Distribuie articolul:

 Săptămâna Design-ului Olandez este un eveniment de o asemenea amploare încât nu poate fi cuprins într-un articol. Pentru mine DDW nu este doar un eveniment, este o stare de spirit, este o forță  căreia dacă îi dai voie te poartă printr-o lume a copilăriei. O lume plină de surprize și entuziasm.

Eindhoven este orașul unde s-a născut Philips, este orașul Universității Tehnice TU/e și găzduiește Campusul High Tech. Este un oraș mic, dar cu un impact major care găzduiește Săptămâna Design-ului Olandez încă din primul an, în 1998. Este un oraș liniștit, evident ca orice oraș Olandez, plin până la refuz de biciclete. Anul aceasta peste 70 de locații au găzduit pentru mai mult de o săptămână expoziții, conferințe, prezentări, ateliere și multe alte evenimente. Totul s-a petrecut în trei zone principale: Zona Centrală în centrul orașului, Zona Strijp (fosta zonă industrială a orașului) și Zona de Est. Toate locațiile au fost deschise perioade îndelungate pe parcursul întregului eveniment și în tot acest timp au fost constant pline de vizitatori.

Olanda e o țară mică în care oamenii călătoresc des și mult mai departe decât în multe alte țări. Trenurile sunt precum autobuzele și duc oamenii zilnic la servici și înapoi distanțe lungi chiar și de câteva orașe. Din acest motiv gările centrale au devenit puncte de referință. Toate locațiile evenimentului au fost aproape de gara centrală a orașului. Cea mai departe zonă fiind la aproximativ 15-20 minute de mers pe bicicletă la pas relaxat. Și da, eu nu-s cea mai rapidă după standardele locale.

Organizatorii au deja multă experiență și au pus la dispoziția vizitatorilor multe facilități și opțiuni pentru a face această experiență cât mai frumoasă și ușoară. Evident, biciclete pentru doritori au fost disponibile, și nu numai. Între cele trei zone au circulat constant mașini marcate special care au oferit transport gratuit oricărui vizitator.

There is so much to say about Dutch Design Week. Much more than this article can contain. If you ask me, Dutch Design Week is not a simple event, it is a feeling, a ball of energy that takes over and if you let it guide you it simply unfolds surprise after surprise. In layman’s terms, it’s like Christmas with way more presents. Despite having attended it before I find it a completely different experience each time. It is a natural event that does not shy away from and rather encapsulates the rough industrial backgrounds of the city of Eindhoven.

Eindhoven, the city of Philips, TU/e (Technical University of Eindhoven) and the High Tech Campus is a small city with a high impact that has been housing this event since it has first started in 1998. It is a cozy place filled with a large number of bicycles, as any other Dutch city. This year for more than a week over 70 locations housed exhibitions, talks, interactive activities, conferences, workshops and much more. The three main areas were the Central Area (the city center), the Strijp Area (the former industrial area of the city) and the East area. All were open throughout of the event for the better part of the day and all packed with people the entire time.

The Netherlands is a rather small country where people commute further and more often than in most countries. Trains are commonly used here to go to work or simply visit friends, thus the Central Stations are by definition the starting points. All of the locations were really close thus, the furthest being accessible by bike at a rather relaxed speed (I admit, I am a slow biker according to Dutch standards), in about 15 to 20 minutes.

The organizers are by now in touch with the needs of the visitors and plenty of facilities are in place to make the experience as special as possible. Obviously bikes were available for visitors if desired and not only. Designated cars were constantly driving between the three areas providing free and easy transport for visitors. These were easily identifiable through the design elements used to decorate them.

Pentru prima dată evenimentul poate intimida prin oferta largă de evenimente. Tocmai de aceea organizatorii au pus la dispoziție rute predefinite prezentate în detaliu și cu informații din belșug. Acestea au fost, și încă sunt, disponibile pe site-ul DDW. Datorită amploarii deosebite a evenimentului mai jos am să vă spun câte ceva doar despre trei locații din  Zona Strijp.

Klokgebouw (Clădirea cu Ceas) este deja un punct de referință al orașului fiind una din primele clădiri de producție Philips. În prezent este des folosită pentru evenimente culturale și sociale. Are un website plin de informații și este puternic ancorată în viața orașului. Expoziția din cadrul acesteia a avut mai mult ca probabil cea mai mare concentrație de design a evenimentului. Cele patru hale puse la dispoziția designer-ilor au permis acestora să își prezinte creațiile și viziunile creative interacționând cu vizitatorii. Absolut orice putea fi găsit ca fiind folosit ca material de bază: ciocolată în formă de rocă, bacteria ca materie primă pentru crearea de design vizual, telefoane cu tehnologii inovative, inovație tehnologică, inovație în domeniul modei, design de bijuterii, arhitectură, tehnologia textilelor și revitalizarea tradiției, mobilier, printare 3D și multe, multe altele. Important de menționat sunt și subiectele cu impact major în societate abordate prin film și conferințe.

