Distribuie articolul:

Dragă Ileana, sunt mândră să te cunosc!

Am văzut în galeria ta foto, poze în care porți cu mândrie costumul popular românesc. Ai o colecție de bijuterii foarte frumoasă. Nu sunt mulți artiști autohtoni care adoptă stilul etnic românesc în creațiile lor, dar se pare că tu ai găsit o cale de îmbinare a tradiționalului cu stilul modern.

Spune-ne mai multe despre tine. Cine este Ileana?

O întrebare în aparență simplă care ascunde de fapt o capcană căreia i se poate cădea pradă foarte uşor. Sunt un om cât se poate de simplu care se caută pe sine în fiecare clipă. Acesta este motivul pentru care n-aş putea răspunde cu certitudine acestei întrebări. M-am născut şi am crescut la ţară în frumoasa comună Ieud din Maramureşul Istoric. A fost, este şi va ramane cel mai mare privilegiu pe care mi l-a oferit viaţa, şi care  constituie pentru mine izvorul nesecat din care mă inspir. Am plecat din casa părintească la vârsta de 14 ani din dorinţa arzătoare de a-mi cultiva talentul cu care am fost înzestrată şi care nu este nici pe departe meritul meu. Au fost ani grei de şcoală în care am facut eforturi mari să mă integrez în colectivitatea clasei de liceu apoi de facultate. Îmi aminesc că eram foarte mică pe când mâzgăleam caietele destinate caligrafiei cu floricele, tractoraşe şi alte nebunii ce-mi treceau prin minte. În clasa a cincea am fost descoperită de către profesoara mea de suflet, Ana Valea, care preda orele de desen şi culoare, care au constituit cea mai frumoasa desfătare toată școala generală. În clasa a noua de liceu am descoperit ceramica şi de-atunci i-am rămas fidelă. Am studiat-o mai departe la facultate şi masterat, iar după terminarea studiilor am hotărât să reduc scara lucrărilor ceramice la miniatură, respectiv bijuterie. Cam acestea ar fi în mare de spus despre mine.

Dragostea pentru tradițiile românești ți-a fost transmisă de familie?

Am iubit dintotdeauna lumea satului românesc cu tot ce a însemnat şi înseamnă ea. Tradiţii şi obiceiuri, sărbători, portul şi viața de acolo cu toată frumuseţea şi simplitatea ei. Am avut şi am parte de o familie care a respectat întotdeauna universul din care îşi trage sevele, prin urmare ceea ce sunt astăzi datorez familiei şi în mod special mamei mele. De la ea am învăţat încă de mică să torc, să cos, să ţes, să brodez, să fac pâine de casă şi să gătesc tradiţional. De fapt cred că şcoala m-a învăţat doar să respect mai mult ceea ce deja ştiam, de aceea astăzi consider că cel mai mare şi important dascăl din viaţa mea a fost mama.

Când ai realizat că ai talent artistic ?

Deşi desenez de când îmi amintesc, de mine am fost conștientă destul de târziu că ceea ce mi se întâmplă este un har aparte. Se spune că toți copiii sunt talentaţi şi cred că exact aşa este. Cu toate acestea cei mai mulţi dintre ei aleg alt drum decât cel al artei. Eu am avut puterea şi norocul să imi păstrez paşii pe acest drum şi cred că prin şcoala generală am ştiut deja că asta vreau.

De ce ai ales ceramica ?

Aşa cum am spus mai sus m-am întâlnit cu ceramica pentru prima dată în clasa a IX-a şi a fost dragoste la prima vedere. Deşi nu am înțeles atunci ce mi se întâmplă, era de fapt modul de exprimare cel mai apropiat de sufletul meu. Atingerea pământului care în mâinile mele poate prinde viaţă mă fascinează la fel de mult şi astăzi.

Ne poți spune în câteva cuvinte cum se lucrează o bijuterie din ceramică? Care sunt pașii?

