face efectiv, e este important să nu uităm asta.

Îi mulțumesc Corinei pentru că a răspuns invitației noastre şi vă invit să descoperiţi ce magie poate face croşeta mânuită cu dibăcie şi drag – Macramoi.

Fotografiile publicate în acest articol aparțin Corinei Bratu, fiind publicate cu acordul ei.