Distribuie articolul:

Andreea Molocea este stabilită în Praga și de ceva timp a ascultat chemarea interioară de a picta și a vorbi prin culori, povestind prin minunatele ei ilustrații despre lumi și personaje fabuloase. Creațiile ei au înveselit o carte de educație financiară ,,Pușculița de vânătoare” scrisă de Iulian Tănase, inspirația sa fiind modelele etnice est europene, unele orientale chiar sau basmele tradiționale românești. Andreea a declarat ca ,,Am plecat din România, dar nu am scos România din mine” și acest lucru se vede clar în desenele ei, culorile vorbind de la sine despre povestea din spatele fiecărei ilustrații. Ca artist, creator de imagini ce descriu personaje splendide, Andreea împletește culorile vii cu detalii care aduc mai aproape basmele copilăriei, zânele și florile fac tandem, insectele devin vii și animăluțele spun povești.

1. Cine este artistul Andreea Molocea? Ce l-a format ca și artist? Unde dorește să ajungă?

Încă fac pace cu identitatea mea de ilustratoare. Parcursul meu uman și professional a ignorat o bună parte din viața de adult faptul că pot picta. Am redescoperit culorile târziu, spre 30 de ani. Și de atunci mi-am promis să nu le mai las. Așa că artista Andreea Molocea nu dorește să ajungă undeva, dorința mea cea mai mare este să nu renunț vreodată la ceea ce mă bucură, iar ceea ce iese din munca mea să ajungă la cei care sunt atinși de aceea ce am de spus prin imaginile mele.

2. Cum s-au creat şi dezvoltat ideile din minunata ta lume de povești?

Atunci când mă așez să ilustrez am de cele mai multe ori deja o poveste, un simbol, o idee în minte. Nu pot desena dacă ceea ce pun pe hârtie nu îmi spune mie ceva. De cele mai multe ori poveștile pe care le ilustrez sunt din lumea mea emoțională, iar fetele care apar pe hârtie sunt mici imagini care caracterizează un gând, o trăire, un eveniment care au fost importante pentru mine. Pe baza ideii/ simbolului construiesc apoi partea estetică și cromatică. Iar aici mă poate inspira o multitudine de curente sau artiști. Totul este important în ceea ce aleg în final. Culorile îmi dau de multe ori de gândit până găsesc combinațiile care trebuie și care pot ilustra cel mai bine atmosfera și estetica care poate spune cel mai bine ceea ce vreau să reprezint. Uneori fetele mele sunt în decoruri încărcate, alteori sunt în decoruri renascentiste, alteori sunt prezentate minimalist. Uneori au alături animale totem sau elemente vegetale importante în povestea acelei ilustrații. În final, orice imagine a mea ascunde simboluri alese cu grijă. De la forme, culori, decor, totul trebuie să fie unitar și să cânte același cântec.

3. Cum ai caracteriza ilustrațiile tale?

Îmi este greu să le caracterizez. Poate singurul fir roșu care le leagă pe toate este faptul că ele nu spun povești exterioare. Este întotdeauna despre interior, despre emoții. Ilustrez stări. Inclusiv atunci când ilustrez și introduc elemente botanice sau animale, acele flori sau creaturi au fost alese pentru simbolica lor și simbolismul culorilor pe care le poartă. În general îmi gândesc minuțios acțiunile de pe hârtie înainte de a picta.

4. Un exerciţiu de imaginaţie: Cum ar arăta viaţa ta acum dacă nu ai fi ales să urmezi calea artistică/dacă nu ai fi activat într-un domeniu creativ?

Nu trebuie să îmi imaginez mult, trebuie să îmi amintesc cum eram acum 6 ani. Și nu eram bine. Nu știam la acea vreme că depuneam eforturi să îmi sugrum creativitatea și că acest lucru mă epuiza fizic. Ca orice trăire interioară puternică, creativitatea care nu reușește să își facă loc, te roade. Efectiv te mănâncă pe interior, iar din ceva pozitiv devine o sursă de durere. Eram tânără și mă forțam să urmez alte direcții în viață. Privind în urmă pot spune că anii 20 au fost dedicați studiului, activismului, socialului. Au fost ani frumoși, buni, generoși. Am excelat, am un doctorat în științe politice și am iubit ceea ce am făcut. Însă nu era suficient pentru mine, începusem să am doruri și frustrări. Până am pus mâna pe acuarele nu mi-a trecut. Acum, decada 30 o trăiesc altfel, o trăiesc făcând loc zi de zi creativității și nu-mi refuz nimic în această arie. Deci nu mai vreau să-mi imaginez cum ar fi fără pentru că nu cred că mai pot să fiu altfel decât sunt acum. Aștept cu interes decada 40 să văd cum o să înflorească în ea tot ce am început în acești ani.

5. Crezi că artistii ar trebui să aibă un mentor sau un îndrumător? Ai artişti pe care îi urmăreşti, care sunt buni de urmat ca model?

