O poți găsi pe site-ul personal, dar și prin intermediul câtorva platforme de social media disponibile pe site. 

Pe site-ul tău scrii că fiecare piesă are propria poveste, inspirată de frumusețea tăcută a naturii și de relațiile noastre cu sălbăticia din jurul nostru. Sunt și povești irlandeze, semnificații și tradiții care te-au inspirat și pe care ai vrut să le transmiți prin intermediul lor?

O, da! Mare parte din munca mea are la bază folclorul irlandez și mitologia celtică. Încă din copilărie am fost fascinată de herbalism și de unicitatea relației care se creează între culturi și plantele native locului. Iar în această privință, Irlanda este o țară cu o moștenire extrem de bogată. Din cei ce scriu despre acest subiect, Sharon Blackie, Eddie Lennihan și Niall Mac Coitir sunt preferații mei. Datorită moștenirii păgâne, plantele și copacii au un simbolism extrem de important în cultura noastră. Iar multe dintre ele sunt asociate cu folclorul zânelor (în particular Blackthorn și Hawthorn), acestea fiind piatra de temelie a mitologiei noastre. De exemplu, literele limbii antice ogham sunt atribuite numelor copacilor nativi. Iar copacii din păduri erau protejați de legea Brehon. Consider că este foarte important să păstrăm vie această moștenire unică. Și îmi place să cred că, indiferent cât de puțin, sunt parte din procesul de păstrare a vechilor povești și de a-i ajuta pe alții să se conecteze cât mai puternic cu rădăcinile lor.  

Știu că iubești natura în totalitatea sa, dar ai totuși o floare sau un grup de plante cu care îti place să lucrezi în mod special? Care ai spune că a fost cel mai surprinzător element în lucrul cu natura?

Am crescut în punctul cel mai de sud-vest al Irlandei, în Kerry, într-un mediu unic, pe o pantă de munte orientată către Atlantic. Un loc în care casele erau luate de vânt în timpul furtunilor de iarnă, iar copacii erau o raritate. Încă de când am plecat din Kerry am fost incredibil de fascinată de păduri și copaci. Nici acum nu reușesc să trec peste noutatea lor și recunosc că mușchiul, lichenii, ferigile, precum și toate celelalte comori forestiere sunt favoritele mele.

Cred că, pentru mine, lucrul cel mai surprinzător a fost înțelegerea plantelor ca forme de viață, cu personalități și nevoi, în locul „altor” ființe mai puțin vii decât noi, animalele. Poate părea excentric, dar în decursul ultimilor ani am cercetat mult subiectul conștinței plantelor (recomand cu încredere cărțile lui Stephen Buhners), iar acest lucru a schimbat masiv modul în care gândesc despre plante și modul în care interacționez cu ele. De-a lungul anotimpurilor și în decursul lucrului, îmi petrec o mare parte din timp gândindu-mă la și interacționând cu plantele. Și profit de acest lucru pentru a medita din când în când cu plantele. Iar acest lucru a transformat complet relația mea cu natura.

Stilul tău fotografic este absolut minunat. Trebuie să-ți spun că pe mine, personal, mă fascinează faptul că decorurile tale sunt realizate din atât de multe elemente și, cu toate acestea, piesa pe care o promovezi nu se pierde printre ele, ci este completată și scoasă în evidență de elementele decorului. Îți ia mult timp să creezi aceste cadre? A fost intenția ta sau așa ți-a venit inspirația, în mod natural? 

Mulțumesc! Stilul fotografic s-a concretizat, în timp, în propria sa forma de artă. Nu-mi ia mult să creez decorul, efectiv iau ce găsesc din ce crește afară sau din ce descopăr prin plimbări, cum ar fi bucăți din cuiburi de pasăre și scoici, și le așez în jurul bijuteriei, pe o bucată de lemn vechi.
A fost un proces natural. Inițial a fost o modalitate de a distrage atenția de la lucrurile mai puțin  drăguțe din fundal. În plus, florile și frunzele difuzează atât de frumos lumina!  Iar în final a devenit una din pietrele de temelie ale brandului meu și ceea ce oamenii recunosc ca element unic al creațiilor mele.  

Îti place să faci fotografii produselor tale? Mulți artiști găsesc această parte stresantă. Sfaturi pentru cititorii noștri în legătură cu fotografia de produs?

