Distribuie articolul:

În cadrul Nopţii albe a creatorilor și designerilor de produs am susținut un workshop cu şi despre lut polimeric. Cu scuze pentru întârziere vă voi povesti cum a fost, cum m-am simţit, ce a reprezentat pentru mine, detalii şi fotografii din timpul workshop-ului.

Voi începe prin a spune că este pentru prima dată când prezint aşa ceva, iar emoţiile au fost pe măsură, după cum se poate vedea şi în fotografii. Pentru mine lumea lutului polimeric este vastă şi miraculoasă, nu se opreşte la floricele şi figurine, iar acest lucru am vrut sa-l transmit şi participanţilor. Aş putea vorbi ore în şir despre acest material și despre tehnicile şi produsele ce se pot realiza.

Am descoperit lutul polimeric acum 4 ani şi am învăţat singură, pornind de la tutoriale şi tehnici consacrate de artişti din toată lumea. Este un domeniu în care cu greu mai poţi inventa ceva, dar fiecare îşi poate aduce aportul şi propia interpretare a unei tehnici consacrate.

În cadrul workshop-ului am prezentat o tehnică mixtă, pe care am descoperit-o prin intermediul lui Carmen (mulţumiri cu această ocazie) şi pe care am adaptat-o puţin stilului meu de lucru. Este o tehnică care uneşte două tehnici consacrate, filigree şi mokume gane, cunoscute în rândul celor ce lucrează cu lutul polimeric. Totodată, am prezentat şi o mare parte din uneltele şi ustensilele pe care le folosesc şi pe care l-am adunat în timp, multe dintre ele prezentate în articolele mele din cadrul seriei Cutia cu unelte.

În continuare voi prezenta paşii importanţi ai acestei tehnici şi totodată ai workshop-ului. Astfel, am început prin a prezenta uneltele şi materialele folosite. Astfel avem nevoie de: lut polimeric (în cazul meu marca Fimo), cutere de diverse forme, lame şi cuţite pentru tăiat, maşina de paste, extruder şi surpriza serii – maşina rotativă Dremell. În cadrul prezentării am sugerat şi diverse metode de a improviza şi înlocui unele dintre aceste unelte, care sunt destul de multe şi costisitoare. Și vorba aceea – românul e inventiv!

Tehnica începe prin condiţionarea lutului polimeric (frământare). Eu folosesc Fimo Soft – acesta fiind suficient de moale nu necesită atât de multă frământare. Pentru celelalte tipuri de Fimo sugerez o bună frământare, pentru a nu avea suprize neplăcute dupa coacere.

Se aleg culorile – pentru această tehnică este interesant să folosiţi trei culori: două complementare şi una închisă, pentru contrast.

Se formează discuri de dimensiuni egale (sau aproximativ), care se unesc alternativ formând un sul/tub. Acesta se aduce la un diametru potrivit cu cel al extruderului şi se extrudează.

Până în acest punct este partea din tehnica filigree, magia constând în interiorul cârnăţeilor (şerpişorilor) extrudaţi.

Continuăm tot în spiritul tehnicii filigree şi formăm din şerpişori forme rotunde (coils), pe care apoi le unim, creând un model. Acesta se aşează pe o altă foaie din polimer – eu am ales de culoare neagră.

Folosim un cutter și decupăm forma dorită. Eu am ales să realizez o formă dragă mie, gogoşica. Adică o formă 3D, goală pe dinăuntru, care se realizează foarte simplu cu ajutorul unui cutter. Partea bombată va conţine modelul rezultat prin această tehnică mixtă.

Apoi urmează coacerea, după intrucţiunele descrise pe ambalaj. Cum nu aveam la faţa locului cuptor, am venit cu piese deja coapte pentru a exemplifica finalul tehnicii, moment în care intervin tehnica mokume gane și Dremelul.

După coacere, piesele arată ca orice piesă filigree. Ale mele puţin mai urâţele datorită culorilor alese. Magia este, însă, înauntru. Drept urmare, începem şlefuirea cu ajutorul Dremelului. Se poate şlefui şi cu şmirghel pornind de la o granulaţie mai mare până la una foarte mică, dar procesul este mai anevoios şi de durată mult mai mare. Dremelul are în schimb dezavantajul mizeriei, să o numesc aşa, adică cantitatea mare de praf pe care o scoate din piesa şlefuită. După cum s-a putut vedea şi la faţa locului – m-am umplut de praf. Recomand să nu purtaţi haine de stradă, ci mai degrabă un halat de lucru pentru protecție.

Pe măsură ce şlefuim, modelul se descoperă și astfel spiralele în degradee ne încântă ochii. Puteţi continua şlefuirea până când sunteţi muţumiţi de model. Se finisează și apoi se lăcuieşte. Et voila, gogoşica învălurită este gata!

Dacă vreţi să scăpaţi de partea cu şlefuitul şi de praful rezultat, acest model se poate obţine şi prin răzuire la fel ca la tehnica mokume gane. Diferenţe există, trecerile dintre culori sunt mai bruşte şi degradee-ul obţinut prin şlefuire nu este atât de evident, dar rezultatul rămâne spectaculos.

Sper că v-a plăcut prezentarea mea! Și mă bucur că cei prezenţi au fost interesaţi şi impresionaţi, că au pus întrebări şi sper eu, au plecat de la eveniment şi cu impresii pozitive legate de lutul polimeric.

Mai jos puteţi vedea modele de bijuterii realizate de mine cu această tehnică: