Distribuie articolul:

Olga este un artist extraordinar din Bashkortostan, care de mai bine de doi ani creează jucării teddy de o frumusețe angelică. Înainte să înceapă să coase teddy, Olga s-a tot gândit cum să personalizeze aceste jucării ca să fie unice, și inspirându-se de la sora ei care brodează a început să facă broderii pe urechile iepurașilor. Așa s-a născut seria de iepurași înflorați în 2011, care de atunci sunt de fapt, locuitorii de bază ai ”lădiței”. Denumirea ”Îngerașii din lădiță” (orig. ”Ангелы из сунудчка”), a venit spontan, când Olga a făcut o serie de îngerași, pe care i-a fotografiat pe fundalul unei lădițe vechi.

Urmăriți povestea Olgăi din interviul ce urmează. : )

Salut Olga, povestește-ne puțin despre tine. Sunt curioasă să aflu cum și cu ce trăiește un artist.

Salut Gabriela, am să îți relatez puțin din biografia mea. Am 36 de ani. M-am născut și locuiesc și acum într-un loc pitoresc din Rusia – Bashkiria. Sunt mama unui băiețel de 4 ani. Am abilități artistice de când m-am născut. De aceea eu am avut și am o dragoste nebună pentru culori, periuțe și acuarelă. În copilărie, îmi amintesc nu deseneam pur și simplu, ci frecventam școala de arte și căutam propriul stil, cu toate acestea deseori fiind nemulțumită de rezultatele obținute. Iată de ce, după școală, în loc să dezvolt mai departe capacitățile mele, eu am aplicat pentru facultatea de drept. Am absolvit universitatea și am lucrat cu succes mai bine de 10 ani ca jurist.  Dar asta nu m-a împiedicat să creez. Acum câteodată chiar mă întreb ce a fost de fapt profesie și ce a fost hobby pentru mine toți acești ani.

”Kai”

Nașterea copilului meu le-a pus pe toate la locul lor. Fiind în concediu de maternitate,  am tot meditat asupra activității mele de până atunci care de fapt nu mă mulțumea prea mult, și am decis să renunț la jurisprudență și să mă dedic totalmente artei. Dacă până atunci eu dezvoltam potențialul creativ prin picturi, schițe și acuarelă, atunci aici eu am încercat să mă dezvolt în calitate de păpușar. Dar nici aici nu m-am regăsit, îmi doream să creez ceva absolut unic și personal, ușor de recunoscut și care să nu se asemene cu alte lucrări. Iar jucăriile teddy tot timpul m-au atras.  Am început cu pași foarte mici, munți de schițe și materiale deteriorate, iar mai târziu eu totuși am creat ”propria” jucărie. Aceasta a fost primul meu  iepuraș înflorat.

”Murashka”

Iepurele cu urechi brodate. Nu în zadar  iepure, deoarce urechile lungi ale acestuia sunt pentru mine ca o pânză curată. Dacă înainte pictam cu periuța pe pânză, apoi aici eu ”pictez” cu acul pe tapițeria de pluș. Din momentul în care s-a născut primul iepuraș, a trecut mai bine de doi ani.

”Arabella”

Cu fiecare lucrare nouă, aceștia devin tot mai detaliați și mai complicați. Deși nu mă consider acum un meșter începător de teddy, am totuși unde să cresc, am ce îmbunătăți. Poate aceasta este încă o primă treaptă pe scara pe care eu trebuie să urc. Iată de ce, în planurile de creație, am un scop să mă îmbunătățesc mai departe și să îmi dezvolt și prelucrez stilul mai departe. Pe lângă acestea, eu mă ocup de design vestimentar pentru jucăriile teddy. Eu am o plăcere enormă de la aceasta.

Rochița pentru ”Nicole”

Rochiță pentru ”Grădina de vară”

Hăinuțe pentru ”Cenușăreasa”

Ce înseamnă pentru tine lucrul de mână, ce valoare are acesta?