Ador să fac fotografii. Pentru mine este o parte foarte atractivă, dar adevărul este că nu a fost mereu așa. În primii ani mi s-a părut extrem de stresant și m-a ținut trează multe nopți. Dar acum am ajuns să știu că pot realiza o fotografie decentă în aproape orice condiții.
Sfaturile mele sunt să se folosească mereu lumina naturală, să se accorde o importanță deosebită nivelului de alb (toate fotografiile mele de început au o tentă gălbuie, pe care într-un mod absolut ciudat nu o vedeam deloc) și să se exerseze întruna. Încearcă setări diferite, unghiuri diferite și decoruri diferite, până când găsești ceea ce ți se potrivește. Nu te lăsa prins(ă) de ceea ce fac alți oameni, pentru că e mai mult decât probabil să nici nu se potrivească produselor tale. A, și coboară cu camera la nivelul ochiului!

Și acum, întrebarea secolului. Cum abordezi partea de social media? Postezi destul de mult din viața personală pe Facebook. Ce simți în legătură cu acest lucru și ce impact a avut asupra vieții tale?

O, la început mi-a fost greu. Am început să folosesc Facebook – și social media în general – destul de târziu. Datorită acestui lucru eram foarte reținută la început, dar de-a lungul anilor a devenit din ce în ce mai ușor și mult mai mult o parte a vieții de zi cu zi. Acum îmi face plăcere și apreciez oamenii pe care i-am cunoscut, precum și prieteniile cu fanii mei. Îmi place să cred că le înveselesc măcar un pic zilele prin intermediul instantaneelor din viața mea și din împrejurimi. Și pentru că în viața reală am tendința de a înăbuși emoțiile și chiar sunt stânjenită de pasiunile și lucrurile care mă interesează, cred că mi-a facut bine să arăt vulnerabilitate într-un astfel de spațiu public. Mi-a dat curajul să-mi îmbrățișez cu atât mai mult ciudățeniile. Reușesc să țin totul sub control cu un telefon bun, care are o cameră foto excelentă. Pot fotografia, edita și distribui fotografii pe toate platformele sociale în doar câteva minute. Eu folosesc un Samsung Galaxy Edge și sunt foarte mulțumită.  

Compensează interacțiunea socială lipsa unui magazin fizic? Ți-ar plăcea să ai un magazin? 

Partea amuzantă este că am crescut într-un magazin obișnuit de meșteșugari, amândoi părinții mei fiind ceramiști și pictori, așa că știu ce înseamnă ambele variante și sunt complet diferite! Iubesc libertatea unui magazin online. Pot lua vacanțe oricând doresc și îmi pot lua munca oriunde mă duc. Recent, am cumpărat prima noastră casă în zona rurală din West-Cork. Acesta este un vis devenit realitate care nu ar fi fost posibil fără libertatea antreprenoriatului online, din cauza amplasării sale atât de îndepărtate. Din experiența mea, un magazin fizic poate fi resimțit ca o greutate legată de picior, dar cu toate acestea cred că tot mi-ar plăcea să am unul în mod sezonier (pe timpul verii) într-o bună zi. Ador ideea de a deschide un mic magazin cu piese selectate cu grijă. Cunosc un număr mare de designeri și creatori fantastici din Irlanda pe care mi-ar plăcea să-i etalez.

Și într-o notă amuzantă, câte pisici ai acum? Și cum se împacă faptul de a avea și a găzdui pisici cu creația de bijuterii și uscarea plantelor?

În prezent avem șapte: Indre, Kali, Poppy, Boudica, Theo, Samhain și Bumblelion! Oau! Am luat o pauză momentan de la găzduirea pisicilor, dar vom începe din nou de cum ne vom așeza și vom termina de amenajat casa. Mi-e tare dor să am casa plină de pisicuțe. E atât de plăcut și plin de satisfacție! Până acum, siguranța creațiilor mele a fost garantată de faptul că atelierul era în oraș și noi făceam naveta. Acum, că lucrăm de acasă, lucrurile sunt un pic mai dificile, dar cele două camere în care lucrăm sunt în prezent inaccesibile pisicilor. Le este prea drag să se țină de prostii și să strice lucruri care nu le aparțin pentru a fi lăsate nesupravegheate în jurul pieselor mele.