For a first timer the DDW organizers have created beautiful routes with plenty of details and information. These were accessible (still are) on the DDW website. This article however will focus on the Strijp Area and three of events unfolded here.

The Klokgebouw (The Clock Building) is a landmark in the area as it is the old Philips building. It now houses cultural and social events. It has its own website and it is beautifully anchored in the life of the city. The exhibition has, probably, the highest concentration of design of the event. Four halls housed designers and their work there to interact, present and introduce you to their vision. Anything was used as a prime material for design. Chocolate in shape of rocks, bacteria to create visual design, innovative phones, technology innovation, fashion innovation and design, jewelry design, architecture, textile technology and tradition revival, furniture, 3D printing  are just a few of the physical items available here. Next to that impacting issues were presented through film and talks.

Pe locul doi, din punctul meu de vedere, s-a clasat în materie de concentrație de design clădirea Veemgebouw, unde proiectele de la Premiile Designului Olandez au fost expuse. Etajul de dedesuptul acesteia a fost folosit pentru a găzdui galeria „Playing Life-Design with Living Matters” (Joaca cu viața-Design cu materie vie). Trebuie să recunosc că expoziția Premiilor Designului Olandez a fost preferata mea și în mod special Instalația Shylight realizată de Studio Drift (vezi poză și video la finalul articolului). Cea de a doua expoziție a avut un stil complet diferit, prezentând viața dintr-un punct de vedere diferit. Designul prezentat a fost orientat în principal pe abilitățile tehnologice și nu pe estetica designului. Trebuie să menționez – cuvintele „printare de bacterie” au lăsat o impresie puternică asupra mea. Oau!

In a close second place I would say this year was the Veemgebouw where the Dutch Design Awards were presented together with the „Playing Life – Design with Living Matters” exhibition. I do have to say that the Dutch Design Awards exhibition was my personal favorite and in particular the Shylight installation by Studio Drift (see picture bellow and also available in the video at the end of the article). The second exhibition of the building had a completely different vibe presenting life from a completely point of view. It’s design was more in it’s technological ability than in its appearance. I would have to say that the words that impacted me the most were „bacterial printing”. Oau!

Conceptul evenimentul organizat de studenții Sint Lucas în Piața Ketelhuisplein a fost chiar incitant. Trebuie să recunosc că dintr-un noroc pur am dat peste lansarea acestuia, dar ideea că înăuntrul clădirii extrem de dubioase erau studenți gata să preia orice provocare și să găsească atunci și acolo o soluție pentru tine, mi s-a părut cu adevărat aparte. Design-ul structurii metalice acoperite cu pânză albă a fost realizat de asemenea de către studenți.

The Sint Lucas event in the Ketelhuisplein was for me a weird yet highly attractive idea. I have to admit I stumbled upon its opening, but the idea that inside there were young students ready to take on any challenge that you might toss at them and work to come up with creative ideas was for me truly delightful. The building was designed by the students themselves and it consisted in a metal structure covered with white tent fabric. Pretty easy to spot!

Unul dintre lucrurile care îmi plac tare la Olandezi este că își iau copiii peste tot. Nu are atât de mare importanță tipul evenimentului, dacă-i social sau cultural, copiii vor fi acolo alături de părinți. Mai mereu activități speciale pentru copii vor fi organizate și zone special desemnate vor fi puse la dispoziție. Activitațiile nu sunt desemnate doar pentru copii, ci de multe ori acestea sunt momente deosebite pentru familia întreagă. Și amuzant este că nu de puține ori părinții redevin copii și de bucură mai tare decât cei mici.

One of the things I love about the Dutch is that the kids are taken everywhere. It makes no difference what type of event it is, either cultural or social, kids will be there with their parents. Special activities and areas will always be provided either for them by themselves or together with their parents. Though sometimes it seems the activities are enjoyed just as much by the parents as their children. But then we don’t have to be grown ups all the time now, do we?

Ca în fiecare an, un eveniment deosebit cu mult mai mult de văzut dăcât mi-a putut permite timpul. Mulțumim din suflet și ne vedem cu drag la anu’!

As expected, a great event with much more to see than time allowed me. Thank you and can’t wait for next year!

Pictures & video: Corina Popa