Lumea handmade, din culise

Distribuie articolul:
Share

Urmează un articol diferit pentru mine, în care vă voi împărtăşi părerile mele legate de lumea handmade, aşa cum nu se vede din exterior. De obicei nu scriu astfel de articole pentru Atelierul, pentru că de multe ori părerile mele pot fi şi dure. După cum am spus este percepţia mea şi numai a mea, poate unii gândesc diferit, poate unii nu vor fi de acord cu mine, poate unii au trăit alte experienţe şi aştept părerile lor într-un comentariu. Pot spune că mi-aş dori ca lucrurile să stea altfel, dar momentan asta a fost experiența mea.O spun de la început, nu vreau să dovedesc nimic cu acest articol, nu vreau să mă plâng, eu ştiu foarte bine ce îmi doresc, ce îmi place şi cum este situaţia mea, dar mi-aş dori ca şi alţii să cunoască dedesubturile, cum se spune în popor.

O să mă leg de două tipuri de relaţii: artizanul (o să numesc generic, cu acest termen, orice persoană care realizează handmade) şi potenţialii cumpărători, dar şi relaţia artizan – artizan. O să întelegeţi pe parcurs la ce mă refer.

În acest articol, voi dezbate primul de tip de relație și anume, relația relaţia artizan – posibil cumpărător

Prima impresie!

Încep cu o întrebare: când mergeţi la un târg sau vă uitaţi într-un magazin handmade real sau virtual, pe scurt, când aveţi contact cu un obiect handmade, ce gândiţi prima şi prima dată? Mulţi se grăbesc să judece, acest lucru însemnând observaţii la adresa preţului, a modelului, a materialelor folosite (foarte des experimentată de mine această reacţie), a calităţii, etc. Puţini ştiu ce se află în spatele unei perechi de cercei, de exemplu. Ei văd în faţa lor o pereche de cercei vândută de un X, care nu are nici un brand anume şi costă mult.

Nu generalizez, există şi clienţi care cunosc culisele, dar sunt sigură că au avut nevoie de ajutor pentru asta. De ce sunt atât de sigură? Pentru că am fost unul dintre ei. Înainte de a încerca să fac bijuterii handmade mergeam accidental pe la astfel de târguri, admiram, mă uitam, mi se părea că oamenii aceia nu au ce face acasă sau mai ştiu eu ce motiv nebunesc. Mi se păreau drăguţe produsele şi cel mult cumpăram o prostioară mică drept suvenir.

De când am intrat în lumea handmade şi am fost de partea cealaltă a baricadei văd lucrurile altfel. Ştiu ce înseamnă să adormi cu gândul la cerceii sau colierul pe care ai în gând să-l faci cândva, ştiu ce înseamnă să ai un job ( că trebuie să şi trăim, sunt puţini care reuşesc să se întreţină din aşa ceva şi-i admir profund) şi să te trezeşti cu o idee genială când nu eşti acasă şi în caz că nu o notezi pe undeva, să o uiţi. Puţini ştiu ce înseamnă să umbli cu post it-uri cu notiţe şi mici schiţe, pentru că mintea ocupată cu sarcinile de la job le va uita. Apropo de job, bani şi câştig din handmade, am auzit de la atâţia clienţi replica: ”Mamă, ce de bani faci sau cât ai scos la târgul de crăciun!” sau ”Păi, sunt prea scumpe” etc. Mulţi au impresia că noi artizanii putem trăi din asta. Sincer, este visul meu cel mai mare, să trăiesc într-o lume în care clienţii să aprecieze lucrul de mână şi să se poată trăi din acest hobby. Pentru mine rămâne un hobby, o activitate care mă deconectează şi mă duce într-o lume frumoasă.

Concluzionând, când vezi un obiect handmade prima dată, nu te grăbi să judeci, nu crede că ştii exact cum a fost făcut, nu te gândi că ştii povestea din spatele acelui obiect.

Probabil va fi un articol lung, voi încerca să-l structurez ca la şcoală, ingineresc ( în stilul caracteristic), pentru a fi mai uşor de citit, dar sper că veţi sta cu mine până la final.

Preţ şi costuri

Vorbeam de preţ –  s-au mai scris articole foarte interesante despre preţul unui obiect handmade şi nu voi repeta ideile.

Dragă client, cunoşti costurile din spatele unui obiect handmade? Şi nu mă refer doar la cele materiale. În primul rând, mulţi nu ştiu cât durează procesul de realizare a unui obiect handmade (mă scuzaţi că tot spun obiect, dar cum handmade nu înseamnă doar bijuterii, încerc să generalizez puţin). Ok, paf!! M-a lovit inspiraţia şi a venit ideea! Acea idee, pe care mulţi o dorim să fie de succes, dar nu e suficient. Crezi că gata, trecem la o măsuţă şi ca o furnicuţă robotim acolo ceva? Trebuie să cauţi materiale, unelte și de multe ori investiţia iniţială în unelte şi materiale nu reuşeşti să o scoţi un an întreg (depinde de domenii). Deci să căutam, dă-i şi caută, să fie şi de calitate, să fie şi convenabile la preţ. Partea aceasta cu calitatea materialelor folosite e alt of al meu, deoarece eu pot garanta ce am modelat eu (pentru că le testez în fel şi chip) dar nu pot garanta că zalele folosite nu se vor oxida. La rândul meu, am fost garantată de alt vânzator că nu se vor oxida. Eu una aduc la cunoştiinţă acest lucru tuturor clientelor mele, iar unele au fost şocate şi nu au cumpărat, dar am avut mulţumirea că am fost cinstită.

Timpul este unul dintre cele mai importante costuri. O să mă întrebaţi: ”De ce?” Cum spune şi englezul „Time is money„: timpul consumat pentru o idee, aprovizionare, realizarea efectivă, finisare, prezentarea produsului şi vânzare. Toate acestea duc la un timp ce putea fi consumat în alt mod, duc la decizii, la alegeri, la compromisuri. Iar justificarea: „Păi, nu ziceai că o faci din plăcere?” nu îşi are locul mereu, pentru că deşi îmi place să creez, poate nu-mi place tot procesul, poate nu-mi place că tu clientule te uiţi la mine cum zgribulită la vreun târg, îţi explic frumos şi cu dăruire despre produsul meu şi ai o atitudine de superioritate sau dispreţ. Şi nu exagerez cu nimic. Nu înțeleg, dacă nu apreciezi lucrul de mână de ce vii la târguri handmade? Scrie la intrare: târg handmade. Cu siguranţă nu vei găsi Gucci sau Channel. Așadar nu intra doar să te uiţi la mine ca la un milog, nu am nevoie!

Referitor la costuri – unde şi cum poţi vinde un produs, să nu-i mai spunem obiect, handmade? Posibilităţile sunt reduse şi toate costă bani. Asta doar dacă nu ai o sută de prietene care să adore produsele handmade şi ele la rândul lor alte prietene la fel de înfocate. Te vei găsi uşor blocat şi încerci un magazin online, care presupune costuri, şi nu doar pentru partea de IT, de închiriere de spaţiu pe acea paltformă, există şi alte costuri ascunse pe care mulţi nu le cunosc.

Există mii de produse handmade pe astfel de platforme, concurenţa e imensă, cumpărători puţini. Prin urmare trebuie să atragi atenția atât prin produs, dar şi prezentare. Astfel ajungem la fotografii – când vei remarca că aparatul tău vechi nu scoate poze profesioniste şi vei ajunge ca mine (momentan sunt în situaţia asta) să te uiţi la poze şi să remarci că în realitate produsul e mai frumos. Cred că nu e nimic mai frustrant! Drept urmare vine altă investiţie: un aparat foto mai bun, un cort improvizat sau unul gata de cumpărat (cort pentru fotografii, nu pentru camping, bineînțeles 🙂 ).

Dacă nu reuşeşti cu varianta online, încerci pe cea reală, participând la un târg handmade. Oare câţi ştiu taxele care se plătesc pentru participarea la târg? Plus investiţia suplimentară pentru stand sau masă, decorarea acestuia pentru a fi cât mai atractiv, pentru ambalaje, plus, evident, produsele. Sau cum este să stai, de Crăciun de exemplu, un weekend în frig, ca apoi banii să-i foloseşti pe pastile. Se poate vinde la târguri, nu neg, dar profitul nu este așa mare cum îşi imaginează mulţi.

Concluzionând dragă clientule, dacă ai citit cele de mai sus, cât crezi că ar trebui să coste acea pereche de cercei pe care o ţii acum în mână?

 Preţios nu înseamnă scump

O altă întrebare cu care m-am confruntat de multe ori a fost: „E din argint sau aur?”, „Are pietre preţioase?” Un produs poate fi preţios şi dacă nu conţine aur de 18 karate sau argint sau vreun bling bling. Pentru mine preţios înseamnă frumos lucrat, cu grijă, finisat, surprinzător, unic, al meu. Veţi spune că gândesc aşa pentru că realizez produse handmade. Să ştiţi că de multe ori produsele mele mă surprind chiar şi pe mine. Când realizezi accidental, spun eu, un anume efect superb, priveşti ore în şir şi parcă nu-ţi vine să crezi că e realizat de mâna ta. Mă gândesc că există şi alţi oameni care gândesc ca şi mine, pentru care un produs unic handmade, realizat frumos reprezintă o surpriză frumoasă. Preţios este şi faptul că poţi comanda ceva fix pe gustul tău, dimensiunile dorite, culori preferate, etc. Mulţi artizani oferă această posibilitate clienţilor, ceea ce pe mine m-ar face să mă simt specială, în centrul atenţiei, iar rezultatul va fi ceva doar al meu, pentru mine.

Ideile preconcepute

Ooo!  Acesta este un alt subiect fierbinte. M-am lovit de multe ori de aceste idei preconcepute, fie legate de materialele folosite (am discutat şi mai sus) fie legate de procesul handmade în sine. Sincer, nu pot întelege cum un popor cu atâta tradiţie şi atâtea obiceiuri poate avea o părere negativă despre lucrul de mână. Alte popoare nu au meşteşuguri din popor, nu ştiu sau nu mai ţin minte ce înseamnă să foloseşti acul şi aţa, dar românii nu ar trebui să fi uitat. Multe produse handmade au inspiraţie tradiţională şi au rădăcini în vechi meşteşuguri, fie ele româneşti sau nu. Prin urmare ar trebui să fie apreciate la adevărata valoare.

Handmade spune o poveste

E un alt aspect puţin cunoscut de către clienţii noştri. Personal am încercat să povestesc potenţialilor cumpărători povestea produsului, dar puţini m-au ascultat. Multe produse nu sunt doar obiecte, ele ascund o poveste, a celui care le-a realizat, tehnica nu e doar ceva fizic sau chimic, ci este o înşiruire de gânduri, trăiri, dureri chiar (pentru că de multe ori este dureros sau obositor să meşterești ore în şir, poate chiar zile, pentru ca un produs să iasă conform dorinţelor tale). Vorbesc aici despre acei artizani pasionaţi, care văd în handmade ceva unic şi care se implică, nu despre acei artizani de-o vară, curioşi sau ambiţiosi că pot realiza şi ei un produs handmade, care fac ceva la repezeală şi nici de acei artizani care fac sute de produse pe bandă rulantă, neîngrijite, doar să iasă, doar să aibă ceva de vândut, produse care nu spun nicio poveste. Recunosc, ca şi cumpărător trebuie să filtrezi unii artizani de ceilalţi, dar vă rog nu-i mai băgaţi în aceeaşi oală. Nu faceţi presupuneri înainte de a afla povestea.

Voi încheia aici acest prim capitol despre relaţia artizan-cumpărător. Poate sunt şi alte idei, cu siguranţă se pot spune multe. O să închei cu dorinţa ca ai noştri cumpărători să privească cu alţi ochi produsele handmade, să selecteze, să filtreze, să-şi facă timp să asculte povestea şi să preţuiască acel colier, sau orice produs, care este doar al LOR.

