Ecaterina Hortolomei este persoana din spatele ilustrațiilor semnate ȘHE.
Nu poate fi ușor identificată doar ca arhitectă, ilustratoare sau artistă. Este combinația dintre toate cele enumerate.
Este o persoană creativă și curioasă cu o dragoste aparte pentru arhitectură, schiță și design grafic.
Lucrările ei sunt de neconfundat, ceea ce ne spune despre faptul că are un stil unic și personal.
Vă invit să o cunoaștem în interviul ce urmează.
1. Ecaterina, ai fost întotdeauna interesată de artă și arhitectură?
Obiectele preferate în școală erau matematica și fizica, dar și artele plastice. O combinație stranie și greu de explicat. Să fac anume arhitectură, și nimic altceva, am înțeles după ce am absolvit colegiul și facultaea de design interior. Nu îmi era îndeajuns să proiectez și să amenajez interioare, să combin culori și texturi. Îmi doream mai mult. Și am combinat dragostea pentru fizică cu designul. Tangența mea cu arta este strâns legată de studiile mele. La baza interesului meu față de artă stau nenumăratele ore de pictură, desen și istoria artei din facultate.
2. Foarte interesant, povestește-ne te rog mai multe detalii. Cum a început totul?
3. Îţi place întotdeauna munca ta?
Întrebarea în sine pare una simplă, dar sinceră să fiu îmi este foarte greu să formulez un răspuns anume. Cu siguranță îmi place la nebunie când sunt în acțiune. Responsabilitatea față de un proiect, mă face mai focusată și mai implicată de zeci de ori. Ard toată în curiozitatea de a vedea rezultatul, astfel mă simt utilă și valorificată. Ador acest sentiment de implicare, atunci cînd știi că poți ajuta pe cineva. Desigur este nevoie de multă dedicație. Nu e ușor să fii mereu pe fir. Ca orice om creativ am urcușuri, precum și coborâșuri. Am perioade, uneori de luni întregi, când nu mă inspiră nimic, nu simt nici un rost, nu găsesc nici un scop. Încerc atunci doar să îmi dau timp.
4. Spune-ne, te rog, ce te motivează să creezi? Cum arată o zi din viaţa ta?
Ultimii aproximativ 3 ani mi-a fost greu să creez. De la început din cauza perioadei post-partum, mai apoi, influențată fiind de emigrarea noastră în Germania. Ei bine nici acum nu e mai ușor, luând în considerare războiul din Ucraina. În octombrie am început provocarea bine cunoscută pe rețelele de socializare INKTOBER2022. Aceasta constă în crearea unui desen pe zi timp de o lună. Am ales tema Patrimoniul tradițional rural al Moldovei, aici combin pasiunea mea pentru arhitectură cu dorul meu de casă. Am zis că e o oportunitate de a-mi readuce obiceiul de desena regulat.
După ce revin de la grădiniță, primul lucru pe care îl fac – desenez. Așa începe ziua mea și sper să pot ține acest ritual matinal și pe viitor.
5. Tu schiţezi în mare parte peisaje urbane. Deși simple la prima vedere, lucrările tale sunt totuși cu multe detalii ceea ce le conferă o frumuseţe cu adevărat autentică. Cum ai început să faci asta? Și care este lucrul pe care îl preferi în acest stil?
Primele mele ilustrații urbane, semnate ȘHE, au apărut în 2017. Procesul de scriere a disertației mele despre influența architecturii socialiste în Chișinău, m-a motivat să îmi cunosc și redescopăr orașul. Așa au apărut un șir de colecții tematice dedicate patrimoniului architectural local din diferite perioade istorice.
Stilul meu grafic desigur este influențat din modul de reprezentare arhitecturală sau tehnică. Îmi place că pot folosi cunoștințele mele din arhitecură, geometrie, chiar și inginerie spre a crea artă.
6. Cu ce materiale lucrezi cel mai mult și de ce? Decizi din timp cum vrei să arate o anumită schiţă? Ne poţi spune mai multe despre procesul de creaţie?
Îmi place să descopăr tehnici noi, deși mi-am dezvoltat o mare parte din stil prin intermediul aventurilor mele creative. În afară de hârtie, tot de ce am nevoie este un creion tehnic, stilouri (fountain pen), cerneală și o radieră. Îmi place să creez forme și spații în alb-negru doar cu ajutorul liniilor și umbrelor. Uneori, în dependență de rezultatul dorit, folosesc acuarelă și/sau creioane colorate. Știu din start în ce tehnică lucrez, deoarece aceasta determină pașii și materialele pe care urmează să le folosesc.
7. Ai o lucrare preferată?
Am mai multe, câteva din fiecare oraș în care am locuit. Aș evidenția Catedrala Frauenkirche din München. Am realizat-o după o perioadă îndelungată de pauză. Am trăit o experiență de frică de necunoscut, de frică că am uitat cum se mai ține creionul în mână. Îmi reaminește că nimic nu e imposibil.
8. Ce ţi-ai dorit să fii când erai copil?
Nu aveam tangență cu lumea artei sau pe cineva din cunoscuți să mă fi influențat în direcția aceasta, însă pasiunea mea pentru desen era inexplicabilă. Eu îmi doream să devin contabil, părinții deopotrivă voiau să învăț drept. Cumva așa, dintr-o încăpățânare a mea de a mă opune dorinței părinților, am depus actele la design interior. Așa o ironie a sorții.
9. Ce înseamnă succesul pentru tine și ce este important?
Succesul pentru mine ar fi să te cunoști și să creezi cea ce îți place mai mult. Desigur, ideal ar fi dacă munca ta ar fi înțeleasă și apreciată, să știi că lucrările tale pot inspira pe cineva în afară de tine. Însă cel mai important totuși este să fii împăcat tu cu tine însuți.
10. Care este motto-ul tău personal sau profesional?
M-aș regăsi în spusele lui Le Corbusier “Prefer să desen decât să vorbesc. Deoarece desenul lasă mai puțin spațiu minciunii” această frază îndrăgită de mine dă ușor de gol ființa mea mai mult practică decât teoretică. Prefer să vorbească desenele pentru mine.
11. Dacă ţi s-ar da, ca prin magie, două ore în plus pe zi, ce ai face cu ele?
Două ore ar fi timpul perfect să fac sport. Aș face yoga, dis-de-dimineață, și aș desena mai mult probabil.
12. Ai putea, te rog, să oferi un sfat celor care vor să înceapă o carieră de ilustrator sau arhitect, dar au anumite temeri sau îndoieli în ei înșiși/ ele însele sau în ceea ce fac.
Să lași spațiu pentru greșeli. Goana pentru perfecțiune ne taie orice dorință de a încerca. Se spune că perfecțiunea nu există. Atunci învață să îți îmbrățișezi imperfecțiunile, anume ele te fac să fii tu – original și autentic.
13. Care este cea mai mare dorinţă a ta în acest moment?
Să fie pace – în tot sensul acestui cuvânt. Pace în lume și în suflet.
Mulţumesc, Ecaterina, pentru acest interviu. Îţi doresc mult succes în tot ceea ce faci.
A fost un exercițiu cu adevărat interesant. Unele întrebări mi-au lăsat loc de reflecție. Eu îți mulțumesc că te-ai gândit la mine. Și ție succes și multe talente noi descoperite.
Fără comentarii