Distribuie articolul:

Arhitectul Matius Ichim, nomad digital cu vechime, cum se numeşte în acest interviu, ne-a răspuns la întrebările noastre din cadrul #StayHome Creativ, şi ne-a povestit cum pentru el, noţiunea de “birou” nu mai există de multă vreme.

1. Cum arată atelierul/biroul tău?

Întrebarea ta este la timpul prezent, deci răspunsul meu este: Nu știu! Avem destul de multe proiecte în lucru, din mai multe industrii, cu profesioniști din cele mai diverse domenii, iar asta ne ajută să privim dinamic și cu mai multe lentile fenomenul actual.

Îmi imaginez însă că studioul nostru este fix așa cum l-am lăsat în urmă cu câteva zile, înainte de a decide să căutăm soluții alternative de lucru: bulbii deja înfloriți din ghivecele de 1 și 8 martie, geamurile prăfuite dinspre stradă reflectând soarele vesel de primăvară. Îmi imaginez și că mirosul de zambile încă îmbată porumbeii din curtea interioară, făcându-i să pornească jocul de-a viața. Biroul s-a transformat destul de mult anul acesta, iar asta este încă o dovadă că spațiile flexibile, adaptive sunt cele sănătoase și mereu căutate. Cred că periodic descoperim – în casă, în lumea noastră edificată sau virtuală – spații în care n-am mai fost demult. Poate că rolul unei crize tocmai acesta e: de a regăsi legături cu zone și oameni pe care nu le-am explorat suficient.

Clădirea în care avem biroul are o poveste frumoasă, legată de o cramă de tradiție, iar cu puțin ajutor divin, după criză, vom face o petrecere cu mulțimi în care să ne pierdem și apoi să ne regăsim.

2. Ce ai schimbat pentru a te simți ca la birou?

Sunt de prea mulți ani nomad digital: pot lucra din mall, din șantier, din aeroport, din hotel și, mai nou, de 2-3 ani din chilie (https://www.matius.ro/category/chillya/). Paradigma „birou” nu există pentru mine. N-am trăit și nici nu am încurajat „drama amploaiatului”. Poate pentru că sunt arhitect și am explorat mii de spații, nu am dezvoltat un sentiment special al apartenenței la un perimetru. Mai mult chiar, văd spațiul ca pe ceva în permanentă nevoie de flow.

Trendul de îmblânzire, de domesticire a atmosferei de birou devine acum, ca o ironie a sorții, outdated. Cine s-ar fi gândit că acum corporațiile vor inova în direcția opusă: de a aduce atmosfera de office în apartamentele, mansardele și garsonierele noastre? De altfel, granița dintre office și acasă este oricum greu de delimitat, devreme ce avem cu noi telefonul și net-ul.

3. Ce ai adus de la serviciu/ din atelier pentru a te simți și acum business?

Port în mașină sau am și acasă o cască de proteție și o pereche de bocanci de șantier (din cei cu talpa prin care nu răzbat cuie, cu vârful protejat de un bombeu metalic) pentru situația în care voi face deplasări în șantiere – dacă apar urgențe și vremurile o vor permite. O imprimantă A4 alb-negru și câteva planșe în lucru sunt tot ce-mi mai amintesc de biroul nostru ca spațiu. În rest, totul este în cloud și în capul meu. Ce îmi lipsește din ce în ce mai mult, însă, este forfota și energia colegilor, magia de zgomote suprapuse. Asta nu o pot substitui prin teleconferințe, din păcate.

Celălalt „birou”, cel de la chilie, încă mai are nevoie de îmbunătățiri. Vom aduce acolo videoproiectorul, cafetiera și în curând vom instala un echipament de climatizare. Vă invit curând să facem și acolo o petrecere cu stele. Poate pe 15 iunie, de ziua Lui?

4. Care este rutina ta acum? Cum arată înainte o zi de lucru pentru tine?

E prematur să vorbim despre o rutină, cred. Ce mă surprinde enorm este liniștea, în toate formele ei: ies pe terasă și nu mai aud vuietul orașului, agitația vecinilor s-a mai temperat. Nici telefonul nu mai sună atât de des, iar mesajele pe WhatsApp s-au rărit în detrimentul știrilor de pe ecranul televizorului.

O premieră pentru ultimii 10 ani este și faptul că au fost deja 3-4 zile consecutive în care m-am culcat înainte de 11 P.M. și m-am trezit după 8.30 – 9.00 A.M. Prea multă liniște începe să mă neliniștească. Îmi va trebui ceva vreme să diger și să accept această stare nefirească, dar mult căutată.

Am timp să răspund amplu la întrebările tale, pot să lungesc dimineața, pot face ordine o după-amiază întreagă pe un singur raft sau pot sta la soare, sub florile piersicului din curtea doamnei Petra.

5. Cât de fericit este animalul tău de companie?

Cei doi copii îmi sunt companie. Sunt fericiți, cred, mai ales că nu mai merg la școală și pot explora zona virtuală după bunul plac. Suferă însă că nu i-am prea scos din casă zilele acestea, dar deja ne facem drum spre chilii – unde suntem mai izolați și se pot juca în voie în curte.

