Distribuie articolul:

Proverbial se spune că n-ar trebui să judeci o carte după copertă, dar personal aș zice că o copertă bună e o unealtă importantă și ar trebui să informeze cititorul despre ce va găsi în carte. Design-ul de carte e o ramură mai puțin dezvoltată în România, dar ale cărei rezultate sunt foarte vizibile pe rafturile bibliotecilor, librăriilor și, mai ales, în casele noastre.

Pentru astăzi am pregătit un articol de inspirație cu design de carte și de copertă făcut de ilustratori și graficieni români. Am ales coperte de cărți traduse, cărți cu autori români și cărți pentru copii, ca să ne putem face o imagine de ansamblu. Am inclus în articol doar coperte al căror autor am putut să-l identific, și mi-a părut rău să descopăr că informația asta nu e foarte vizibilă. Mi-au fost mai de folos conturile de Instagram sau Behance ale artiștilor implicați, decât paginile editurilor. Cu excepție, bineînțeles, acolo unde ilustratorul face și coperta și imaginile din interiorul cărții.

Spuneam că ramura asta a designului e mai puțin dezvoltată la noi și motivul principal cred că e: pentru că se publică mai mult cărți traduse decât cărți scrise de autori români. Cărțile traduse vin de multe ori cu contracte care spun că se va adapta coperta originală la ediția locală, iar asta nu prea lasă loc de creativitate. Sigur, din punct de vedere al marketingului are sens să mizezi pe vizibilitatea ediției originale, dar cred că așa se ratează o oportunitate. Personal mi se pare mai voloros să vezi cum e interpretată o carte în viziunea mai multor artiști din medii și țări diferite.

Restul situațiilor se împart în mai multe categorii:

• cartea face parte dintr-o serie sau e integrată într-o colecție,
• designerul cărții are libertate să propună ce copertă vrea,
• designerul cărții face și ilustrațiile din interiorul cărții, lucrează împreună cu autorul.

Indiferent de situație trebuie să mai ții cont de ceva – în primul și-n primul rând coperta cărții trebuie să ajute cititorul să o identifice ca parte a unui gen. Nu ajută pe nimeni să faci o copertă în stilul cărților de dragoste pentru un roman horror.

În cazul în care cartea face parte dintr-o serie sau dintr-o colecție (cu cărți scrise de același autor, sau de autori diferiți), atunci designerul trebuie să se adapteze la o serie de constrângeri grafice – să păstreze o coeziune vizuală între diferitele cărți, dar să-și permită destul spațiu pentru a exprima unicitatea fiecăreia dintre ele. E greu și frumos în același timp, asta cred că era partea mea preferată pe vremea când făceam și eu coperte.

Atunci când designerul are libertatea să aleagă în ce direcție să ducă coperta, cred că cel mai bine e să aibă ocazia să citească și cartea. Îmi dau seama că nu e întotdeauna practic, dar mi se pare un pas important dacă vrei să obții cele mai bune rezultate.

Am păstrat pentru final situația cea mai fericită – atunci când designerul lucrează împreună cu autorul pentru a ilustra cartea în întregime. Dacă cei doi sunt pe aceeași lungime de undă, atunci rezultatul e o operă completă. Situația asta se întâlnește cel mai des în cărțile pentru copii sau în cazul romanelor grafice, acolo unde mediul o cere.

În final vreau doar să vă mai spun că e ok să judecați cărțile după copertă și să le alegeți pe cele care vă atrag. Cineva a muncit mult ca să le facă frumoase!