Sunt unele zile când bucuria vieții te cuprinde din toate părțile. Sunt și astfel de nopți. Iar când amândouă se unesc într-un weekend de voie bună, într-o explozie de muzică, dans, zâmbet și culoare – avem un cadru a ceea ce este Electric Castle.
Puritatea și intensitatea bucuriei de a trăi au strălucit la Castel – în ochii oamenilor, sub mâinile DJ-ilor, în vocile MC-ilor, chiar și în zgomotul rolelor, bmx-urilor şi al skate-urilor din zona Sports. Indiferent de oră, ne-am găsit locul și energia printre sute de oameni în mișcare, a căror vitalitate molipsitoare a ținut artiștii pe scenă până cu mult după zorii de zi.
Am ajuns la Bonțida în seara primei zilei de festival, după un drum de aproximativ o jumătate de oră cu autobuzul din Cluj. Linia a fost special creată pentru durata Festivalului, astfel că și cei fără mașină au putut sosi foarte ușor, spre deosebire de alte ocazii când, pentru a ajunge la Castel a fost nevoie să parcurgem un drum de 4 kilometri de la gara din Bonțida.
Odată dați jos din autobuz, am fost direcționați spre zona de camping, situată dincolo de castel, pe locul fostului parc, unde am descoperit că aproape fiecare bucățică de pământ era deja ocupată de corturi. Astfel am ajuns să ne punem cortul la bulevard, adică în dreptul uneia din cele două alei principale ale zonei, care făcea legătura între intrarea în camping și Castel. Cealaltă alee, perpendiculară, a fost amenajată ca principală cale de acces către zona dușurilor și a cișmelelor. Nu am regretat, deorece vocile (adeseori cântate) ce veneau dinspre alee au fost mereu la fel de încărcate de energie pozitivă precum erau și, înainte sau mai apoi, în fața scenelor Castelului.
Prima seară la Bonțida a fost mult mai lungă decât ne-am așteptat– mult după zori, ne număram printre cei care zâmbeau soarelui deja arzător în fața Dance Garden-ului (una din cele două scene în aer liber din festival alături de Main Stage, celelalte fiind The Mill și The Stables). Berea a continuat să curgă la barurile din apropiere, deschise și ele 24/7, iar cei norocoși au putut prinde un loc în hamac, sub copaci, pentru câteva ore de binemeritată odihnă matinală.
Sâmbăta a fost ziua mult-așteptată de către fanii britanicilor Morcheeba, iar în deschidere s-au numărat printre alţii şi clujenii Subatomic Zoo ft. Laura Bobb care ne-au redat o energie foarte pozitivă, clujenii Theory of Mind care ne-au indus starea de spirit care i se cuvine unei sâmbete de Electric Castle într-un mod unic şi inconfundabil, cu o muzică atat de spirituală încât concertul ne-a dat aripi pentru a 2-a noapte de festival mai ceva ca o meditaţie. De această dată, am presimțit corect, și Bonțida s-a aglomerat cu miile de clujeni care au venit pentru concertul serii. Ironic totuși, acesta a fost și singurul concert ținut în ploaie. Jocul de lumini al scenei a fost acompaniat de fulgerele care se jucau in jurul castelului, reinventând înţelesul de Electric Castle. Furtuna a încetat spectaculos la intrarea pe main stage a următoarei formații a serii, Șuie Paparude … “Au venit paparudele să alunge ploaia!”. Performance-ul lor a surprins prin capacitatea de a mobiliza publicul cu melodii în mare parte noi, the goodies fiind păstrate mai ales pentru bis-urile din final. Deși foarte mulți din noii sosiți au plecat înapoi în Cluj înainte să înceapă ROA, absența lor a fost compensată de energia și mai mare de care au dat dovadă cei veniți pentru bucuria întregului festival. În timpul acestui concert, am luat o pauză în zona barului dintre scene, bucurându-ne de beat-urile ambelor scene exterioare și lăsându-ne privirile purtate de chemarea miilor de trupuri în armonie.
Nu am rezistat pentru prea mult tentaţiei de a ne alătura. Însă, pe lângă experiența directă a Electric Castle, am dorit să vedem ce se află și dincolo de zidurile castelului baroc. Nu fără emoție, am depășit zona de acces în festival, îndreptându-ne spre centrul bătrânului sat ardelenesc. Acolo am petrecut câteva ore în compania localnicilor sau, mai bine zis, a unui mix de localnici și oameni veniți ca și noi pentru festival. Nu fără părere de rău am observat că mulți dintre bonțideni nu știau ce se întâmplă dincolo de ziduri. La fel cum foarte mulți din cei care au venit pentru festival, inclusiv noi, am ales să ne petrecem marea majoritate, dacă nu chiar tot timpul, (cu)prinși în lumea noastră energică și pozitivă. Dacă a fost bine așa sau nu prea, cred că fiecare putem decide, în funcție de ceea ce am vrut de la weekend – Electric Castle sau (și) Bonțida.
Cert este că sunetiştii au facut o treaba excelentă. Sunetul pe întreg festivalul, la toate cele 4 scene a fost ireproşabil, fapt care i-a dat festivalului un mare plus de care orice festival de muzică are nevoie.
Oricum ar fi, Bonțida va rămâne. Iar de acum înainte va avea și festivalul care, asemeni unei inimi, va pompa sânge în întregu-i trup.
Articol şi fotografii realizate de Călin Grebleş şi Diana Prisacariu
Mai multe imagini de la eveniment găsiţi aici
NO COMMENT