Ceramica presupune dincolo de idee şi talent foarte multă tehnologie, care la rândul ei impune disciplină. Nu poți să faci ceramică dacă nu cunoști foarte bine materialele şi felul în care ele reacționează la prelucrare. Eu, în general, lucrez cu porţelan pe care-l folosesc la turnări în formă sau modelaj liber. Ambele variante presupun o etapă de prelucrare brută urmată de uscare, apoi finisare, o ardere biscuit la 800/850 de grade pentru întărirea ciobului prin reducerea surplusului de apă, glazurare şi ardere finală la 1200 de grade. Există piese care după această ardere mai suportă decor cu pigmenţi speciali şi încă o ardere de fixare la 750 de grade. Aceste etape formează strict partea de prelucrare a porţelanului. Aceasta fiind finalizată se trece la asamblarea bijuteriei.

Ce alte materiale mai folosești în afară de ceramică?

Firul de argint sau cupru, semipreţioase, fibre colorate din bumbac, diferite sfori şi aţe cerate. În funcţie de bijuteria sau colecția la care lucrez pot apela şi la alte materiale precum lemnul sau pielea.

Ce bijuterii îți place să creezi cel mai mult?

Sunt şi voi rămâne adepta bijuteriei unicat indiferent de materialul din care este lucrată. Mi se întâmplă să vând un colier şi ulterior să vină o comandă pentru acelaşi model. O accept cu condiţia să nu fie la fel. Mi se pare firesc să fac acest lucru din respect pentru mine şi pentru clientele mele.

Știu că ai avut un eveniment major pe 24 iunie. Povestește-ne mai multe despre el.

Cu ocazia Zilei Universale a Iei Românești mi-am dorit foarte mult să lansez o colecţie omagiu dedicată mamei mele, de la a cărei plecare spre mai multă lumină s-au împlinit pe 1 iunie, 3 ani. De fapt colecţia „Dor de Mama” este rezultatul tuturor căutărilor mele din aceşti ani dedicati bijuteriei. Am simţit dintotdeauna că drumul meu în acest sens trebuie să-şi traga seva din lumea satului şi din tradiţia românească de aceea este multă vreme de când caut să cern tot ce simt şi cunosc pentru a găsi soluţii şi a pune cap la cap toate ideile în aşa fel încât să pot “construi” o colecţie de sine stătătoare.

Astfel m-am documentat pentru fiecare zonă a ţării în parte. Am studiat motivele din ţesături şi cusături, cromatica şi compoziţia specifică zonei respective. Mi-am dorit să respect aceste aspecte esenţiale, dar în același timp să creez bijuterii care să mă reprezinte. Nu am vrut sa fac o colecţie de bijuterie tradițională, ci doar să mă inspir de-acolo şi să creez obiecte contemporane. În cele din urmă am realizat 11 coliere reprezentând fiecare zonă a ţării inclusiv cele care nu mai sunt în graniţe: Cernăuţi, Basarabia, Bucovina, Moldova (întragă), Dobrogea, Oltenia, Muntenia, Banat, Transilvania, Maramureş şi nu în ultimul rând Romania mea incredibil de frumoasă.

Colecția „Dor de Mama”

Ce planuri meșteșugărești ai pentru viitor?

La fel ca până acum, îmi doresc să am sănătate şi putere de muncă pentru a putea face toate câte-mi trec prin cap. Iubesc ceea ce fac, iar atelierul meu este locul în care mă simt acasă. Sper ca până la sfârşitul acestui an să mai pot lansa o colecţie despre care nu vreau să vorbesc deocamdată. Sunt genul de om care agrează mai întâi faptele şi pe urmă vorbele :).

Mi-a făcut plăcere să te cunosc Ileana. Ești o persoană minunată!

Dacă vrei să urmărești activitatea mea și în afara Revistei Atelierul, aici este site-ul meu.