Cu siguranţă mulţi nu vor fi de accord cu spusele mele, mulţi se vor regăsi, dar într-un final tot ce-mi doresc e o lume handmade apreciată, cinstită, de valoare. Aştept reacţiile voastre prin comentarii la acest articol, nu vă ruşinaţi să spuneţi sincer ce simţiţi sau credeţi, asta am încercat şi eu.

Comentarii

RELATED POST

  1. […] mele articole au fost tip opinie despre lumea handmade (partea I și partea a II-a), iar spre surprinderea şi bucuria mea au avut un mare succes. Voi începe prin […]

  2. Elena Zidaru

    18 februarie

    Va felicit pentru articol.

  3. Anca

    10 februarie

    Felicitari pentru articol! Ati punctat foarte bine realitatile existente in relatia artizan (artist)-client. Din pacate, asa este, de multe ori apare problema costului… Putin sunt cei care inteleg ca in spatele unui produs handmade exista munca, pasiune, o poveste… Pentru fiecare produs handmade, orice artist (nu fac referire la un domeniu anume pentru ca se aplica la majoritatea) foloseste tipare, variante de proba, intr-un cuvant, consuma materiale care „ajuta” la crearea produsului handmade. Cred si sper ca mentalitatea romanilor fata de produsele handmade se va schimba. Pana la urma un produs handmade poate fi realizat dupa dorintele fiecaruia. Si de ce sa nu cumparam produse de la artizanii locali? Banii trebuie sa ramana in tara si nu sa plece prin intermediul mall-urilor sau a lanturilor de mari magazine afara… Astept cu interes si alte articole!

  4. […] trecută am scris despre relația relaţia artizan – posibil cumpărător, în viziunea mea. Iar astăzi continuăm discuția, de data aceasta având în vizor dinamica din […]

  5. ramsmade

    4 februarie

    liliana..nu cred ca gasesti cuvantul needucat in spusele mele..am adresat niste intrebari si parerile mele..care sunt personale si nu sunt legi general valabile
    si bazat pe aceste pareri si trairi personale..nu sunt de acord cu ce ai zis la primul punct..nu am zis ca un cumparator ar trebui sa stea ore la fiecare produs, dar in acelasi timp ..daca intri la un targ handmade…si cand te opresti la un stand..poti comunica cu vanzatorul..daca vorbeste cu tine nu inseamna ca te va taxa pentru asta..si nu e chiar ok..sa-i spui ca o sa-l intrebi tu daca ai chef…sau sa fugi instant…legat de educatie..educarea clientilor…as putea scrie sute de articole dar nu stiu cat se va schimba..in momentul in care vor cumpara kitch-uri…doar pt ca sunt 5 lei..cred ca educarea va fi inutila…sunt constienta ca publicul avizat este un mic procent
    pt punctul doi…cred ca am atins ..general vorbind..punctele importante din costuri..costurile depind si ele de produs, materiale folosite, tehnica, dificultate…nu poti scrie sute de articole pentru toate posibilitatile..

  6. Ana Tibichi

    4 februarie

    Cred ca este necesar sa invatam sa apreciem munca cu suflet si framantare – adica cu RESPECT si apreciere pentru aceaste creatii. Mergi mai departe cu cea ce faci si satisfactiile vor incepe a curge spre tine.

  7. HandMaddy Art

    3 februarie

    Ramona, ma bucur ca am citit acest articol si eu personal m-am regasit in totalitate in vorbele tale. Nu am participat niciodata la targuri deoarece aici in oras nu se prea organizeaza si cand se organizeaza sunt cu circuit inchis, de obicei aceleasi persoane, care au magazine de hobby-art sau cel putin firme cu acte in regula. Tot ce am reusit sa vand a fost intre prieteni, neamuri, cunostinte, mai putin colege de servici pentru ca aici intervine invidia si uneori frustrarea.

  8. LucyStudio.RO

    3 februarie

    Felicitari pentru articol.
    Ai dreptate in tot ceea ce ai spus insa eu incerc sa trec mai usor peste aspectele prezentate.

