Distribuie articolul:

Bine v-am găsit domnițe și domni! Vin la voi cu un mic tutorial de mobilier – o mini banchetă care poate fi folosită în oricare spațiu din casă.

Să începem cu începutul. Ingrediente:

1. O bază de lemn (dimensiunile sunt la alegere). Eu am folosit două rafturi de la un dulap de pantofi care și-a făcut treaba cu mult drag, dar suficient de mult timp. Înca îi mulțumesc pentru prezență și-l refolosesc până la șuruburi. Că așa-i în casă de artist…
2. Picioare. Cele folosite de mine erau rămase de la un scaun de la un magazin de mobilă al cărui șezut l-am folosit la un alt proiect. (Vezi în dreapta banchetei în poza de mai sus)
3. Burete. Acesta trebuie să fie suficient de gros și să ofere suficientă rezistentă pentru a oferi confort. În caz de utilizare deasă recomand achiziționarea acestuia de la un magazin de specialitate.
4. Material textil. De preferat un material special pentru tapițerie. Acestea sunt mai groase și nu se deșiră ușor. Dacă totuși nu găsiți material de tapițerie alegeți un material cât mai gros posibil și de preferat ceva mai rigid.
5. Bormașină și șuruburi autofiletante.
6. Pistol cu capse și capse. Pentru siguranță se recomandă a se păstra gol, fără capse.
7. Lipici.
8. Foarfecă de textil. Foarfecile sunt pe cât de dure pe atât de fragile. Este de preferat să nu le folosiți la materiale diferite. Foarfecile folosite la hârtie își pierd din ascuțime și nu mai tăie textilul atât de bine. De accea e bine să aveți foarfeci separate pentru textil, hârtie și pentru diverse.
9. Creion, marker, linie, ruletă și alte mărunțișuri.

Pasul 1 

În cazul meu a fost lipirea celor două rafturi pentru a obține o bază  suficient de solidă. Am așezat rafturile cu curburile la exterior având astfel în centru plăcile lipite și în margini în evantai pentru a nu avea probleme mai târziu prin exagerarea unei curburi existențe. Am pus un strat generos, dar nu excesiv de lipici, am aliniat plăcile și le-am „decorat” cu cărți și greutăți  suficient timp pentru ca plăcile să nu se miște individual la folosirea bormașinei.

Dacă aveți o bucată suficient de solidă de lemn pentru acest proiect acest pas și parte din cel următor nu sunt relevante.

Pasul 2 

A însemnat deciderea poziției picioarelor și a locației lor, a zonei pentru capsele ce vor ține materialul textil și a șuruburilor de solidizare a celor două rafturi (lipiciul de la pasul 1 nefiind suficient).

Am măsurat întâi o margine de 2 centimetrii pentru prinderea textilului. În suprafața rămasă am purces apoi a marca locația picioarelor și punctele de prindere. Datorită grosimii lemnului nu le-am vrut paralele cu laturile ci dinamice la un unghi de aproximativ de 45 de grade. Am marcat locația fiecăruia separat folosind fiecare picior în parte în caz ca nu au ieșit perfect simetrice din fabrică.

Am marcat apoi 9 puncte (câte 3 la fiecare margine și 3 în centru) pentru cele 9 șuruburi autofiletante de unire a plăcilor. Pe acestea le-am desenat din nou pe partea cealaltă a plăcii, partea de sus a banchetei.

Plăcile fiind din mdf, un material care nu e foarte prietenos cu forțarea prin înșurubare, am folosit bormașina pentru a crea întâi găurile și ulterior am adăugat șuruburile autofiletante.

După ce am pus cele 9 șuruburi în placă prin partea de sus, am hotărât să nu înșurubez încă picioarele realizând că datorită formei lor îmi va fi mai ușor să le adaug după capsarea materialul textil.

Important: Este de preferat să aveți o suprafață sacrificabilă sub placă în cazul în care se întâmplă o nefăcută și la găurire se ajunge până pe cealaltă parte. Pentru liniștea mea sufletească am așezat două bucăți de lemn de aproximativ 4 centimetrii grosime sub placă pentru a o ridica de pe parchet.

Pasul 3  

Am cumpărat buretele la un magazin de specialitate unde s-a folosit un cuțit electric special. Acasă am descoperit însă că măsurasem totuși greșit și că bucata de burete era cu aproximativ 2 cm mai mare pe două laturi. Ideal ar fi fost într-adevăr un cuțit electric, însă în lipsa lui o opțiune utilă este un cuțit serat de bucătărie. Ce am învățat din experiența asta este că e bine să se pună presiune minimă pe cuțit în timpul tăierii și să se tragă de bucata care se tăie în direcția în care se taie îndoind buretele odată ce bucata tăiată devine suficient de lungă. Cu cât e presiunea mai mare cu atât direcția de tăiere e mai greu de controlat și marginea va fi în valuri.

Pasul 4  

Buretele se lipește de placa de lemn cu un lipici neacid pentru a nu îl arde (Eu am folosit Aleene’s Tacky Glue). Lipirea nu se face pentru rezistența structurală ci pentru a nu se mișca în timpul procesului de prindere a materialului textil de placă.

Pasul 5  

Pentru a prinde materialul textil, se așează întâi materialul cu fața în jos, apoi placa de lemn cu buretele în jos. Capsarea se face întotdeauna din două în două puncte opuse pentru a obține tensiunea corectă și aspectul finisat. Se începe din mijlocul unei laturi lungi. Punctul corespondent este mijlocul celeilalte laturi lungi. Se capsează apoi pe rând cele două mijloace ale laturilor scurte. Se continuă apoi din mijloace către colțuri capsand punctele opuse în ordine. Colțurile se lasă la final. Se capsează întâi colțul materialului. Apoi se îndoaie excesul de pe o latură și se capsează. La final excesul de pe cealaltă latură se folosește pentru a acoperi capsa precedentă.

Este foarte important să se păstreze tensiunea corectă între punctele opuse și să se capseze în ordinea corectă pentru că altfel se risca un aspect inegal, chiar în valuri al suprafeței șezutului.

În cazul de față, din cauza dublării materialului la margini prin îndoire și a grosimii acestuia, procesul clasic de acoperire al colțurilor a fost practic imposibil. Drept urmare am testat mai multe variante de îndoire și pliere a materialului înainte de a tăia excesul și a îl capsa. Variantă aleasă este explicată în pozele de mai sus. De asemenea, datorită grosimii la colțuri am folosit și opțiunea de cuie a capsatorului pentru a fixa materialul. La acestea am adăugat ulterior capse în zonele mai subțiri pentru a obține o fixare cât mai bună.

Pasul 6  

Se înșurubează picioarele.

Şi se fac primele teste de rezistență.

Pasul 7  

Se așază în locul dorit, se testează, se dansează în jurul ei, se râde și se fac fotografii. După țopăirea de bucurie aferentă se face curățenie la locul de muncă, se pun toate ustensilele la locul lor și se dă cu aspiratorul. Credeți-mă, dacă v-a spus cineva că acest proiect nu creează haos și dezastru în spațiul de lucru, v-a mințit frumos.

Ce am învățat din experienta aceasta:

Data viitoare am să cumpăr și un strat de căptușeală/vată pentru a permite materialului de tapițerie să se așeze mai bine. Am să trag mai tare de material pentru o tensiune și mai zdravănă și nu am să mai dublez materialul în zona de capsare. La nevoie am să cumpăr soluție împotriva deșirării. De asemenea, cred că am să așez picioarele mai spre centrul plăcii.

Vă mulțumesc de atenție și vă urez cu drag spor la treabă!