Distribuie articolul:

Cu DAIA – pe numele ei din cartea de identitate, Diana Grigore – am colaborat şi în cadrul Creative Night Talks -sezonul 3, când ne-a oferit un model de sticker special pentru proiectul nostru. După ilustraţiile ei, am descoperit suncatcher-ele pe care le realizează, acestea sunt numai bune de pus pe geam atunci când ai nevoie de culoare în casă. Am întrebat-o pe DAIA mai multe detalii despre activitatea ei de ilustratoare, interviul este mai jos.

1. Cum ai început să te ocupi de ilustraţie?

Încă din adolescență m-a fascinat ilustrația, din perioada în care era la modă să ai Tumblr și să încerci să-ți conturezi cât mai bine identitatea folosindu-te de fotografiile și de arta altor oameni. Pe atunci, prin clasa a 9-a, scriam poezii și foloseam drept suport vizual ilustrații frumoase de pe internet, agățându-mă de ideea că o imagine bună poate fi salvatoare pentru un text slab. De la început am înțeles ce rol important joacă ilustrația pentru fiecare dintre noi, dar, între timp, m-am decis să las cuvintele celor care știu să le folosească pentru ca eu să le ilustrez. Întâi făceam exerciții pe mai multe stiluri pentru a învăța programele și tehnicile ca mai apoi, ușor-ușor, să mă desprind de ele și să-mi formez propriul limbaj grafic și propriile idei.

2. Un exerciţiu de imaginaţie: Cum ar arăta viaţa ta acum dacă nu ai fi ales să urmezi calea artistică/dacă nu ai fi activat într-un domeniu creativ?

Am urmat un liceu cu profil teoretic la secția filologie-bilingv, în urma căruia am aplicat la Facultatea de Limbi Străine unde am și intrat cu gândul că mă voi face traducător. Mă pregătisem pentru asta ani de zile înainte să aflu ce e designul grafic și să fac o întoarcere bruscă de 180⁰ fără să mă asigur, fără semnalizare și fără să mă mai uit vreodată în urmă după un „dar ce-ar fi fost dacă?”. Deci da, poate că asta aș fi făcut – aș fi fost traducător, deși simt că într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu, tot aici aș fi ajuns.

3. Crezi că artiștii ar trebui să aibă un mentor sau un îndrumător? Ai artişti pe care îi urmăreşti, care sunt buni de urmat ca model?

Da, consider că e foarte important să ai de la cine să înveți, cu cine să te sfătuiești și cine să-ți spună când ideea aia chiar nu e așa de bună pe cât crezi. Și mai important mi se pare să știi să îți alegi bine acele persoane și sursele din care te inspiri. Mă consider norocoasă că am avut parte de îndrumare în timpul studiilor urmate la UNArte și sunt sigură de faptul că pura intuiție nu e suficientă atunci când vrei să faci design. Ar putea fi suficientă atunci când vrei să faci ilustrație dar oricât te-ai minți, ilustrația rar există de una singură, independentă și ruptă din context. De cele mai multe ori merge mână în mână cu designul tipografic, editorial, grafic, iar acolo e esențial să știi cum să nu strici o frumusețe de ilustrație cu un layout nepotrivit sau, mai rău, cu Comic Sans.

4. Ai avut momente când ai simţit că stagnezi? Cum faci să ieşi din zona de confort şi să încerci lucruri noi? Dar când se apropie un deadline şi nu ai energia/starea de lucru, cum depăşeşti momentul?

Am avut momente în care am simțit că stau pe loc din cauza proiectelor care se învârteau cumva în aceeași zonă. De multe ori când lucrezi într-un anume stil e foarte ușor să te auto-limitezi și să primești doar proiecte pe aceeași temă, care să ceară același tip de soluție grafică de la tine. Când pățesc să mă plictisesc de ceea ce fac sau să simt că stagnez, de obicei inventez un proiect personal mai în afara zonei mele de confort care să fie și ce îmi doresc să primesc de la clienți pe viitor. Spre exemplu, dacă îmi doresc să fac mai mult design de poster, iau câteva texte preferate și le transform în asta, în primul rând pentru a-mi mai dezmorți creativitatea, dar și cu speranța că oamenii de pe internet să vadă că fac și asta și să-mi propună o colaborare. Până acum e ceea ce funcționează pentru mine.

5. Poţi să ne dai câteva detalii din procesul tău creativ, ce te inspiră?

Încerc să mă inspir din tot ce mă înconjoară, atât din ceea ce găsesc plăcut în lume cât și din ceea ce-mi provoacă disconfort, teamă, tristețe, furie. Mă inspiră gândurile mărunte și întâmplările banale de zi cu zi, natura, visele. Cât despre procesul creativ, nu pot spune că e la fel de la un proiect la altul. În unele cazuri încep de la brief cu o documentare mai elaborată pe subiect, urmată de căutarea ideilor și de schițe, iar în altele ideea e cea care apare prima și pur și simplu procesul curge de acolo.

