Distribuie articolul:

Dintotdeauna artiştii au încercat să redea frumuseţea naturii în lucrările lor. Am descoperit recent un artist român care include frumuseţea naturii, chiar natura însăşi, în lucrările sale. Este vorba de Diana, fata din spatele blogului De dimineaţă, o fată foarte talentată, care mi-a acordat un interviu poetic şi natural. Vă invit sa admiraţi creaţiile ei şi să descoperiţi un artist diferit.

 Cine este „de dimineaţă”? Ce reprezintă acest concept şi cine se ascunde în spatele lui?

„De Dimineaţă” e numele corabiei pe care m-am îmbarcat acum câţiva ani, cu toate pânzele sus, pe o mare incertă, dar bogată în daruri. Am pornit cu Harta în mână, cu un îndrumător, cu un Apărător şi un însoţitor, cu încrederea că şi briza şi uraganul bat spre aceeaşi destinaţie.

Care este tehnica/materialul tău preferat?

Când cuvintele tac, încerc să mă exprim prin pictură, prin lucrul cu lâna sau prin broderie – formele şi culorile fiind mijloacele prin care comunic cu lumea. Cuferele toate-mi sunt pline de amintirile copilăriei, pe care le deschid pentru inspiraţie, iar acolo găsesc materiale naturale, în special lână.

Când şi cu cum ai început să creezi handmade?

Când şi cum – nu mai ştiu, o fi fost vreo plămădeală de noroi şi rămurele, undeva în vreo grădină…
Deşi creaţia m-a urmărit toată viaţa, în paralel cu „lucrurile serioase” pe care le întreprindeam pentru mulţumirea altora, abia acum 3 ani m-am decis să încerc să trăiesc din lucrurile care ies din mâinile mele.

Ce înseamnă pentru tine a crea ceva cu mâinile tale?

Înseamnă că îmi fac singură programul de peste zi, înseamnă că duc mai departe, într-un mod coerent, abilităţile întipărite în gene, de la mama, de la bunicile mele, de la stră-stră-străbunicile mele. Toate femeile din familia mea au muncit cândva la război, la împletit, la cusut şi la spoitul pereţilor, nu ştiu să fi avut prinţese în arborele genealogic.

Aş vrea să pictez pe sticlă şi să învăţ croitorie.

Am descoperit ceva foarte interensant pe blogul tau: lână vopsită cu plante. Spune-ne mai mult despre această tehnică: ce presupune, cum ai descoperit-o, cum ai invăţat?

A vopsi lâna cu plante înseamnă să ai mult timp la dispoziţie, pentru a bate dealurile în căutarea pigmenţilor vegetali, înseamnă să îţi foloseşti antenele pentru a descoperi noi surse de vopsit. De exemplu, vopsirea cu trandafir japonez am descoprit-o prin bunica mea, care în timp ce mătura se plângea că florile îi pătează betonul acolo unde cad. Şi o altă observaţie-concluzie este aceea că plantele ne dau nuanţe incerte, plăcute ochiului, nestridente, dar care trebuie protejate de expunerea continuă la soare şi de spălări dese. Cei interesaţi pot să răsfoiască categoria „vopsit cu plante” de pe blog.

Spune-ne o poveste din spatele creaţiei, o poveste comică sau o întâmplare ce a avut loc când ai creat un produs anume.

Acum un an ţineam un atelier de creat bijuterii în cadrul unui amplu festival internaţional studenţesc din Timişoara. La finalul atelierului, după o săptămână în care i-am invăţat pe cursanţi să facă bijuterii, am aflat – cu o jumătate de oră înainte – că va trebui să mă urc pe scenă şi să vorbesc la microfon, în engleză (!) despre cum a decurs săptămâna. Am intrat în panică şi iată cum bosniaca Gorana, studentă la jurnalistică, mă învăţa împreună cu Erna, masterandă în comunicare şi relaţii internaţionale, ce să spun şi cum să vorbesc pe scenă, în faţa mulţimii. A fost o lecţie frumoasă, să-i văd pe studenţii de la atelierul de bijuterie, cum mă priveau cu ochii mari, cu zâmbetul larg, aşteptând să vorbesc şi fiind ferm convinşi că o să mă descurc. A fost bine… Iar faptul că într-o jumătate de oră m-am transformat din profesor în elev, m-a făcut să zâmbesc în faţa vieţii.

Ai un mesaj pentru cititorii Atelierul?

Să fiţi buni!

Mulțumesc mult pentru interviu şi te mai asteptăm pe la noi. Multă inspirație în tot ceea ce faci!