Distribuie articolul:

Alexandra Ciocan a devenit rapid una din ilustratoarele noastre preferate și n-am putut să ratăm ocazia de a o invita să ilustreze o carte poștală pentru mini-colecția #CreativeNightTalks. Cititorii noștri au avut deja ocazia să o cunoască printr-un interviu, așa că de data asta ne-am gândit să-i lansăm o adevărată provocare și să-i propunem să scrie un articol despre procesul creativ. Mai departe o lăsăm pe Alexandra să vă povestească cum călătorește o ilustrație din imaginație până în realitate.

Și ilustrațiile călătoresc, din minte până pe foaia de hârtie.

Sunt cu gândul la o vacanță și sper ca asta să justifice cumva felul în care am ales astăzi să povestesc despre procesul creativ.

Există mitul acesta (încă) potrivit căruia artiștii, designerii, ilustratorii sunt persoane care creează din pur talent, scot idei pe bandă rulantă și procesul de creație e simplu, rapid și fară efort. Ceea ce nu este adevărat. Concepția asta duce la foarte multe interpretări greșite și devalorizări ale meseriei în sine, la ridicarea unui perete între creator și client, diminuându-se mult dintr-o vizibilitate care de altfel, cred eu, ar ajuta colaborării.

Călătoria unei ilustrații are multe escale. Unele durează mai mult, altele mai puțin, între unele trebuie să alergi dintr-un terminal în altul până nu scapă idea sau pensonul. Best case scenario, poți prinde un zbor direct, dar și acolo e un curs de urmat.

Călătoria începe cu un brief. Ai putea spune că aici faci check-in-ul. Un brief personal, sau unul de la client. Ambele vin cu părți frumoase dar și provocări, însă azi mă rezum la a vorbi mai în detaliu despre ilustrația tip proiect personal.

După ce mă așez la birou cu o cană mare de cafea, îmi scot un carnet de schițe mai puțin prețios și încep faza de briefing și brainstorming. Pe partea de briefing îmi stabilesc obiectivele pe care vreau să le ating cu piesa respectivă. Îmi pun întrebări de tipul: ce vreau să transmit, ce poveste vreau să spun prin intermediul ei, cărei audiențe mă adresez, dacă vreau să explorez un subiect anume sau să utilizez o tehnică specială etc.

Mai apoi trec la conceptualizare, care îmi place foarte mult, dar poate dura o bucata bună de vreme pentru mine. Cam ca security-check-ul unui zbor cu mulți pasageri. Pornesc de la un cuvânt, ca în cazul lucrărilor din seria Inktober, sau o frază, o idee, un element vizual. Gândurile încep să cascadeze și o idee se transformă în alta, uneori salturile sunt majore, alteori din aproape în aproape. O provocare pe care o întâmpin în etapa aceasta este aceea de a mă limita la un număr de idei, îmi este dificil să mă opresc odată ce posibilitățile se ramifică. Însă asta îmi oferă mai multe opțiuni pentru direcția în care se poate indrepta pictura și treaba asta îmi place. Pe parcursul brainstorming-ului includ text și câteva elemente vizuale cheie care formează identitatea conceptului pe care vreau să îl dezvolt. Asocieri de cuvinte, forme, săgețele, scris urât, mult highlighting și selecție, toate astea vin la pachet.

După brainstorming, trec la realizarea unor schițe mici de câțiva centimetri, tip thumbnails. Asta mă ajută să vizualizez designul imaginii în mare și să îmi dau seama ce merge și ce nu, care concept poate fi reprezentat mai armonic. Testez câteva variante schimbând liniile de compoziție, sau perspectiva, introducând sau eliminând componente, jucandu-mă cu spațiul negativ și pozitiv, fară să mă preocupe aspectul estetic în punctul acesta. Cu cât mai messy și mai inestetice thumbnailurile, cu atât mai bine, pentru că asta înseamnă că mi-am permis o libertate creativă mai mare, ceea ce duce de obicei la rezultate mai puțin rigide.

Din partea de thumbnailing selectez varianta cea mai potrivită pe care apoi o dezvolt pe o ciornă separată la scara reală. Lucrez schița mai în detaliu și încerc în continuare să fiu flexibilă cu ideile din thumbnailul inițial.

Desenul ăsta ajunge și el să fie destul de dezordonat, însă nu mă deranjează pentru că în pasul următor îl transfer pe hârtia finală. Daca schița e prea ”pasională”, o scanez și curăț în Procreate iar apoi o transfer ușor cu un creion colorat sau marker foarte light. Tipul de hârtie pe care îl folosesc diferă mult în funcție de proiect dar mai ales de tehnica pe care mă decid să o folosesc. În mare recurg deseori la hârtie de acuarelă, sau board-ul de ilustrație și mixed media, de diferite grosimi, cel mai des folosind 300 gsm saau 450 gsm. Pentru transfer mă ajut de un lightbox pentru a trasa ușor liniile de ghid.

