În articolele anterioare am vorbit la modul general despre calitatea produselor handmade, precum și despre o comparație între calitate și cantitate. M-am gândit că ar fi util și interesant un studiu de caz pe un anumit tip de produse sau materiale. Cum marea mea iubire este lutul polimeric, în cele ce urmează voi vorbi despre calitatea produselor din lut polimeric.
Să începem cu începutul. Pentru cei care nu cunosc acest material, există deja numeroase articole despre lut polimeric în general, despre FIMO – un brand care comercializează lut polimeric, precum și despre diferite tehnici de lucru. Voi încerca să nu repet și să mă axez strict pe partea de calitate.
Lutul polimeric este un lut cu compuși chimici, spre deosebire de lutul clasic din pământ. Este un material ușor modelabil și care se întărește prin coacere. Există multe branduri care produc acest material, cel mai cunoscut la noi în țară fiind FIMO. Este un material cu o rezistență bună, dar nu imbatabilă, durabil în timp dacă respecți regulile de lucru, cu care se pot realiza obiecte și bijuterii inedite.
Personal, îl consider un material magic, spectaculos, datorită multiplelor tehnici de lucru, efecte, rezultate. Practic, dacă ai imaginație poți realiza aproape orice. Marea mea tristețe este când văd acest material folosit doar sub formă de plastilină, pentru obiecte sau bijuterii micuțe, ușor puerile și din păcate am remarcat că acesta este principalul lui impact în România: floricele, buburuze, mărțișoare, etc. Nu le desconsider, mai ales dacă sunt lucrate cu atenție la detalii, dar se pot face atât de multe alte lucruri. Sper ca în cele ce urmează și din exemplele pe care le voi da să vă convingeți de acest aspect.
Duritate, rezistență, durabilitate
Lutul polimeric se întărește prin coacere. Vă recomand să urmați întotdeauna instrucțiunile de pe ambalaj, temperatura și timpul de coacere. Aveți grijă că acestea pot diferi la diverși producători. Este un material cu o duritate relativă. Spun acest lucru deoarece poate depinde de modul de coacere, grosimea piesei realizate, dimensiuni, etc. Nu este cel mai rezistent material, dar are o elasticitate suficientă cât să permită o purtare normală dacă vorbim de bijuterii. Dar asta nu înseamnă că nu se poate rupe. De spart nu se sparge, ceea ce-l face mai rezistent decât lutul clasic cu uscare la aer sau ceramica. Mărgelele, de exemplu, sunt cele mai rezistente piese, dar evident nu trebuie să dăm cu ciocanul în ele. În schimb o piesă subțire de dimensiuni mari se poate rupe dacă vom încerca să o îndoim mai mult. Cum spuneam, este puțin elastic, dar cu măsură. Oamenii în general se raportează la metalele prețioase, dar nici acelea nu sunt imbatabile. Un truc pentru a crește duritatea, în special pentru piesele mai mari, este ca imediat după coacere să introduceți piesa într-un vas cu apă rece și multe cuburi de gheață. Răcirea forțată cu gheață va face piesa mult mai dură și mai rezistentă.
O piesă din lut polimeric nu se strică în timp, în formă natur. Unele probleme pot apărea din cauza lacului folosit. Acesta impune anumite condiții și medii în care piesele se pot păstra. Ca în cazul bijuteriilor din alte materiale, nu este indicat să le ținem în medii cu umiditate ridicată sau să le uităm în baie. Câțiva stropi de ploaie nu le vor distruge, dar uitate într-o baie umedă pot suferi modificări.
Cum realizăm o piesă din lut polimeric de calitate bună?
În cele ce urmează, voi relata câteva aspecte și întâmplări trăite de mine, care sper că nu vor supăra pe nimeni. Înainte de toate, documentați-vă despre acest material înainte de a-l folosi. Cumpărați unelte și accesorii utile pentru modelat, se pot și improviza multe dintre ele, dar vă zic din proprie experiență că rezultatul este puțin altfel. Plecați de la tehnici de bază! Desprindeți-vă de partea cu miniaturi și testați tehnici de lucru cu lut polimeric. Există multe cărți, unele chiar gratuite, foarte multe tutoriale și variațiuni pe tehnicile de bază care au fost prezentate de mulți artiști cu vechime, unele tehnici purtându-le numele. Vă recomand din suflet tehnica mokume gane, o tehnică inspirată dintr-o metodă japoneză de lucru al metalelor și aplicată pe lut polimeric. Este o tehnică spectaculoasă, care mereu va crea surprize, chiar dacă esti aproape sigur de rezultat.