Eu ador lucrurile făcute de mâna meșterilor. Lucrul de mână, prin asta și se prețuiește, că ceea ce e făcut de fabrică și de mână se deosebește foarte mult. Mai întâi de toate este vorba de percepția emoțională. Realizarea faptului, că lucrul este creat de mâinile unui om, care s-a comportat cu grijă, dragoste și răbdare, te atrage foarte mult. Păi, și a doua parte nu mai puțin importantă, este calitatea lucrului de mână.  Când lucrul este un singur exemplar, atunci acesta se realizează ca ultimul de felul său calitativ și de nădejde. Aceasta este concepția mea despre lucrul de mână și acele lucruri pe care eu le cumpăr, corespund descrierii pe care am făcut-o anterior.

”Esenia”

Care este crezul tău artistic? Ce mesaj vrei să transmiți prin lucrările tale?

Eu, sinceră să fiu, nu m-am gândit niciodată la crezul meu artistic, la sensul creațiilor mele. La etapa actuală din viața mea, îmi place ceea ce fac. Când mă gândesc la aceasta, înțeleg de ce anume jucăriile. În fiecare om matur stă un copil mic. Creând jucării, eu simt emoții de copil, momente în care viața, joacă cu totul cu alte culori. Aceste emoții îmi doresc să le transmit celor care vor deveni posesorii jucăriilor mele. Să se simtă măcar o clipă fără griji, să-și amintească de dorințele și jucăriile din copilărie. Apropo, din aceleași motive, jucăriile teddy sunt atât de populare în rândul maturilor.
Timpul în care se naște propriul copil, este momentul în care te maturizezi maxim, când simțul responsabilității față de familie nu te lasă să te relaxezi prea mult, înțelegi că deja niciodată nu te vei mai întoarce în timpul, când totul era ușor pe plan emoțional. Mie asta îmi place, mie asta îmi face plăcere.

”Alisa”

Cu ce materiale îți place să lucrezi cel mai mult?

Eu cos în exclusivitate doar tapițeria din pluș. Vechiul, bunul și frumosul pluș. Din pluș au fost urșii și iepurașii bunicilor noștri în copilărie și pentru mine acest material este absolut deosebit. Eu am încercat să folosesc alte materiale mai moderne, dar m-am întors iarăși la pluș. În căutarea plușului eu devin un adevărat vânător, și ce bucurie am când găsesc un exemplar de epocă.

”Marsella”

Cum îți vin ideile, chipul jucăriilor? 

Totul depinde de muză. Dacă o am, atunci nașterea unui nou animăluț nu se lasă așteptată. Dacă nu, atunci sunt nevoită să-mi concentrez atenția pe altceva. Dar și asupra muzei tot trebuie de lucrat, ea poate să fugă pe neașteptate și să nu vină foarte mult timp. Sursele mele de inspirație vin din împrejurimile în care trăiesc, familia mea și copiii (eu mai am încă patru nepoței mici). Eu trăiesc în afara orașului, departe de megapolisuri, lângă pădure, râu și lac. Acolo, unde în ogradă vin vulpile sălbatice iar noaptea poposesc bufnițele. Mie îmi place foarte mult să mă plimb prin pădure, iubesc florile și iubesc animalele. Ceea ce naște natura este minunat. Chiar și atunci când admir curcubeul în picăturile de pe petalele trandafirilor, îmi apar imagini, pe care le transcriu pe hârtie sub forma unor scheme, iar mai apoi le încorporez din pluș, stofă și rumeguș.

”Josefina”

Cât timp îți ia să faci un personaj?

Este imposibil să răspund concret la întrebare. Uneori câteva detalii sunt de ajuns ca să portretizez caracterul unei jucării, alteori jucăria ”face capricii”, și sunt nevoită să-mi bat capul.

”Pole”

Ai zis că plușul este materialul tău preferat, și că în căutarea plușului devii un adevărat vânător. Explică-ne și nouă de unde vine dragostea asta a ta pentru jucăriile din acest material și de ce?

