”Mi-am petrecut vacanțele de vară, din copilărie, la bunicii mei din Oltenia, pe malul Jiului. De atunci m-am îndrăgostit de lucrurile cusute și țesute cu migală de către femeile din satul bunicilor mei. Tot din copilărie, pictura este una dintre îndeletnicirile mele de zi cu zi..”
Așa începe povestea a mii și mii de puncte colorate prin care Carmen Brâncoveanu, Carmina după cum își spune, încearcă să reconstituie universul tradițiilor noastre românești din toate părțile țării. Mii și mii de puncte colorate așezate cu grijă pe farfurii de ceramică închipuie frânturi din scoarțe tradiționale oltenești, tapiserii din Brașov, straițe cusute cu mărgele purtate de țigănci, fețe de masă pentru zestrea fetelor, basmale din Maramureș, vitralii din case boierești, cuverturi de pat din Teleorman, zgărduțe, cufere săsești, măști cu zmei și motive de geometrie sacră din Oltenia, Dobrogea, Maramureş.
Carmina pictează din copilărie de la vârsta de 4-5 ani și a trăit de mică în universul plin de tradiții al satului românesc așa cum era el înainte, când reperele traiului de zi cu zi erau date de ciclul naturii și de evenimentele principale ale familiei și ale comunității, care era satul. În vacanțele petrecute pe malul Jiului, bunica era centrul tuturor activităților, era ”starostele cusăturilor din zonă”, pentru că avea multe nurori, 10 la număr (!), și tradiția era ca, atunci când o fată se mărita, toată familia să participe la zestrea fetei – toate femeile se strângeau seara și coseau, brodau, modele numai de ele știute! Era concurența lucrului frumos, pentru că unele fete veneau și din alte zone ale țării cu modele aduse ”de acasă” și le țineau secrete atunci când brodau. Numai bunica lui Carmen reușea să le strângă pe toate, le ținea copiate pe foi rupte din caietele de matematică – atât de mare era pasiunea și dragostea pentru tradiție a acestei femei mică de statură, dar cu calități de adevărat manger. La nunți, la hore, veșmintele împodobite în serile de după munca de zi cu zi erau mândria satului, se întâmpla, așa cum spune Peter cu umor ”vernisajul centrelor de creație de pe marginea șanțului”!
Nu pot decât să-mi închipui atmosfera magică, puterea atât de fecundă de creație a acestor femei care, unele dintre ele, transpuneau chiar atunci un model pe pânză din tiparele vizuale ale vieții lor de zi cu zi: un fuior, stelele de pe cer, soarele, apa, oamenii la horă..
Pornind inițial de la dorința de a salva într-un fel lucrurile moștenite de la bunica, ce se deteriorau odată cu trecerea timpului, Carmen Brâncoveanu a avut ideea, acum mai bine de 20 ani, de a transpune modelele acestora prin pictură, pe ceramică sau pe lemn. Astfel, hobby-ul Carminei, de profesie inginer, a devenit ocupația sa de zi cu zi, renunțând la inginerie și dedicându-și 10 ore pe zi pasiunii sale, și tot astfel s-a născut o echipă de oameni frumoși, pentru că soțul său, Peter Brâncoveanu, a susținut-o încă de la bun început și i-a completat munca din punct de vedere tehnic, dar și de promovare și comercializare.
”El este, practic, PR-ul meu, cum îi place să spună.” Și, într-adevăr, Peter Brâncoveanu are pe acel ”vino-ncoa” la târgurile la care participă cu creațiile Carminei, având un dar plăcut al vorbirii și știind să explice atât de bine povestea lor și procesul de lucru prin care se realizează aceste minuni de colecție.
Așa am aflat din tainele unui proces de creație care s-a îmbunătățit de-a lungul timpului, stând de vorbă cu amândoi în tihna unei minuni de atelier, o încăpere de doar 8 mp proaspăt renovată și amenajată la intrarea locuinței lor din zona parcului IOR. La ”blocurile spaniole”, cum le spun eu, pentru că îmi place arhitectura lor. Uitându-mă la această doamnă cum stătea pe scaunul său de lucru mi-am dat seama că un artist adevărat este un izvor, un izvor de frumusețe. Artistul nu poate să țină frumusețea în sufletul său, trebuie să-i dea drumul să curgă. Și tot ce se petrece în viața lui se petrece între aceste coordonate de exprimare, de creație. În momentul în care vezi toate farfuriile brodate expuse pe pereți, puzderia de culori și pensule aranjate la locurile lor, ți se umple sufletul de bucurie, dar realizezi, în același timp că procesul de creație presupune nu numai pasiune, iubire și talent, dar și muncă, atenție, știință.