De regulă, se urcă pe chilie, stau acolo călare pe coama vie cât poate fi un unghi de 90 de grade și se aruncă apoi în trambulina pe care o „tapetează”, precaut, cu saltele. Am reușit să facem și curățenie în casă, împreună. Am reușit să ne și „crizăm” împreună. E frumos că ne simțim și ne grupăm încă.

6. Simți că acest timp petrecut acasă te inspiră mai mult? Ce ai realizat creativ?

Nu timpul acasă mă inspiră, cât tihna nefirească ce s-a lăsat după weekendul recent (13 – 15 martie). Am decis să pun în ordine lucruri pe care le tot amânam, am terminat de citit cartea din care gustam în fiecare dimineață doar câteva minute (G. Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu).

Încă nu m-am familiarizat cu această stare, cu această lentoare a lucrurilor, dar sunt decis ca dacă va continua criza, să dedic timp mallografiei (Mallografia este cadoul pe care îmi propun să-l fac breslei, cu ocazia aniversării celor 20 de ani de activitate (https://www.matius.ro/matius-studio-la-20-de-ani/) în arhitectura de retail) și noului proiect personal (RETAILdetail, primul mall virtual de servicii dedicat exclusiv retailerilor). Am să dedic din ce în ce mai mult timp și energie proiectului din satul Bătrân (https://www.matius.ro/we-wilder-pentru-pamant-matius-studio-chillya-si-wwf-romania/), comuna Armeniș, județul Caraș Severin. Este un proiect inițiat de Panda Labs, un vlăstar al WWF care își propune să redea zimbrilor pădurile de altădată. Zimbrii sunt cunoscuți drept arhitecții pădurilor, prin rolul lor natural în acest ecosistem complex și extrem de dinamic. Cu această ocazie, chiliile prototipate de studioul nostru în urmă cu 3 ani vor evolua și se vor adapta unor situații mai apropiate de off-grid decât sunt astăzi.

Ar merita poate explorată legătura inedită, neașteptată între (auto)izolare, chilie și natură. Intuiția îmi spune, ca și acum 3 ani, că nimic nu este întâmplător.

7. Site-ul unui creativ pe care îl urmărești constant și vrei să îl recomanzi cititorilor noștri? De ce îl urmăreşti pe acesta?

• Urmăresc pagina lui Adrian Gor (https://www.adriangor.com/), un artist ieșean care face performanță în Canada și care are o viziune neobișnuită asupra obiectelor și personajelor iconice din contemporan, transpusă într-o tehnică tradițională.
• Îmi plac mult colajele lui Andrei Stan (https://www.facebook.com/AndreiStanVA) și apreciez inițiative socio-culturale precum Kreatoria (https://www.facebook.com/kreatoria.ro/).
• Constat cu bucurie că din ce în ce mai multe industrii, inclusiv (sau mai ales) cele creative, dezvoltă un spirit civic neobișnuit pentru noi românii. Asta îmi dă o mare, mare speranță în umanitate.
• Pagina fraților Fusea (https://www.facebook.com/wildventure.ro/photos/pcb.659434954888351/659434514888395/?type=3&theater) îmi dă motive de bucurie și optimism, iarăși. Sunt însă foarte multe profiluri cu care mă intersectez online. Poate mult prea multe. Uneori asociez imersia în online cu un ropot de duș în care nicio picătură nu e la fel, dar știu că moleculele din fiecare îmi traversează epiderma, mă pregătesc pentru nouă zi și, evident, unele chiar îmi intră în ochi.

8. Ce site din industria creativă ai descoperit recent și ti se pare că trebuia să îl descoperi mai devreme?

Criza aceasta este abia la început, încă nu am avut acest privilegiu. Sper să am răgazul să explorez universuri pe care, din iureșul abracadabrant al vieții de până acum, nu am avut ocazia să le zăresc. Am remarcat – doar cu coada ochiului – că din ce în ce mai multe instituții culturale încep să scoată „la liber”, online, producții recente – fie că vorbim de spectacole de operă, teatru sau tururi virtuale prin marile muzee ale lumii.

Eu am decis, poate din lene, poate din auto-conservare, să mă bucur o perioadă cât mai lungă de tihnă, de lucrurile mici și mărunte din jurul meu. Cu certitudine, fiind o lume mică, în câteva zile voi fi expus la noi dușuri de idei creative. Unele îmi vor intra în ochi, altele și în creier, pentru că e clar că mereu vom avea nevoie de virusuri creative.

9. Ce muzeu/galerie online urmărești?

Am încercat să fiu fidel fie celor de la Radio Cultural, fie celor de la Saatchi & Saatchi, dar nu am răbdare. Nu pot dezvolta acest tip de tabiet.