Amprentele – marea mea problemă la lutul polimeric. Deoarece este un material relativ moale sau devine moale prin frământare, există riscul ca amprentele voastre să se transfere pe piesa modelată. Mare grijă! O piesă din lut polimeric cu amprente, indiferent de tehnica folosită, nu este de calitate. Am auzit replica “dacă are amprente dovedește că este lucrat manual”. Nimic mai fals, acest fapt dovedește că nu ați lucrat cu atenție, cu grijă și profesionist. Trebuie să tindem spre artă, spre bijuterie adevărată și să lăsăm astfel de replici, care nu reprezintă decât scuze. Sunt atâția artizani care lucrează piese din lut polimeric aproape de perfecțiune, care sunt cu adevărat WOW și nu se tem că nu-i va crede cineva că sunt sau nu realizate manual. Există tot feluri de trucuri pentru a evita amprentele, depinzând de tipul de piesă:
- Se pot folosi chiar și mănuși chirurgicale, foarte utile pentru piesele migăloase, mici, cu multe detalii și forme.
- Se pot șlefui ulterior, lucru pe care îl recomand. Prin șlefuire și lustruire, piesa poate căpăta chiar aspect de sticlă.
- Se pot lăcui pentru un aspect lucios sau pentru protecție.
- Se poate folosi pudră de talc.
- Se pot uda și netezi ușor cu degetele după finalizare.
Sunt atât de multe moduri să scăpăm de aceste amprente inestetice… trebuie doar să vrem !
Finisarea – altă parte importantă spre o piesă de calitate. Nu este suficient să realizăm o piesă, niște cercei de exemplu, printr-o tehnică bună, dacă nu suntem atenți la finisare. De exemplu, dacă decupăm cu un cutter, marginile nu vor rămâne netede sau rotunjite. După coacere trebuie să urmeze o etapă de finisare. Mă întreba cineva în cât timp fac un colier, iar răspunsul nu i-a fost pe plac. După ce știi ce vrei să realizezi, urmează câteva etape peste care nu trebuie să sărim. Etapa de modelare și realizare a piesei, coacere, apoi șlefuire și lustruire – etapa de finisare de care vorbeam, lăcuire în funcție de preferințe, eu o recomand. Lăcuirea va fi de obicei în două straturi, cu o pauză de câteva ore, chiar și o zi. Abia apoi urmează asamblarea pieselor, ambalarea și livrarea. Deci poți ajunge lejer la un timp de o saptămână pentru un colier, asta dacă ești ca mine și faci toate acestea după o zi de serviciu. Chiar dacă pare mult, nu renunțați la finisare. Faceți un test : realizați două piese identice și apoi pe una o lăsați așa cum este, iar pe cealaltă o șlefuiți și lustruiți. Veți vedea mari diferențe de calitate și aspect. Despre șlefuire veți găsi de asemenea articole mai vechi pe site. Despre lăcuire, puteți citi un articol mai vechi, un aspect foarte important care va determina dacă o piesă e de calitate sau nu.
Culoarea – poate nu ține atât de mult de calitate, cât mai mult de originalitate, dar o piesă de calitate poate fi și una originală ca formă și idee. Cum spuneam mai sus, explorați posibilitățile acestui material, nu vă plafonați. Se pot realiza forme și idei inedite, să nu mai vorbesc de culori. Lutul polimeric, în special marca FIMO, există într-o paletă impresionantă de culori și nuanțe, nu doar culorile de bază. Dar vă recomand să le combinați, evident cu un pic de cunoștiințe despre tehnica culorilor. Veți obține nuanțe inedite, originale, care vor aduce un plus piesei voastre.
Forme – am câțiva artiști, majoritatea străini, pe care îi admir, care realizează niște bijuterii și obiecte surprinzătoare, nu doar flori simple, ci flori ce juri că sunt reale, obiecte futuriste sau cu inspirație organică, prin plieri, încâlciri, nu simple discuri tăiate cu un cutter. Eu spre așa ceva tind și, recunosc, mai am până voi ajunge acolo, dar nu mă opresc !
Idei – nu vreau să dau mereu același exemplu, dar mă adresez celor care lucrează cu acest material: nu v-ați săturat de floricele, mărțișoare, buburuze sau lucruri de-astea? Eu am un criteriu, poate stupid, dar e al meu. Mă întreb : un copil de 10 ani ar putea realiza acest obiect ? (vârsta e un doar un exemplu, copil micuț în general). Dacă răspunsul este afirmativ, există o problemă. Și nu că aș avea ceva cu obiectele realizate de copii, și eu făceam lucruri drăguțe la orele de desen sau lucru manual, dar ca artizani, poate artiști, trebuie să tindem spre mai mult. Recent am descoperit tablouri realizate din lut polimeric. Am ramas uimită. Erau realizate similar cu pictura în cuțit. O idee la care nu m-aș fi gândit. Lutul polimeric este un material foarte versatil, din care se pot realiza foarte multe obiecte, nu doar bijuterii, deși acestea sunt cele mai cunoscute. Se pot realiza vaze, diverse elemente de decor, chiar poşete tip clutch.
