De foarte multe ori aleg să merg la teatru sau la film fără să am prea multe cunoștințe despre ceea ce urmează să văd, asta pentru că îmi place să fiu surprinsă de personaje și de întorsătura pe care o iau evenimentele. Tot în necunoștință de scenariu am fost și la Bullets over Lipscani. Recunosc, aflasem câte ceva despre piesa de la Godot din descrierea evenimentului de pe Facebook. Știam că este o adaptare făcută după nuvela lui Woody Allen. Mai știam și că Eugen Gyemant a primit premiul pentru cel mai bun regizor la Maratonul Teatrului Independent din 2012, iar Cătălin Babliuc premiul pentru cel mai bun actor în cadrul aceluiași festival. Dar atât. Așa că la Café-Teatrul Godot, mi-am ocupat locul în sală și i-am lăsat pe actori să mă surprindă.
Detectivul Keiser Lupowitz (Dan Rădulescu) este pus în fața celei mai mari misiuni din cariera lui – aceea de a-l găsi pe Dumnezeu. Provocarea a venit din parte unei studente misterioase (Smaranda Caragea), care trebuia neapărat să demonstreze existența Celui-de-Sus în scopuri pur academice – o notă mare la lucrarea de disertație. Acesta este contextul în care își fac apariția personajele piesei. Comicul de situație este accentuat și mai mult de dialogul dintre personaje și de replicile ironico-sarcastice. Iar în nebunia asta continuă a căutărilor, apare un cadavru care se potrivește perfect portretului Celui-de-Sus. În acest context, detectivul Keiser ajunge să se întrebe dacă nu cumva existențialiștii, în frunte cu Sartre, l-au omorât pe Dumnezeu.
Spectacolul regizat de Eugen Gyemant este o comedie pusă pe repede-nainte, cu replici încărcate de subînțeles, caracteristice, bineînțeles, stilului lui Woody Allen. Doar că, de data aceasta, tânărul regizor a reușit să îmbine elementele americane cu cele specifice societății româneși. Astfel, titlul piesei face trimitere la filmului lui Woody Allen, Bullets over Broadway, dar în același timp ne și pregătește pentru adaptarea acțiunii la viața din București.
Spre deliciul publicului, librăria Cărturești este transformată într-un loc de fațadă, care adăpostește un bordel în care prostituția intelectuală atinge cote maxime. Contra cost, orice bărbat are posibilitatea de a purta discuții intense cu studente focoase, dispuse să dezbată pe teme filosofice, doar ca să-și poată plăti studiile. „Nevastă-mea e grozavă, nu mă înțelege greșit. Dar nu acceptă să-l discute pe Patapievici cu mine! De câte ori mi se face poftă, o sun pe Flossie, matroana. Are un master în literatura comparată. Eu o sun, îmi dau un nume fals, și ea îmi trimite o intelectuală pe la mine”, află detectivul Keiser de la unul dintre clienții bordelului (Cătălin Babliuc).
Ce-i drept, dialogul dintre personaje a fost mai mult decât savuros. Într-un ritm alert, întreaga sală a fost bombardată de cuvinte. S-a tras cu nume mari ale filosofiei, precum Sartre sau Heidegger, chiar și cu nume din literatura universală, cum ar fi Dostoievski sau Proust. Dar dincolo de umorul dat de absurditatea situației, trebuie să spun că piesa a fost gândită mai degrabă pentru un public de elită, capabil să înțeleagă replicile nuanțate dintre personaje și să reacționeze ca atare. Ce să mai! Bullets over Lipscani este piesă care-ți cam pune mintea la contribuție.
Recenzie realizată de Mădălina Ion de la Micul meu Paris pentru Revista Atelierul.
Vă recomandăm cu drag această piesă.
Fără comentarii