Prefer un sistem de filtrare a informațiilor care presupun că nu este străin nici cititorilor revistei: prietenii virtuali. Am constatat că, într-un timp rezonabil, orice informație relevantă din lumea artistică digitalizată ajunge și la mine. Mi-e confortabil așa, din acest motiv nu am un site sau o pagină anume pe care o urmăresc.

10. Tips and tricks de motivatie şi productivitate care dintotdeauna au funcţionat pentru tine şi funcţionează şi acum? Care sunt noile tips & tricks care te motivează să fii creative şi pe care le-ai descoperit în ultimele 7 zile?

Utilizez o formulă descoperită în lectura Nopții de Sânziene, a lui Mircea Eliade: refuz să mă las confiscat de imediat, de clipa ce devine – poate – istorie. Îmi notez de cele mai multe ori stările și impresiile pe care mi le generează întâlniri, evenimente, fenomene etc. dar lupt cu mine să nu mă las confiscat. Îl văd parcă pe Ștefan, personajul lui Eliade, în subsolurile din Londra bombardată noapte de noapte de germani, înconjurat de moarte și chipuri în teroare, dar evadat și eliberat de imediat.

În ultimele zile, am redescoperit că suntem atât de interdependenți cum numai în documentarele socio-culturale simțim și conștientizăm, iar asta este pentru mine, acum, un imens privilegiu: să exiști în 2020, cu toate oportunitățile și provocările acestei clipe!

11. Care sunt melodiile happy preferate, top 3?

Mă amuză întrebările cu topuri, mai ales că îmi dau seama că răspunsurile mele ar putea amuza la rândul lor cititorii din 2020 și cu atât mai mult pe cei din 2030: 1. The Bare Necessities (Jungle Book) 2.  Scoate limba (Mamelino) și 3. (ascultată la volum maxim) Subcarpați cu Dă-i foale!


12. Care este plăcerea ta vinovată în materie de muzică pe care o asculţi dintotdeauna, şi care reuşeste şi acum să te motiveze?

The Power a celor de la SNAP este una dintre acele piese care mă pune în mișcare, mă ridică și mă face să zâmbesc în destul de multe situații, deși în majoritatea cazurilor prefer să desenez sau să lucrez pe o muzică chill sau în totală liniște. Nu întâmplător proiectul cu chiliile a păstrat în denumirea sa transnațională și aroma de chill. Liniștea dimineților, a ploii, a unei nopți de vară ce caută răcoarea, chill-ul.

13. Spune-ne 3 seriale noi pe care le urmăreşti acum? Şi un serial care este guilty pleasure?

Îmi pare rău că vin și cu răspunsuri negative: nu am avut un serial pe care să-l fi urmărit conștiincios sau avid până la capăt și nici nu am avut revelații în zona serialelor în ultimii ani. Am încercat pe HBO cu The Young Pope, am încercat apoi și pe NETFLIX, în diferite sfere, însă fără succes. Recomand cu drag maratoanele cu filme artistice: o săptămână cu regizorul Milos Forman, o alta cu actorul Edward Norton, o alta cu filme despre artiști, o alta cu filme despre pandemii.

14. Ce videoclip, tutorial şi/sau podcast creativ ai descoperit sau redescoperit?

Sunt un mare fan al explorării perpetue și cum spuneam mai sus, ador să primesc recomandări de la cei cu care interacționez. Prin Claudia Hulpoi l-am descoperit pe Grieg și Rahmaninov, iar prin Florin Aursei pe Gregory Porter și Kurt Elling. Un podcast care poate aduce lumina în cele mai negre situații ar putea fi cel al lui Florin Roșoga (https://florinrosoga.ro/).

15. Ce carte ai pe noptieră? Ne poți recomanda o carte bună pentru o lectură liniștită și relaxantă?

Sunt un mare fan al prozei scurte, al poeziei și al memorialisticii. Pentru fiecare gen literar aș putea aduce pagini de argumente. Am acum pe noptieră Alex Ștefănescu – Eminescu Poem cu Poem, pentru că îmi place poezia, pentru că încă sunt îndrăgostit de versul simplu, puternic, natural, fermecător de bine compus al lui Eminescu și vreau să gust noi și noi perspective din titlurile pe care le-am tot auzit în copilărie și adolescență. Am jurnalele Alinei Pietrăreanu, ale Oanei Pellea și ale Marinei Abramovic pentru că îmi place să plonjez în viața diferitor oameni în zile random. Am Pauza de Publicitate a lui Liviu David, incitanta Whoreshop a lui Jean Lorin Sterian și mai multe colaje cu autori de proză scurtă.

16. Oferă-ne un sfat/citat/ proverb haios, insolit care te-a scos dintr-o stare stresantă

Discutam cu un coleg arhitect din Iași (Dragoș Epure) cu care m-am revăzut la Munchen, în urmă cu ceva ani și iată concluzia haioasă: N-avem nicio șansă, dar… am putea totuși să-ncercăm!

Imagini din arhiva personală a lui Matius.

PS: Scopul acestui mini-interviu este pur motivaţional și inspirațional.

#StayHome & Be Creative!