Distribuie articolul:

Liliana pe lângă hobby-ul ei de food blogging, a colaborat şi colaborează constant cu Revista Atelierul şi proiectele noastre. Am primit şi eu un exemplar al cărţii ei culinare şi recunosc de atunci am început să mai gătesc câteva dintre reţetele recomandate de ea. În acest interviu discutăm despre cartea ei, food-bloogging, industrii creative şi culturale.

Ai o activitate prolifică în zona food-blogging, poţi să ne menţionezi care a fost momentul care te-a determinat să te apuci de această meserie?

Eu nu aș spune că este o meserie, dar sigur este un hobby care m-a cuprins atunci când am putut să vizitez câteva țări cu tradiție culinară care după ce mi-au deschis apetitul,  mi-au oferit ocazia să le studiez puțin felul de a crea felurile de mâncare și de a combina ingredientele locale într-un mod unic care a condus la crearea unor rețete specifice fiecăreia dintre ele. Din călătorii am adus cărți cu rețete culinare și de acolo am putut să exersez ceea ce gustasem și îmi plăcuse. Atunci am zis că e momentul să scriu și să spun și altora despre gusturile și aromele întâlnite, mai ales că atunci, în 2003-2004 nu prea erau multe informații despre rețete și food bloggingul era la început. Și am început cu rețete culinare arabe și chinezești, fabuloase prin gust, aspect final, olfactiv cât și prin condimentele folosite, cărți pe care le-am publicat în două ediții mici la Editura ,,Cartea de buzunar’’.

Ai editat de curând o carte, spune-ne câteva detalii despre munca din spatele ei?

Am foarte mulți prieteni străini care călătorind prin țară au degustat din deliciile noastre culinare, delicii care i-au impresionat și pentru care au cerut rețetele respective. Nu sunt prea multe cărți în limba engleză cu acest subiect în piața de cărți. Am început să ajut pe fiecare, cum s-a putut, să le explic, să îi îndrum. Am fost norocoasă să am două bunici extraordinare: una dintre ele, o țărancă deosebit de inventivă din Moldova, de la granița cu Bucovina, care gătea simplu, gustos și din ingrediente de sezon, unde îmi petreceam vacanțele de vară sau mergeam la hramuri, așa numitele pomeniri ale morților și la Moșii de vară unde se găteau în fața mea de toate, iar cealaltă bunică, din capitală, dar refugiată din vechiul Regat, o gospodină desăvârșită cu rețete sofisticate, delicioase la care mergeam mai rar, dar evenimentul în sine, de a o vizita era ceva de neuitat pentru mine, un copil din provincie. Multe dintre rețetele folosite de ele erau risipite prin diferite caiete din familie, unele recuperate, altele refăcute din memoria mamei mele care le reproducea în casă. Când am crescut și am început să gătesc am preferat să le reproduc cât mai exact, având satisfacția descoperirii la final a gustului din copilărie pe care îl regăseam mereu același. Vacanțele la bunici, la Fălticeni și vizitele la  București au lăsat numeroase amintiri legate de mâncarea pusă pe masă în ambele zone, gusturi și mirosuri care au rămas vii pentru totdeauna.  Poate de aici a pornit dragostea de a le transmite mai departe celor care doresc să le cunoască, mai ales străinilor care ar dori să gătească românește sau copiilor românilor care trăiesc în afara granițelor și pe care poate îi atrage curiozitatea să gătească ca bunicii sau cine știe ce îndrăgostit de România care încearcă să înțeleagă de unde vine gustul borșului, aroma tocănițelor și a cozonacilor noștri pe care îi gătim la nunți, botezuri, parastase sau pomeniri, în momente de fericire sau de tristețe.

Şi bineînţeles unde o putem găsi?

Cartea se găsește la Editura Galaxia Gutenberg și la alte edituri din țară.

Care este cea mai uşoară reţetă pentru tine? Dar cea mai bună care este apreciată constant?

Clătitele sunt cel mai ușor de realizat ca și rețetă și sunt foarte versatile: pot fi sărate sau dulci, cu umpluturi diverse, de la cărnuri tocate la legume sotate, pot fi umplute cu gemuri, dulcețuri sau brânzeturi diverse, pot fi coapte la cuptor în sos dulce de vanilie sau acoperite cu brânza sărată rasă; zeci de gusturi și arome dintr-o singură banală rețetă de clătite. Ca și cea mai bună rețetă cred că a fost constant apreciată rețeta de cozonac, unde ingredientele de calitate fac diferența mereu. Bunica făcea rost de făină de la moara din sat mereu înainte de sărbători, avea unt de casă gras de la vaca pe care o creștea, ouă de la găinile curții și nuci din livadă, toate acestea dând valoare infinită produsului final. La fel trebuie să facem și noi când gătim, să valorificăm ingredientele la maxim, să le alegem bine și să le combinăm perfect.

Cât de important este pentru tine food photography?

