Distribuie articolul:

Despre Victoria Tonu aș fi spus că este o tipă  modestă, cu un stil cuminte, totuși aparte, și cu un zâmbet prietenos. Și nu aș fi mințit. Iar după ce asculți jurnalul ei de călătorie printre simbolurile grecești, cele patru elemente esențiale (pământ, apă, aer, foc) materializate în bijuteria cu rol totemic, descoperi mai mult decât o simplă formă.

Originară din Chișinău, dar trăind o bună parte din adolescență în excentricul București, Vika Tonu îndrăznește să viseze peste graniță și absolvă Facultatea de Artă și Design din Huddersfield, Anglia. În prezent face bijuterie, colaj și, ca să întregească tabloul artistului sensibil, scrie și versuri. Începutul a fost în 2013, cu colecția ”Dimiourgia” și de-atunci ne tot uimește.

Fotograf: Richard Turner

Alexandra Tomaș: Bună, Vika! Te urmăresc de ceva timp încoace și tare mi-a plăcut ce am văzut. Forme simple, curate, dar care au în umbră un simbol complex și un rost pentru fiecare persoană care le poartă. Înainte de toate, spune-mi despre tine. Cum ai ajuns să pășești în artă? Când te întrebau cei mari „ce vrei să te faci când o să fii mare?”, ce le răspundeai?

Vika Tonu: Mulțumesc mult Alexandra! Desenez de când eram foarte mică, pictam animale și mai ales florile din grădina bunicii. Mergeam în tabere de creație – pictam peisaje și sate, în școală ilustram mai mult ce simțeam, în liceu am făcut și icoane pe sticlă, grafică, a doua facultate a fost de artă și design. Însă nu am crezut vreodată că din artă îmi voi câștiga existența. Deși încurajată de ai mei, am trăit mereu cu stereotipul că din creație nu prea poți să supraviețuiești și mai bine îți găsești o meserie adevărată. Balanță fiind – răspundeam că atunci când voi crește mare voi fi diplomat. Poate aș fi reușit dacă îmi propuneam, dar m-am lăsat în voia destinului și într-un final, arta m-a găsit pe mine.

Fotograf: Richard Turner

A.T.: Cum crezi că te-a influențat educația pe care ai primit-o? Crezi că dacă studiai în țară, puteai să fii artistul care ești astăzi?

V.T.: Am avut o bază bine clădită, asta cu siguranță. Ai mei m-au susținut și îndemnat să creez și asta mă face să mă simt foarte norocoasă. Nici nu îmi imaginez cum este să ai impulsuri creative și să trebuiască să te lupți cu familia sau cei din jur ca să îți urmezi chemarea.

Nu știu cum eram dacă rămâneam în țară, sinceră să fiu mă îndoiesc că aș fi avut aceleași rezultate. Și doar pentru că datorez foarte mult profesorilor mei din Anglia. Ei nu mi-au fost doar mentori, ci și prieteni. Am mai povestit că cei trei ani în străinătate nu au fost cea mai grozavă perioadă a vieții mele și am avut multe momente slabe în care am fost lipsită de inspirație, fără un țel final, fără să știu ce fac în continuare, descurajată. Profesorii mei au avut răbdare cu mine, mi-au înțeles pasele, nu m-au lăsat să renunț și nu m-au judecat. Apreciez libertatea pe care mi-au oferit-o. Doar datorită acestui fapt mi-am găsit, în ritmul meu, adevărata chemare.

A.T.: Cum ai ajuns să faci bijuterie? Te-a lovit un gând așa, deodată și te-ai apucat să faci un inel, sau a fost altceva care te-a marcat?

V.T.: În prima zi de facultate ni s-a pus în față lista cu modulele din cadrul cursului ales – Interdisciplinary Art and Design. Printre ele era și bijuteria, lucrul cu metalele și lemnul. Ni s-a spus să nu ne gândim prea mult și să mergem pe instinct, sau dacă nu, măcar pe curiozitate.

Așa am ajuns să aleg bijuteria și pot să spun că am regretat vreo doi ani alegerea. Mi se părea dificil, procesam mai greu termenii noi și tehnicile de lucru, într-un cuvânt eram destul de „înceată” – lucru care mă frustra teribil. Dar cred că revelația am avut-o abia în anul trei, când reușisem să stăpânesc mai bine flacăra și uneltele și am făcut pace cu metalul.

În timp ce  experimentam cu o fâșie de cupru, mi-a ieșit un inel ce semăna cu litera grecească Omega. M-a intrigat foarte mult asocierea și, întorcându-mă la alfabetul grecesc, mi-am dat seama că orice literă putea fi stilizată într-o bijuterie, cel mai important, purtabilă.

