De data aceasta am intervievat o fostă colegă din liceu, care-mi este foarte dragă și pe care o admir pentru lucrurile frumoase de mână pe care le face cu atîta plăcere și îndemânare. Se numește Ludmila Beiu și la rugămintea mea de a-și face o autodescriere, s-a arătat destul de timidă, de aceea am să vă povestesc eu cîte ceva despre ea. A făcut studii în construcții și activează în acest domeniu, este căsătorită și se consideră o persoană norocoasă fiind înconjurată de oameni buni, de la care după cum afirmă, are ce învăța. Este un omuleț foarte pozitiv cu un zâmbet nemaipomenit de frumos. Are perseverență și multă imaginație. Câteva zile în urmă, citisem pe blogul ei nou nouț o frază în care scrie: ”Am din ce, am cu ce, am idei, am dorinta!!!!!!!! De-ar fi si zilele astea mai lungi… : )” Ei bine ce aș putea să mai adaug la aceste cuvinte, decât că-i doresc zile cît mai lungi și pline de inspirație!
Gaby: Când ai descoperit că ai talent pentru artă?! În special pentru meșteșugit?!
Ludmila: Din copilărie, din familie. Creativitatea, răbdarea și spiritul artistic le-am moștenit de la mama. Anume cu ea am creat primele hăinuțe, mai întâi pentru păpuși, mai apoi și pentru mine. Și îi sunt foarte recunoscătoare că mi-a cedat câteva din rochiile ei, ca mai apoi să privească cu admirație cum defilez în fața oglinzii în propriile mele creații. Îmi zicea că hăinuțele sunt fantastice și că am mâini de aur. Asta mă făcea nespus de fericită și mulțumită de sine. De la tata am învățat ce-i calitatea. El întotdeauna îmi zicea: ”Dacă te-ai apucat de un lucru, mai bine fă-l mai încet, dar bine și calitativ”.
Gaby: Ce înseamnă pentru tine lucrul de mână? Ce te-a determinat să dedici atât de mult timp lucrului de mână?
Ludmila: E un hobby, o plăcere. Cum poți să vezi atîtea lucruri frumoase și să nu te tenteze să încerci să le faci??? Cu puțină imaginație și dorință totul devine simplu și posibil de executat. Întotdeauna când văd ceva și îmi place, mă uit la detalii, calculez cât costa, și dacă e cu mult mai ieftin, evident că îmi fac singură. De ce sa platesc dublu?! : )
Gaby: Continuare la întrebarea anterioară am să te rog să-mi zici de unde te inspiri totuși? Cum îți vin ideile?
Ludmila: Caut idei peste tot, în magazine, pe stradă, reviste, internet. Nici nu mai țin minte de când nu mi-am procurat o rochie sau o fustă. Unele fete dau sume enorme de bani pe haine de brand sau pentru niște elemente atașate care corespund ultimelor tendințe de modă. Eu intru în magazine doar ca să văd ceva modele, să pipăi, sa mă inspir. Apoi fac o schiță la care adaug, exclud sau modific unele elemente. Iar în final îmi iese ceva original și unic. Merg des și la magazinele cu țesături. Când am în față o stofă frumoasă, îmi vin mai ușor idei îndrăznețe și interesante.
Gaby: Poți să afirmi că ai un stil al tău? Dacă da, cum descrii acest stil?
Ludmila: Fiecare om e diferit și evident că am și eu un stil aparte, dar nu cred că aș putea să-l definesc. Îmi place tot ce-i finuț și frumos. Mă bucur mult că le place și altora ceea ce fac eu. Întotdeauna las loc și pentru critici pentru că frumosul meu poate fi perceput de alte persoane cu totul altfel. Am și o zicală preferată: “Nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie.”
Gaby: Ce-ți place cel mai mult să faci? Cu ce materiale preferi să lucrezi și de ce?!