Carmina își procură farfuriile din ceramică glazurată de la fabrici sau depozite din țară (Sighișoara, Alba Iulia, București) și acum le preferă pe cele cu forme mai deosebite, dar iubește și lemnul care, în mare parte este prelucrat de Peter. Începe prin a-și pregăti grila pentru puncte pe suprafața farfuriei, o activitate migăloasă, trasând liniile de mână și gândind în prealabil modul în care crâmpeiul de țesătură sau modelul tradițional va fi încadrat pe suprafața respectivă, felul cum se repetă modelul. Numai văzând și realizând aceste lucruri la fața locului îți poți da seama ce făurește acest om. Și încă ceva: multe modele le ține minte, nu stă cu modelul în față! Mai mult, văzând toate fotografiile cu creațiile sale expuse pe blog, se disting tehnici diferite de transpunere a unei varietăți foarte bogate de modele și țesături prin pictura pe ceramică, modele ce nu pot fi toate transpuse, metamorfozate pe ceramică prin tehnica punctelor, ci și prin alte tehnici de pictură pe care Carmina le-a imaginat, le-a creat și le-a perfectat de-a lungul timpului. Chiar și la perfectarea tehnicii punctelor a ajuns în decursul a 15 ani. Secretul? Ca orice artizan, are secretele sale. Iar secretul punctelor așa cum rămân ele reliefate pe farfurie, dând acel efect minunat de țesătură, este un ingredient special adăugat în vopselele acrilice și ceramice pe care și le prepară singură.
Odată pictate, uscarea se realizează la rece, tot pentru păstrarea cu fidelitate a motivelor, apoi se tratează cu un lac protector rezistent la apă și la razele UV. Tot procesul poate să dureze de la 1 până la 6 zile, iar pe o farfurie pot fi între 7.000 și 22.000 puncte!
De ce am spus încă de la bun început că, prin creațiile sale, Carmina reconstituie universul tradițiilor noastre românești? Tocmai pentru că prin munca sa încearcă să salveze cât mai multe modele tradiționale pe care le întâlnește fie colindând țara, fie primind aceste crâmpeie de la oameni care o cunosc și apreciază ceea ce face. Ea se documentează continuu, strânge modele (are peste 5.000), iar de cele mai multe ori trebuie să reconstituie un model complet dintr-un fragment pe care îl are.
Visul Carminei este ca toate aceste modele vechi pe care le salvează să se întoarcă, peste ani, pe noi țesături românești. Până atunci, creațiile sale sunt admirate și colecționate de oameni care se îndrăgostesc de stilul său, oameni care îi trimit o ie sau o altă țesătură tradiţională ce le-a plăcut sau pe care au moștenit-o din familie și o roagă să transpună modelul pe ceramică. O poveste impresionantă, ce ne-a lăsat fără cuvinte, este a unei doamne în vârstă, care de ani de zile comandă la Carmina și de fiecare dată cere să i se descrie amănunțit prin telefon modelul creat, inclusiv de către rudele dânsei care veneau să ridice produsul finit de la vreunul din târgurile la care participau. De fiecare dată Carmina se mira de câte detalii cerea doamna respectivă să i se descrie prin telefon – ce fel de motive florale sunt (îi plac panseluțele și trandafirii), ce culori a folosit etc. – ca, ulterior, să afle de la nepoata doamnei respective că este nevăzătoare. O nevăzătoare cu un suflet plin de flori colorate! Și unele dintre ele realizate din puncte de pictură – pe care, datorită faptului că sunt în relief, încerca să le simtă cu mâna și să și le imagineze cum sunt în realitate.
”Satisfacțiile sunt mai mult morale, decât materiale, dar pentru mine contează foarte mult aprecierile celor care cumpără creațiile mele.”
”Sunt câteva persoane care au o colecție mică formată din obiectele create de noi și sunt persoane care mi-au trimis poze cu ii vechi, deteriorate, și au dorit să le salvez modelele și să le transpun pe ceramică.”
Dar nu vreau să închei fără a spune că protagonista acestui articol are și o moștenitoare. Pe nepoata ei de 15 ani, Raluca Brâncoveanu, care i-a moștenit talentul și îndemânarea și visează să devină artist plastic. Iată una din creaţiile ei preferate:
Creațiile Carminei le găsiți răsfoind blogul Art Carmina și pagina de Facebook.
Fotografiile aparțin blogulului Art Carmina și autoarei articolului.
NO COMMENT