Cred că e frumos să ai mentori dacă acei mentori sunt sursă de blândețe, răbdare și încurajare. Eu nu am avut mentor. Poate nu am avut mentor și pentru că ilustrația pentru mine este ”me time”. E momentul în care mă conectez cu mine și mă scufund în interior să pescuiesc o trăire. Am investit în cursuri, cred că este important să ai noțiuni de teoria culorilor, exerciții de anatomie. Este bine să îți exersezi mâna. Eu, neavând școală de artă, am însă și unele avantaje. Ilustrez mult mai liber, mintea mea merge direct în interior și selectez întuitiv elemtenele, abia apoi procesez cu mintea și aplic ceea ce am învățat. Am avut un interes anume pentru artă, am ochiul format și preferințe estetice clare. De exemplu, artiști la care merg când am nevoie de inspirație sau metode de lucru sunt diverși și vin din diferite ere. De la Raphael, Botticelli la Pierre Joseph Redoute, William & May Morris, Frida sau Beatrix Potter. O ilustratoare care îmi place mult și de la care am preluat tehnici de lucru în guașă este Dinara Mirtalipova.

 6. Care sunt filmele, melodiile, podcasturile care te inspiră?

Mă inspiră în primul rând cuvintele scrise sau auzite. Poemele lui Mary Oliver sau Emily Dickinson sunt, de exemplu, sursă de inspirație pentru mine. Apoi Bjork, Florence + The Machine, Taylor Swift, Elton John, Nick Cave sau Leonard Cohen sunt întotdeauna prin apropiere când am un blocaj creativ, dar depinde mult și de proiect. Dacă ilustrez pentru copii am un cu totul alt playlist pe care îl pun în căști. Legat de podcasturi, ascult puține și majoritatea sunt despre folklore (The Folklore Podcast, The Folktale Project) sau psihologie (Esther Perel este una din preferatele mele sau This Jungian Life). Recent am ascultat podcastul lui Bjork, Sonic Symbolism și îl recomand. Îmi place să ascult audiobookuri, preferata mea pe care o ascult și o reascult mereu este Clarissa Pinkola Estes (psihanalista jungiană).

 7. Ce ne poţi spune despre proiectele la care lucrezi acum?

Acum lucrez la un proiect personal, ”Lady and Sadness”. Mi-a apărut recent în minte o imagine în timp ce spuneam unei prietene că trăiesc cu o tristețe mică și nu am mai putut să mă opresc. Am deja 3 ilustrații pe această temă în care o doamnă roz trăiește cu animalul său de companie, o furnică pe numele ei Sadness. Lucrez în paralel la o serie de femei-flori, o colecție la care țin mult pentru că în sfârșit îmi îmbrățișez iubirea pentru flori.

 8. Cum arată clientul/admiratorul ideal pentru ilustrațiile/creațiile tale artistice?

Chiar nu am un client ideal, dar dacă lucrez pentru o comandă personală am nevoie să pot comunica cu persoana respectivă. Atunci când trebuie să creez ceva nou care nu mă are pe mine ca sursă de inspirație trebuie să pot găsi o portiță să mă conectez cu omul căruia îi ilustrez. În acea situație eu sunt un medium prin care un ceva (eveniment, emoție etc) care aparține unei alte ființe prinde contur pe o coală de hârtie. Este o experiență aproape mistică la care țin mult. Uneori, în anumite circumstanțe clientul va trebui să aibă puțină răbdare până ”văd” povestea, culorile potrivite. Am pățit să-mi ia câteva luni să am imaginea și apoi să aud din partea clientului cum simbolurile pe care le-am găsit potrivite nu doar că îi spun povestea, dar spun lucruri mai profunde și intime de care eu habar nu aveam inițial. Aceste sincronicități fac unele colaborări aproape magice, de multe ori unele coincidențe ridicându-mi părul pe piele.

 9. Ce sfaturi oferiţi unui creator care vrea să îşi înceapă activitatea în domeniul creativ?

Cum spune sloganul Nike, ”just do it”. Și nu te lăsa intimidat de ceea ce au creat alții înaintea ta. Gândește mai puțin, lucrează mai mult. Cumpără culorile de bază pentru a elimina costurile (eu merg întotdeauna pe modelul CMYK – cyan, magenta, yellow, black- pentru că pot pe baza lui crea toate culorile de care am apoi nevoie) și începe să te joci. Secretul este să te joci și să îți placă. Uneori uit și eu asta și atunci nimic nu îmi iese.

10. Cum se face trecerea de la hobby la afacere în mediul creativ din punctul tău de vedere?

Greu în cazul meu, dar asta pentru că eu încă nu vreau să pierd statutul de hobby pentru munca mea. Am în paralel un job la corporație (care nu-mi displace, lucru important!) pentru că îmi doresc să îmi păstrez libertatea creativă, să pictez ce îmi doresc, să cresc în ritmul meu fără presiune de a vinde, de a place. Onest, recomand dacă ai o pasiune creativă să o crești cu grijă și blândețe fără să încerci să pui rapid pe ea presiune financiară. Just enoy the ride.

Fotografii din arhiva personală Andreea Molocea.