Am avut un sentiment că pot ajunge departe cu acest concept și că, dacă studiez și sap cât mai adânc, e posibil să vin cu ceva foarte bine închegat și interesant. Mi-am propus să transform proiectul în lucrarea de final de an și așa a luat naștere prima mea colecție de inele `Dimiourgia` – care, așa cum am simțit, s-a dovedit a fi cea care mi-a deschis porțile către această lume a obiectului încărcat cu simbolistică, sens și putere.

A.T.: Dacă un copil s-ar uita curios la bijuteriile tale și te-ar întreba ce sunt, ce i-ai spune? În cuvinte mai mari, care e filosofia ta?

V.T.: În cazul unui copil, aș prefera să îi arăt o parte din procesul de creație, probabil așa – pur și simplu – ar înțelege farmecul transformării unei bucăți de metal într-un obiect delicat, unic, purtabil, însuflețit.

Filosofia brandului ține în primul rând de ideea de esențializare și simplificare, renunțarea la ornamental și încărcat, echilibru.

A.T.: Care e sursa ta de inspirație? Meditezi sau studiezi înainte conceptul pe care urmează să îl abordezi?

V.T.: Am mereu caietul de schițe în ghiozdan și cel mai adesea notez trăiri, versuri, frânturi, chestii destul de abstracte, de fapt acum că mă gândesc îmi dau seama că e mai mult un jurnal. Poate nu au toate sens, dar o parte din ele tot inspiră când e momentul. Rar când vizualizez obiectul cu mintea și îl și realizez. Dintr-o schiță rezultă zece iar în timp ce lucrez, cu siguranță mai modific ceva.  Îmi dau seama că apreciez și rezonez mult mai bine cu procesul de facere decât cu cel de proiectare. Important este să existe un concept bine structurat și studiat în timp, o legătură între toate piesele unei colecții, acel fir roșu -restul face parte din magia creației.

A.T.: Care au fost cele mai mari realizări de până acum? Care este proiectul de suflet, care are o însemnătate aparte pentru tine?

V.T.: Sunt foarte mândră de toate colaborările mele, rezultatele au fost pe măsură pentru că au fost mai multe minți creative implicate și s-a lucrat foarte bine în echipă.

Desigur că `Ensemble of Broken Pieces` realizat în colaborare cu designerul Alexandru Nimurad rămâne, la propriu, proiectul de inimă. S-a muncit mult, ne-am depășit limitele, ne-am ambiționat, am avut parte de o reacție extraordinară atât la noi, cât și în țările unde am expus și da, desigur că asemenea reușite îți dau aripi și putere să continui  să creezi.

Fotograf: Vlad Bîrdu

Colecția ”Ensemble of Broken Pieces” face parte din expoziția de design vestimentar și bijuterie contemporană ”Untamed Skin – The Romanian Blouse”, ce a fost prezentată în februarie 2015 în cadrul unuia dintre cele mai importante evenimente din industria  modei,  London Fashion Week. Colecția a stârnit admirație și a fost premiată cu trei mențiuni speciale în cadrul concursului International Fashion Showcase 2015, urmând apoi drumul către galerii din București, Anvers și Frankfurt.

Fotograf: Vlad Bîrdu

A.T.: Ai ceva creat de tine pe care îl porți mereu sau pe care nu l-ai  putea vinde niciodată?

V.T.: Pandantivele inimă din colecție se numără printre ele, și mai am multe așa. Uneori râd prietenii de mine că fac bijuterii pe care nu vreau să le mai dau. Când îmi iese o piesă la care am lucrat mult și îmi dau seama că este cu adevărat unică, vreau să o mai am alături o perioadă și cred că tocmai energia asta o face să fie cumva inaccesibilă. În momentul în care mă detașez de ea, imediat apare un cumpărător – toate se potrivesc, iar eu mă bucur că ajunge la cine trebuie.

A.T.: Și, de final, spune-ne ce mai ai în gând, ce urmează să mai faci? Asta, desigur, dacă nu pregătești vreo surpriză de care nu vrei ca noi să știm… 

V.T.: Da, pregătesc o surpriză și nu mai e mult până o voi dezvălui. După care voi reveni la ritmul normal și sper să am forța și inspirația necesare pentru noi colecții și colaborări.

Victoria Tonu a mai participat la târgul de bijuterie Autor (2 ediții), Avanpremiere Fashion Gala (2 ediții), Romanian Design Week, târguri cum ar fi cel de la The Insititute, The ONE, RAWW art, Femei pe Mătăsari, Summerwell, Sunwaves.

O puteți găsi pe www.vikatonu.com , www.behance.net/vikatonu sau pe Vika Tonu Design/Facebook.

Pozele la care nu este menționat fotograful fac parte din arhiva Victoriei Tonu.

Save