Și cum schița e gata, în sfârșit pot să caut boarding gate-ul și să mă pregătesc de zbor. Întind și fixez hârtia pe suportul de pictat, o placă de lemn sau plexiglas. O fixez mai bine sau mai lejer, potrivit cantității de apă pe care plănuiesc să o folosesc. Îmi aleg pensulele, creioanele, acuarelele, cernelurile și aduc selecția pe birou aproape de mine. Încerc să fiu cât mai organizată, dar trebuie să recunosc că până la finalul procesului, biroul meu nu mai arată deloc așa cum arăta inițial, ci se umple de extra materiale, prosoape de bucătărie pline de pigmenți, sau unelte mai neobisnite de genul furculițelor. Când îmi amintesc, pun pe pauză câteva minute entuziasmul de a picta și acopăr biroul cu ceva, pentru a nu-l murdări.

În pregătire mai intra teste și mixuri de culoare sau alegerea unei palete de culori pe baza swatchurilor pe care le am deja disponibile. Le tot potrivesc, studiat sau intuitiv, până sunt mulțumită.

Și…. trec la treabă. Am mai primit întrebări legate de cât durează concretizarea unei ilustrații, dar adevărul e că, desi poți estima timpul de lucru pentru o lucrare, nu poți generaliza pentru toate. Unele se întind pe multe ore din aceeași zi, pentru altele ai escale de la o zi la alta, alte proiecte durează săptămâni, uneori și mai mult.

Încep lucrarea din coltul stânga sus spre dreapta jos și merg progresiv. Asta ar fi idealul, dar uneori lucrez efectiv după cum îmi dictează ochiul, acordând elementele unele cu celelalte și cu întregul as I go.  În tot acest timp protejez părțile pictate deja cu o foaie albă sau un șervețel, pentru ca mâna pe care o sprijin să nu ridice din pigmenți sau să murdărească celelalte zone.

Și pentru că fiecare piesă e unică, realizarea ei implică alte sub-etape diverse: mascarea zonelor albe cu latex fluid, pictarea în straturi succesive de culoare, obținerea de texturi cu diverse tehnici sau medii, schițarea sau pictarea detaliilor etc.

În cele din urmă ”învelesc” fiecare lucrare cu un spray sau lac vernis, care ajută la menținerea calității lucrării în timp și o protejează împotriva umidității și a prafului, dar mai ales a efectului razelor UV, care pot estompa din vibranța culorilor sau chiar decolora lucrarea. Vernis-ul poate de asemenea intensifica culorile mat, sau acorda un luciu, după caz.

Acum că lucrarea e terminată mă pregătesc să o scot în lume prin a o scana și ajusta culorile în Photoshop, daca scan-ul nu e fidel. Curăț fundalul dacă e cazul, uneori o fotografiez, pregătesc textul și hashtag-urile pentru postările pe social media și… aterizează pe net. Cel mai fain e însă când aterizează cu tronc direct în căminul cuiva căruia îi va face plăcere să o găzduiască.

Dacă vorbim de un proiect pentru un client, pașii sunt asemănători dar, în mod evident, este și el implicat în etapele de început. El vine cu brieful, adică furnizează informații necesare legate de brandul și identitatea vizuală, nevoile lui, conceptul proiectului, livrabilele de care are nevoie (numărul de ilustrații, dimensiuni etc.), menționează adaptabilitatea sa creativă, și în funcție de proiect și ce stabilește cu tine, confirmă primele schițe sau un mock-up etc.

Pe partea digitală cursul e similar. Ce găsesc mai convenabil la desenele sau picturile digitale e că ai toate uneltele necesare într-o singură aplicație și nu pătezi nimic. Faptul că poți lua tableta cu tine oriunde pentru a lucra poate fi avantajos pentru colaborări, însă un minus pe care l-am constatat în cum o folosesc eu e că ajung să utilizez prea mult butonul de ”undo”.  A blessing & a curse, pentru că deși poți corecta erori mai ușor, scoți la iveală perfecționistul din tine și tragi aceeași linie de 20 ori până te mulțumește. Și nu se mai întâmplă o chestie pe care eu o iubesc la lucrul traditional: includerea așa ziselor greșeli în produsul final. Din când în când, you can make the most out of it și erorile acestea pot da un caracter aparte ilustrației.

Ilustrația pe care am pregătit-o pentru proiectul „Creative Night Talks” a fost gândită în spiritul de toamnă și cu ceva influențe Harry Potter. Sunt mare fană a seriei și cărților și după ce am stat puțin pe gânduri am ajuns la concluzia că pentru mine, o mare parte a creativității se leagă de amintiri. De amprentele a cine suntem. Cred că ceea ce creăm este fară doar și poate conectat de cine suntem și ce experiență am adunat sub umbrelă până în momentul prezentului. Inspirația a pornit așadar de la „the Pensieve”, acest bazin din poveste în care, așa cum Albus Dumbledore explică, poți să ”sifonezi excesul de gânduri din minte, pe care apoi le torni în el și le examinezi după bunul plac. În felul acesta devine mai ușor să identifici tipare, să faci conexiuni.” Cred că e primul pas în realizarea unei ilustrații, fie ea digitală sau tradițională. ‘The Pensieve of Creativity’ este pictată digital în Procreate, pe Ipad. Nu m-am putut abține însă să încerc să replic o parte a aspectului texturilor tradiționale.

Vă las acum, ne pregătim să decolăm.