Atunci când ții în mână o jucărie din pluș, uiți că acesta este un obiect neînsuflețit. Ai impresia că acest animăluț mic, s-a cuibărit la tine în palme, stă și licărește din ochi. Dar ce simțuri tactile de la atingerea acestora am, ce satisfacție să văd micile hăinuțe, ca la oamenii mari cu năsturei și fustițe, rochițe și paltonașe.  

”Greta”, prințesa capricioasă.

Cum ai descrie tu propriul stil?

Pe mine mă atrage cel mai mult stilul vintage. A coase jucării, care amintește jucăriile străbuneilor noștri este un lucru foarte captivant. Iată de ce, eu artificial învechesc jucăria, adaug uzuri, și practic întotdeauna folosesc materiale naturale, fără nici un fel de sintetică. Deseori urmăresc imaginile și schițele garderobelor vechi, și ceva elaborez de acolo pentru garderoba jucăriilor mele.

”Veravica”

Ce părere ai despre felul cum artiștii, meșterii își vând lucrările?

Lucrul artistic este tot muncă, iar munca trebuie remunerată. Deși întrebarea probabil nu este atât în bani, cât în atitudinea față de acest lucru. Doar lucrările care nu sunt întrebate, taie pofta de lucru și imaginația meșterului, deoarece meșterul percepe aceasta ca pe o netrebuință și nepăsare față de ceea ce face, mulți lasă mâinile în jos, și renunță să tindă la mai mult și la ceva nou. Așa au fost îngropate talentele unor oameni de-a dreptul talentați. Plus la toate, remunerarea ajută meșterul să exploreze noi orizonturi și oferă posibilitatea să facă în continuare ceea ce îi place cu adevărat.

”Kolenka”

Creațiile tale au admiratori și peste hotarele Rusiei?

Magazinul meu se află pe piața meșterilor (Ярмаркa мастеров), cumpărătorii căruia sunt și cei care se află în afara Rusiei. Plus la toate, nu o singură dată am primit oferte să realizez jucăriile mele în afara Rusiei. Dar lucrul meu nu cere grabă. De aceea eu nu tot timpul reușesc să realizez jucării pentru magazinele occidentale, dar asta pe viitor. Important să fie dorință și posibilitate.

”Mica sonată”

Ce tehnici de handmade te mai atrag sau interesează? Ce altceva ai vrea să faci pe viitor?

Deocamdată eu lucrez cu o singură tehnică de handmade, despre altele probabil e prea devreme să vorbesc, dat fiind că la momentul de față sunt pasionată de jucăriile în stil teddy. Ce va fi mai departe este greu de spus. Am un caracter de așa natură, că trăiesc mai mult cu prezentul, mi-e frică să fac planuri de viitor, pas cu pas merg încetișor mai departe.

”Pania”

Ți-ai dori să scrii o carte sau să faci un film?! Despre ce ar fi această carte sau film? Ce denumire ai alege? Ar fi despre cum se fac jucăriile tale sau o poveste despre ”Ingerașii din lădiță”?

”Îngerașii din lădiță” sunt o etapă destul de nouă în viața mea. Atelierul meu are un pic mai mult de trei ani, și meșteresc în acest atelier singură. Iar dacă ar fi să scriu o carte, atunci cred că aceasta ar fi o autobiografie, am o viață plină cu de toate, de două ori am început totul de la zero, am schimbat modul de trai, dar nu am regretat niciodată, consider că tot ce a fost odată doar a adăugat multe valori de viață în pușculița mea cu experiențe.

”Mirabella”

Ce faci ca să fii tot timpul organizată, ca spațiul și timpul tău să lucreze în ritm cu tine?