Ludmila: Cel mai mult îmi place, să am ocupație! : ) Fac de toate și orice văd și-mi captează atenția. Luna decembrie, de exemplu, a fost foarte încărcată. Am meșterit cadouri pentru cei dragi, papioane, accesorii, suvenire, brăduți. Pentru orice sărbătoare sau eveniment îmi place să îmi fac câte o rochie nouă. Nu mă apuc de lucru până nu găsesc toate materialele necesare. Pot să treaca și luni de zile pâna găsesc ceva calitativ ce se potrivește. Cînd nu găsesc materialele potrivite nici nu mă apuc, atunci nici inspirație nu am și nici satisfacție de la produsul final.
Gaby: Să știi că înțeleg perfect despre ce vorbești! : ) Zi-mi te rog cît timp îți ia să coși o rochiță, că m-ai făcut curioasă?!
Ludmila: Depinde de model, și desigur de timpul liber pe care îl am. În general îmi ia cam 3-4 zile. Eu cos doar seara după serviciu. Foarte mulți mă întreabă cum le reușesc pe toate și cum de mai am dorință să fac ceva dupa o zi de muncă. Când mă apuc de meșterit timpul se oprește, nici nu observ cum trec orele. : )
Gaby: Sunt sigură că prietenele sau colegele de lucru când văd că porți hăinuțe cusute de tine, își doresc și ele și apelează la serviciile tale!? Mă întreb cum s-a întâmplat să ai o primă comandă? Ne povestești și nouă?!
Ludmila: Foarte des s-a întâmplat să mă roage fetele să le fac și lor măcar o fustiță. Eu însă, din lipsă de timp, mă axam mai mult pe accesorii. Și iată că într-o zi a venit o prietenă să procure niște papioane. A ales unul dintr-o stofă din care tocmai mi-am cusut o fustiță. Și din curiozitate am rugat-o să o măsoare să vad cum se privește. I-a venit perfect! Mi-a plăcut foarte mult, dar ei și mai mult. Și m-a rugat așa de frumos încât am cedat și i-am vândut-o. Iată așa a apărut și prima clientă mulțumită.
Gaby: Vezi în lucrul de mână o afacere de viitor sau e doar un hobby?
Ludmila: Eu nici nu am observat cum hobby-ul meu puțin câte puțin a început să-mi aducă venit. Nu a fost ceva intenționat sau programat. De unde puteam să știu că cutiile mele pentru depozitare o să placă atât de mult și altora și o să am atâtea comenzi?! La moment o iau ca pe o joacă dar sunt sigură cu timpul o să mă ocup mai serios, pentru că mie asta îmi place foarte mult și chiar cred că cel mai reușit job e hobby-ul care-l transformi în afacere.
Gaby: Eu cred că ai dreptate când zici că cel mai reușit job e hobby-ul transformat în afacere. Pentru că atunci nu muncești din greu doar pentru că trebuie, ci pentru că-ți place ce faci! Iar atunci când faci ceea ce-ți place timpul trece pe neobservate și cu mult folos. Bine, și la încheiere de dialog, ce sfat poți să dai celor care vor să se apuce de cusut hăinuțe sau accesorii, dar nu știu de unde sau cu ce ar trebui să înceapă?!
Ludmila: Pentru mine un pas important a fost faptul că mi-am procurat mașina de cusut. Asta m-a determinat să merg și la niste cursuri de croitorie. Cursurile au durat doar 3 luni, dar mi-au adus atâta bucurie și satisfacție. Am avut avut norocul să o am profesoară pe Elena Grosu, pe atunci proaspătă absolventa a Academiei de Arte, iar acum o creatoare cunoscută și apreciată. Le recomand din suflet tuturor fetelor să facă astfel de cursuri. Câteva luni pot trece repede și neînsemnat, dar poți să alegi să le petreci cu folos, și chiar te pot marca, așa cum s-a întîmplat și în cazul meu.
Gaby: Eu îți mulțumesc Ludmila pentru acest interviu. Îți doresc și mai departe să ai din ce si cu ce să faci ceea ce-ți dorești, și să știi că nu scapi de mine prea ușor! Mi-aș dori în viitorul apropiat să revenim cu un articol pentru atelierul, dar de data aceasta cu un tutorial pentru o rochiță retro! Ești de acord?! : )
Ludmila: Și eu vă mulțumesc. Facem, de ce nu?! : )
Gaby: Vezi că te-am prins cu toții la cuvânt! ; )
Fără comentarii