    Ma incapatanez sa cred ca oamenii au inceput sa iubeasca munca artizanului si cred ca in viitor o vor iubi si respecta si mai mult.

    Romanii trec incet, incet de etapa in care tot ce e romanesc e "nasol", mai ales daca e traditional. Multi au plecat de la tara ca sa se faca "oraseni", si atunci au negat cu vehementa tot ceea ce le amintea de radacini. O mare prostie insa nimeni nu s-a nascut intelept, nu?
    Intre timp lucrurile s-au mai schimbat, mentalitatile sunt altele.

    Eu sper (si sunt optimista) ca munca noastra va fi apreciata. Si ma refer la munca artizanului adevarat, nu la cei care se duc in en-gros si aduc marfa de acolo la targurile hand-made. Ei sunt doar niste comercianti care vand marfa chinezeasca ieftina.

    Poate ar trebui sa fim si noi mai uniti, sa invatam lumea sa puna in balanta.
    Ce sa aleaga, un produs unicat, produs de un roman, sau un produs de serie fooooarte mare, produs in China pe banda?

  9. Felicitari pentru articol.
    Ai dreptate in tot ceea ce ai spus insa eu incerc sa trec mai usor peste aspectele prezentate.

    Ma incapatanez sa cred ca oamenii au inceput sa iubeasca munca artizanului si cred ca in viitor o vor iubi si respecta si mai mult.

    Romanii trec incet, incet de etapa in care tot ce e romanesc e „nasol”, mai ales daca e traditional. Multi au plecat de la tara ca sa se faca „oraseni”, si atunci au negat cu vehementa tot ceea ce le amintea de radacini. O mare prostie insa nimeni nu s-a nascut intelept, nu?
    Intre timp lucrurile s-au mai schimbat, mentalitatile sunt altele.

    Eu sper (si sunt optimista) ca munca noastra va fi apreciata. Si ma refer la munca artizanului adevarat, nu la cei care se duc in en-gros si aduc marfa de acolo la targurile hand-made. Ei sunt doar niste comercianti care vand marfa chinezeasca ieftina.

    Poate ar trebui sa fim si noi mai uniti, sa invatam lumea sa puna in balanta.
    Ce sa aleaga, un produs unicat, produs de un roman, sau un produs de serie fooooarte mare, produs in China pe banda?

  10. liliana

    3 februarie

    Exista o sectiune ‘Articole’? Imi poti da niste link-uri te rog?

  11. liliana

    3 februarie

    1.Am tot citit despre cat de ‘needucati’ sunt cumparatorii de handmade. Decat sa-i tot criticam – nu e primul articol de acest fel pe care-l citesc – mai bine i-am educa, dar nu fiecare in parte. Adica le-am explica – intr-o revista sau un blog dedicat, pe categorii de produse, cum ar putea recunoaste un produs handmade de calitate. Daca un vizitator de targ ar sta sa asculte ‘povestea’ fiecarui artizan pentru fiecare produs pe care pune ochii, cred ca nu ar mai pleca de acolo. ‘Time is money’ si pentru cel care cumpara. Cu siguranta ca un potential cumparator ar vrea sa poata recunoaste mai usor produsele care merita cu adevarat atentie si sa poata cumpara fara teama ca este pacalit. Cine zice, spre exemplu, ca produsele handmade nu ar trebui sa aiba etichete (care sa aiba si alte informatii despre produs decat pretul)?
    2. Referitor la costuri, as dori sa citesc un articol despre cat dureaza un proces de creatie…plecand de la ideea originara, modificarile pe care le suporta pe parcurs, prototipurile care se fac si cum se ajunge la produsul final. Sau nimeni nu procedeaza asa? Nu vi s-a intamplat sa aruncati la cos produse care nu v-au iesit? Cat costa de fapt procesul de creatie, nasterea unui produs nou? Cat de multe bucati dintr-un produs nou ar trebui sa vand ca sa merite tot acest efort? Cum ar trebui sa construim un portofoliu de produse astfel incat sa ajungem la un echilibru intre produsele care se vand bine si cele care se vand mai putin bine, dar pe care le consideram ‘reprezentative’ pentru noi sau dorim sa le facem in continuare din diverse alte motive?