Probabil aici trebuie să recunosc că sunt un pic neorganizată. Înainte îmi plăcea să dorm și de foarte multe ori iroseam vremea pe nefăcând nimic. După nașterea copilului meu, timp liber practic nu mai aveam și mai ales când și creația m-a captivat, am fost nevoită să-mi planific ziua. Și aceasta a fost foarte dificil pentru mine. Îmi este foarte greu să mă trezesc, deoarece eu mă culc târziu. De aceea diminețile eu mi le dedic exercițiilor fizice, vara alerg, iar pe vreme friguroasă frecventez sala de sport. În așa fel îmi este mai ușor să-mi organizez gândurile și să-mi iau porția de energie. Îmi ajută foarte mult agendele, unde îmi înscriu toate planurile pentru fiecare zi și încerc să țin cont de ele. Deși, am să subliniez că creația este un lucru, care necesită o dispoziție sufletească ca să meargă bine și eu câteodată îmi permit zile de odihnă neplanificate, ca să mă odihnesc moral, ca să alcătuiesc noi caractere pentru jucăriile mele.

”Fiona”

Eu cred că am să mă întorc la o întrebare anterioară despre achiziționarea de lucruri handmade. Spune-mi te rog, părerea ta, de ce ar trebui oamenii să cumpere lucruri handmade, astăzi când piața este invadată cu lucruri asemănătoare celor făcute de mână, și de multe ori sunt câștigător mai ieftine decât cele făcute de un meșter. Cum ai convinge un sceptic, să aprecieze sau să privească altfel un lucru de mână, și mai ales să-l cumpere?  

Omul este atât de complicat, încât tot timpul va fi atras de ceea ce este făcut în exemplar unic, prin muncă migăloasă și calitativă, care poate să aducă nu doar aprecierea ” acest lucru este făcut bine”, dar și emoții de admirație și plăcere, de căldură sufletească, a cărui deținător și-ar dori să fie.  Toate acestea sunt despre lucrurile făcute manual. Oamenii indiferenți se întâlnesc destul de rar. Astăzi într-adevăr este foarte simplu să achiziționezi un lucru, uneori nu e neapărat nevoie să ai bani mulți, ca să-ți cumperi ceva ce-ți place. Dar de la asta încetezi să mai visezi, să primești plăcere de la ce ai cumpărat, asta este în ordinea lucrurilor. Pentru lucrurile făcute de mână, este însă o altă atitudine.

”Fifi”

Nu totdeauna poți avea acest lucru, pur și simplu. Uneori trebuie să ai foarte multă răbdare să primești ceea ce îți dorești. De aici și atitudinea diferită, specială față de lucrurile meșterite. Odată am pierdut un cercel, pe care îl cumpărasem de la un meșter și îmi era foarte drag, și am retrăit foarte mult, deși prețul acestuia nu era substanțial. Eu nu pot să-mi imaginez timpurile, în care nu vor mai exista lucruri meșterite de mână. Lucrul de mână tot timpul a fost prețuit și cred eu va fi apreciat în continuare, este în felul de a fi al omului.

”Gherda”

Ce mesaj poți să transmiți meșterilor care sunt la început de drum artistic?

Creația înseamnă ore lungi de încercări și greșeli, bucurii și dezamăgiri. Nu tot timpul, ceea ce veți crea, va fi primit imediat de public ca atare . În fiecare muncă trebuie să depui efort. Ori creația este un lucru foarte mare, care este imposibil fără dorință. Dorința voastră de a crea și progresa. Este important să faceți ce vă place, și să faceți aceasta cu dăruire de sine și suflet curat, adăugând fanteziile și viziunile proprii. Atunci, chiar să treacă timpul, că acest lucru neapărat își va găsi admiratorul potrivit și va fi apreciat pe măsură. Progresați,  experimentați, și cel mai important munciți asupra lucrului dorit. Doar nu există nimic mai înălțător pentru un meșter, decât aprecierea și cuvintele de mulțumire de la cei care nu își pot abține emoțiile de bucurie la vederea lucrărilor făcute, sau satisfacția de la propriile creații.

”Arteom”

Îți mulțumesc enorm pentru aceste destăinuiri Olga, a fost extrem de interesant și frumos să te cunosc. Îți doresc multă inspirație și de acum încolo, și fie ca toate cîte ți le dorești să devină realitate. 

Eu îți mulțumesc pentru tot.

Interviu realizat și tradus din limba rusă de Gaby Galamaga