Asamblare – un aspect foarte important, la care, recunosc, și eu am multe probleme. De multe ori realizez piese superbe, dar nu știu cum să le asamblez, cum să le aranjez astfel ca ele să formeze un produs frumos și inedit. Cred că cel mai important e să aveți o idee clară de la început, altfel vă veți trezi că vă trebuiau mai multe piese, etc. Sau dacă sunteți ca mine, trebuie să aveți multe accesorii secundare (toate acele accesorii metalice), să le întindeți în spațiul de lucru și să încercați să vizualizați posibile asamblări. Accesoriile metalice au de asemenea un rol important în aspectul calității. Testați produsele metalice, chiar dacă producătorul spune că sunt inoxidabile. Veți risca, poate, ca o amărâtă de za sau un lanț să distrugă multe ore de creație.
În concluzie, lutul polimeric poate fi un material bun dacă îl ajutăm un pic, se pot realiza produse de o calitate și un aspect impresionate dacă ne străduim, explorăm și studiem. Poate fi un material rezistent și durabil în timp când e purtat corespunzător. Este un univers plin de idei posibile, trebuie doar să ne desprindem de banal și să căutăm mereu ceva nou. Și îmi doresc ca, în vitor, publicul din România să îl aprecieze mai mult, dar și ca artizanii să-l folosească la adevărata capacitate.
Mai jos, vă ofer unele exemple de lucrări realizate din lut polimeric de o foarte bună calitate. Poate vizual este mai ușor să mă întelegeți și să vedeți frumusețea acestui material.
Borcău Dorina
9 mai
Buna, mi-a placut foarte mult articolul, sunt de acord cu tot ce a spus Ramona, nici eu nu as fi putut-o spune mai bine! Sunt exact de aceeasi parere!
De cativa ani am descoperit si eu lutul polimeric, mi s-a parut ceva extraordinar, deosebit, fara cuvinte! la fel am cautat si eu tot felul de articole, tutoriale, am descoperit creatori extrem de talentati , am cumparat si cateva carti,in fine. Ma uit in urma si imi dau seama ca acum 5-6 ani, cand a inceput sa ma intereseze fimo, am lucrat ceva piese care chiar mi-au iesit bine (si eu sunt atenta la detalii) si as fi in stare sa lucrez la un medalion, de exemplu, chiar si o zi intreaga…apoi m-am lasat; am dat din ele, spre vanzare, unei amice care avea caruta, mi-a vandut din ele dar am constatat ca nu sunt apreciate, lumea cauta bijuterii din pietre semipretioase( macar daca ar fi asa, dar habar nu au ca majoritatea sunt de sinteza, la 35-50 lei/set nu sunt naturale, apoi moda cu swarovski, aceiasi cercei in urechi, aceleasi bratarele cu snur rosu la toate fetele, in fine), bratari cu accesorii metalice, lanturi cu tot felul de medalioane (ceasuri,bufnite si alte chestii la care chiar nu lucrezi mai deloc, doar iei lantul si medalionul si le asamblezi, multe se cumpara gata facute de la Bucuresti din Dragonul sau de unde se mai cumpara)…si asta se vinde la noi,asta se cere! Din cauza asta nu am mai lucrat nimic de vreo trei ani; anul trecut m-am angajat (am avut o firma vreo 15 ani pe care am inchis-o acum doi ani) asa ca, acum ca m-am mai linistit, am reinceput sa caut, sa citesc si sa redescopar lutul polimeric si mi-am dat seama ca iubesc atat de mult acest produs si ca o sa continui sa-l iubesc toata viata incat o sa reincep sa lucrez cu el; o sa le fac pentru mine si chiar daca fac un colier, niste cercei sau un set la care as lucra chiar si o luna merita, dar trebuie sa fie lucrat impecabil!
M-am gandit la un magazin pe Breslo dar nu pot sa postez produse de care inca nu sunt multumita, la fel vreau si eu, ca ceea ce lucrez ( mai ales daca le vede mai multa lume) sa fie aproape de perfectiune, altfel nu pot; am vazut o multitudine de „creatii” care intr-adevar arata de parca ar fi facute de copii de clasa intai, eu nu as putea sa postez asa ceva.
O zi frumoasa si creatii cat mai aproape de perfectiune!
Brandusa Oanca
9 mai
Buna ziua.
Interesant articolul, mai ales pentru cei care lucreaza lucruri handmade.
Am o rugaminte, eu lucrez papusi si marionete. Am modelat capete din papier mache dar as vrea sa lucrez si cu aceasta pasta Fimo. Va rog sa imi spuneti daca se poate modela pe o bucata de lemn sau pe polistiren.
Unde gasesc aceasta pasta si care este pretul ei ?
Va multumesc,
Brandusa Oanca