    • mihaella.ion

      3 februarie

      Pe https://www.revista-atelierul.ro gasesti articole care dezbat toate subiectele despre care vorbesti tu. Uita-te cu atentie pe site, vei vedea ca am vorbit despre toate acestea. Dintre cele 1500 de articole de pe site, peste 200 dezbat aceste probleme, trebuie sa cauti articolele pe site.

  12. la obiect! mersii!

  13. scurt? 🙂 mie mi s-a parut lung…si am incercat sa nu ma lungesc prea tare..ma bucur ca ti-a placut

  14. Tatiana Draghiciu

    3 februarie

    Un articol miununat, absolut tot mi-a placut si m-am regasit, fiecare cuvant, fiecare rand – atat de adevarate … ar trebui distribuit la nesfarsit, poate astfel tot mai multi oameni ar intelege ce inseamna "handmade", "artizan" (si nu acei oameni care pun mana pe ata, doar pt ca e "la moda" sa spui ca "faci handmade") si tot ce sta in spatele unui produs care este comparat cu chinezariile ieftine sau cu produsul ieftin al unui artizan sezonier, care vrea doar sa vanda.

  15. Diana Slav

    3 februarie

    cam pe motivele insirate de tine am renuntat eu sa mai particip la targuri: am si slujba de 8 ore si timpul liber efectiv ramas e extrem de putin, astfel incat pregatirea pentru un targ ar trebui sa inceapa cu mult mult imp inainte, plus invoit ca sa pot participa la targ; si daca aduni investitia in materiale anterioara targului si cheltuiala efectiva de taxa a targului si alte cheltuieli pe parcurs, incepe sa devina nerentabil.

    asa ca prefer sa raman la stadiul de hobby, sa lucrez cu placere cat pot si cand pot.

    si da, reactia aceea ca am prea mult timp liber am avut-o si eu extrem de des; dar ma bucur ca mi-am educat prietenii in a aprecia produsele handmade si faptul ca apeleaza la mine pentru cadouri deosebite sau imi cer recomandari de alti artisti 🙂

    astept cu nerabdare articolul despre relatia artizan-artizan 🙂 banuiesc de pe acum de ce va "ustura" 😉

  16. Florentina

    3 februarie

    Un articol lung, dar foarte adevarat! Ma regasesc in totalitate in tot ceea ce ai scris. Ii voi da Share pe Facebook, cu siguranta multi ar trebui sa citeasca articolul si sa inteleaga ce inseamna de fapt tot procesul.
    Iti multumesc ca ai scris acest articol, astept cu interes partea a doua 🙂

  17. Doina Iabrasu

    3 februarie

    Frumos spus.Scurt si la obiect 🙂

  18. ramsmade

    3 februarie

    ma bucur ca va place…aveam de mult in plan acest articol..dar timpu la mine e mai rau ca nisipu din clepsidra..se duce instant
    sper sa va placa si partea a doua 🙂 dau din casa…luni va aparea partea a doua – care va fi un pic mai usturatoare..dar zic eu..tot reala

  19. Andreea

    3 februarie

    De mult timp nu am mai citit un articol asa 🙂 Bravo! Trebuie spuse si lucrurile astea! Sincer pana acum ceva timp mie imi era rusine sa spun ca eu doar cu asta ma ocup dar apoi am realizat ca sunt o norocoasa pentru ca pot sa imi castig existenta cu propriile maini si idei 🙂

  20. Ioana

    3 februarie

    Frumos articol Ramona! Ai pus punctul pe i cam acolo unde trebuie. Mi-ar place ca toți posibilii cumpărători de handmade să-l citească și să înceapă să facă diferențele atât între artizanii sezonierii și cei care lucrează cu drag, dar să știe să și aprecieze munca din spatele unui obiect lucrat de mână. Să știi că am fost pusă și eu în toate ipostazele prezentate de tine, dar cel mai rău m-am simțit când munca mi-a fost bagatelizată.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share