Fotografia culinară face uneori mai mult decât textul scris, de fapt, fotografia rețetei ,,vinde’’ produsul final, dar aici, pentru calitate intervin mai mulți factori și nu spun nimic nou: trebuie un aparat bun, recuzită, unghi, lumină; mereu încercăm să facem mai bine, mai frumos, să ținem pasul cu provocările; pentru cartea publicată am făcut un mic studio acasă cu familia, am fotografiat ce găteam în diverse decoruri și cu diferite lumini.

Ce poţi să recomanzi unui începător în ale gătitului?

Un începător poate descoperi farmecul gătitului încercând rețete ușoare care să îl distreze și să îi dea încredere în forțele proprii, apoi poate avansa treptat. Poate începe cu banala clătită sau cu un orez cu lapte, cu rețete de supe, ciorbe simple, apoi poate ajunge la fripturi și gulașuri. Important este să îi placă și să îl destindă tot procesul, să fie un mod plăcut de a se deconecta de stresul zilei, să se bucure de rezultatul final împreună cu cei dragi, să încerce gusturi noi.

Ai activat şi în cadrul Revistei Atelierul, poţi să îmi menţionezi cum vezi schimbările în domeniul industriilor creative?

Industriile creative în ultimii ani au fost și vor fi mereu fascinante în dezvoltarea lor continuă. Nici măcar pandemia nu a oprit acest curs ascendent pentru că s-a scris în presă că s-au filmat episoade diverse din filme de succes, s-au creat aplicații noi speciale pentru pandemie, IT-ul a suplinit și a inventat mijloace de comunicare, de aprovizionare, de comerț on line imediat și  s-a extins jobul de acasă, majoritate industriilor au folosit portița asta ca să se mențină, să creeze în continuare ,,content’’ de care ne-am bucurat acum, atunci sau poate mai încolo. Antreprenorii din domeniu s-au recreat din mers, s-au adaptat condițiilor și au găsit mijloace ,,creative’’ să se mențină, să supraviețuiască și să se dezvolte cu succes chiar și așa.

Care sunt designerii de produs din România pe care îi admiri şi de ce?

Sunt foarte mulți designeri de produs pe care îi admir, despre unii Revista Atelierul a scris pe larg. Ubikubi care a devenit Askia Furniture sau Mobila Montana Câmpeni sunt doi dintre creatorii de mobilă de la noi care mi-au atras atenția în ultimul timp. Livia Coloji, ilustratoare și zână a piticilor de pretutindeni sau arhitecții de la Atelier Mass au fost prezenți ca și noutăți pentru mine și de ceva timp îi urmăresc cu drag. Loudbodies este un designer care aduce ceva nou în spațiul vestimentar românesc,  permițând și celor mai plinuțe să se îmbrace frumos, este un creator de haine cu 15 mărimi în portofoliu (ceva foarte rar în domeniu). Sau poate creatorii de la Ceramic Sparow cu frumoșii clopoței de ceramică și farfuriile pictate de Decartis sunt designeri speciali, numai buni de admirat. Aceștia nu ar fi ultimii creatori care mi-au atras atenția și nici unicii, dar sunt, după mine, printre mulți alți creatori speciali din România o noutate creativă.

Ce evenimente dedicate industriilor creative ne recomanzi în următoarea perioadă?

Dacă ar fi să recomand dintre evenimentele propuse în online aș începe cu un atelier creativ pentru copii intitulat simplu ,,Atelier de literatură pentru copii cu Lavinia Braniște’’ pe 25 iulie, în desfășurat în mediu online sau un eveniment cu  muzică bună ,,ARGATU’ SI MOS MARTIN’’ pe 27 iulie, în grădina Monteoru cu formația ,,Subcarpați’’ și aș încheia cu ,, stART Festival #2  (10&11 Septembrie) Calea Victoriei,  pe strada Ilfov, un spectacol de muzică și artă îmbinată creativ.

Crezi că food bloggingul îşi găseşte un loc în cadrul acestor industrii creative?

Dacă ne luăm după Wikipedia pentru definiția industriilor creative (activități economice care se ocupă de generarea sau exploatarea cunoștințelor și informației),  atunci putem spune că și food bloggingul face parte din industria creativă pentru că se ocupă de exploatarea cunoștințelor culinare și a informațiilor din domeniu, într-un mod creator.  Aduce valoare informațiilor deja existente și creează gusturi, dependențe, mode, obiceiuri sau tabuuri, este un creator de ,,content’’ și este o industrie în plină ascensiune, chiar dacă pandemia a afectat oarecum domeniul în ultimii ani. Din ce în ce mai mult vedem mari Chefi la televizor care ne impresionează cu tot felul de rețete sofisticate sau banal de simple, unii dintre ei, mari patiseri-cofetari construiesc castele din ciocolată și creme delicioase sau îmbină gusturi extreme invitându-ne să încercăm.