 6. Ce ne poţi spune despre proiectele la care lucrezi acum?

Momentan lucrez la câteva produse noi pentru această iarnă și pentru noul an. Sunt foarte entuziasmată să fie gata și să vi le arăt. În rest, în principal lucrez la proiecte de branding și la ilustrații personale cu gândul la vară (da, deja).

 7. Cum vezi statusul industriilor creative în România? Care sunt punctele forte, punctele slabe din perspectiva ta?

Partea bună e că observ din ce în ce mai multă deschidere și varietate în ceea ce privește proiectele și evenimentele creative din ultima vreme. Partea mai dificilă e că financiar suntem cu toții afectați de contextul actual și se simte acest lucru prin bugetele propuse și prin numărul mai limitat de colaborări. În special ca freelancer, e destul de greu să rămâi relevant și să fii plătit așa cum ți-ai dori, dar să sperăm că e o perioadă ca oricare alta și că ne vom descurca doar mai bine de acum înainte.

 8. Cum arată clientul ideal pentru tine?

Un client ideal este unul care are încredere în tine și în ideile tale. Unul care te-a contactat pentru că îi place cum gândești și nu pentru că nu știe să deseneze, așa că vrea ca tu execuți și el să gândească pentru tine.

9. Cum arată atelierul tău?

Atelierul meu este jumătate din livingul din apartamentul unde locuiesc. Uneori mai mult decât jumătate, spre ,,bucuria” iubitului meu :D. Este o cameră spațioasă și luminoasă unde se găsesc: un birou, plante, multe cărți colorate, produsele din shop, fotolii și o canapea comodă pe care mereu când vrei să stai la televizor trebuie să te asiguri cu atenție că nu te așezi pe foarfece, plicuri, scotch și creioane. Hihi.

10. Ce sfaturi oferi unui ilustrator care vrea să îşi înceapă activitatea în domeniul creativ?

Ca înainte să ilustreze, să „consume” ilustrație, înainte să facă design, să îl observe, înainte să scrie, să citească și înainte să creeze, să se uite cu atenție la cum și de ce creează alții.

11. Unde găsim creaţiile tale?

Întâi pe @daia_dianagrigore, apoi pe daiagrigore.com și mai apoi pe la oameni prin bibliotecă, printată pe haine și pe geamuri, pe perete la Random Space, pe stâlpi și pe telefoane sub formă de stickere și cine mai știe.

12. Suncatchers, cum ai ajuns la aceste produse fabuloase?

Am văzut cândva pe internet că există acest gen de folie autocolantă care generează curcubeie odată ce trec razele soarelui prin ea și cum întotdeauna mi-a plăcut să aduc culoare în jurul meu (clișeic, dar adevarat), am început să caut modalități de producție pentru a face aceste stickere ilustrate. Mă bucur ca un copil de fiecare dată când apar culorile prin cameră și mă bucur și mai tare să știu că sunt deja câteva sute de persoane care mi-au vizitat magazinul și care încă mai găsesc entuziasm în ceva atât de simplu precum curcubeiele.

 13. Care este procesul unei lucrări de artă urbană/murală pentru tine?

Prima și singura murală pictată până acum a fost Melting time, la barul meu preferat: Random Space în București. Nu pot spune că a existat un proces special pentru asta, cred că fiecare lucrează cum îi vine mai comod. Odată aleasă ilustrația, eu am folosit un videoproiector pentru a trasa conturul în creion, apoi am decis culorile în funcție spațiul în care era plasată. M-am urcat pe schelă cu gălețile de var, cu pensulele și am început să pictez. 3 zile și multă febră musculară mai târziu, iată ♥:

14. Spune-ne mai multe detalii despre “Frica nu are păr”

„Frica nu are păr” este proiectul meu de suflet, este o carte scrisă de copii pentru adulți. Totul a pornit de la întrebarea: „dacă frica ta ar fi un personaj, cum ar arăta?” pe care le-am adresat-o copiilor și pentru care am primit scurte compuneri scrise. Eu am ilustrat aceste compuneri și, împreună cu psihoterapeutul Oana Șerbu care a realizat 6 exerciții psiho-somatice utile pentru senzațiile de teamă și anxietate, am creat acest proiect care îi învață pe adulți despre propriile frici și care ne ajută să le cunoaștem mai bine și să ne împrietenim cu ele. Mai multe puteți citi pe fricanuarepar.ro.

Poze din arhiva personală DAIA.