Mă numesc Cristina și am cunoscut Revista Atelierul prin Anca Ionescu. Proiectul mi-a plăcut din prima clipă, am urmărit cu drag evoluția lui și ma bucur că fac parte din el. Am avut norocul de a îmi petrece copilăria cu bunica mea, care m-a învățat să cos, să țes și să tricotez însă fără prea mare succes pentru că nu am un talent creativ.
A reușit în schimb să îmi transmită dragostea și respectul pentru lucrurile făcute manual, pentru că în afară de munca depusă pentru realizarea lor se pune suflet și asta vreau să arăt și eu prin articolele mele.
Fără comentarii